4,205 matches
-
După ce s-a stabilit că nu e nimeni vinovat, știind că nu s-au făcut abuzuri nici la mâncare nici la băutură, am bănuit că alta trebuie să fie cauza. Mâna stângă i s-a înroșit și i s-a umflat exagerat de mult, ceea ce ne-a pus pe gânduri pe toți. La partea superioară a brațului, undeva aproape de umăr, avea o umflătură care nu l-a durut niciodată, de mărimea unei jumătăți de nucă, încă de la sfârșitul clasei a VII
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este străbunica mea și e cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni stinși, face farmece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în șuvoaie din ce în ce mai mari, până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eforturile ambițiosului peste poate de înrăit, să mă transpun suficient în situația lui Karin-tante, că nu participasem suficient de afectiv la ceea ce se petrecea acolo în capela aceea răcoroasă, cu icoane vechi care mai susțineau abia-abia, într-o rână, pereții umflați peste măsură și igrasioși. Abia după zile și săptămâni urma să mi dau seama prin ce momente trecusem. Dinlăuntrul meu, o voce insista: Numai o astfel de împrejurare ne face să înțelegem că orice moment prin care trecem e unic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de câteva ori și, fiindcă întâmplător, ea se bâlbâi, o umflă râsul și, fără să-și verifice gestul, căzu cu capul pe umărul meu, apoi și-l retrase, ca și cum ar fi conștientizat, cu oarecare întârziere, greșeala făcută. Lăsați-vă capul pe umărul meu - șoptesc. Și cum o să mai scriu? Uite așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de epocă și ordonă să i se facă o cafea. Gerard, cucerit de onestitatea excesivă, afișată de primar la prima vedere, aștepta cu înfrigurare să i se destăinuie. Când Gerard vru să deruleze filmul cu inventarul, primarul, cât un munte, umflându-și pieptul din toate baierele trupului, începu să-i povestească cu o răbdare matusalemică și într un stil bombastic, absolut tot ce nu-l interesa pe administrator sau nici măcar nu viza problema cu care venise Gerard în cabinetul primarului. Mirosea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l pierdea din ochi pe cel întins pe jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot să-mi dau seama dacă respiră sau nu. Dar cămila e sigur moartă. A început să se umfle... — Să trag în porcul ăsta? Mohamed Kader tăgădui. Caporalul îi era superior în grad, dar se vedea clar că, dintre ei doi, el era mai inteligent, în afară de faptul că sângele rece, calmul și nepăsarea sa erau renumite în tot regimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru faptul că am stârnit și interesul oficialităților, cum mi-a spus apoi Nineta, remarcă pe care am considerat-o ca fiind o apreciere pe cinste a talentului meu de solist vocal, instrumentist, compozitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am găsit de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat pe scenă, cu fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de viață, încep să fie feminin-vocale. Aglomerația sporește. Unul dintre devotați face un semn discret către ai lui și tustrei ajung în mașina din fața blocului, care pleacă în mare grabă. Mama, către tata: "Fă-ți bocceluța. În noaptea asta te umflă. Îi iei locul lui Onuț. Dacă nu-ți tace fleoanca. O să schimbi tu lumea?" Pitu își simte deja viitoarele vânătăi: "O să luăm mardeală, ca la carte. Cred că o să întrerupem puțin campionatul de table. O să vă fie dor de șase-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
județe care se intersectau la Pomârla. Căzuții în cap De îndată ce și-au încheiat discursurile dedicate opțiunii majorității populației participante la vot, eroii acelui partid, de bucurie și de fericire, s-au împiedicat, la coborârea de la tribună, fruntașii lor, burtoși și umflați în pene, căzând, care pe o parte, care pe alta, care de-a dreptul în cap. Mai greu le-a fost, la revenirea în poziția normală, tocmai celor din urmă. Da’las’că, văzând ei, lumea, de acolo, cu susu-n
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
grupei, ascultă, fascinați, zicerea lui: uite-așa se joacă fata! Uite-așa! Slavă ție, măreață nebuloasă! Pe fiecare unghiuță a trupului fostei Românii comuniste animalele și păsările de pradă ale noii societăți se băteau de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lucruri urgente puteau aștepta ziua de mâine, sau o altă zi, sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui, niciodată, o plăcere asemănătoare aceleia de atunci. Și a avut deodată impresia că i se umflă pieptul, că plămânii adună mai mult aer și o ciudată apăsare, care îi tăia mereu respirația, a dispărut pe neașteptate. A fost doar o clipă, dar amintirea ei l-a urmărit ani întregi. Și acum, aici, tolănit în caiac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorbea aproape deloc atunci cînd se afla într-o companie de oameni de înaltă cultură. Pentru Gelu familia era sfîntă și, deși era destul de chipeș, niciodată nu i-a mers vestea de fustangiu. Cînd a ajuns grangur, i s-a umflat enorm rînza și chiar dacă nu se remarca cu ochiul liber, apropiații săi au sesizat că nu mai este chiar așa de accesibil. Gelu avea un prieten, care pusese umărul la ascensiunea sa și care a fost primul nemulțumit datorită comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceasta nu era prevăzută și o montează în locul celei sparte. Iaca am terminat treaba, gîndește eliberînd cricul. Mașina se lasă și se tot lasă pe cauciucul care se dezumflă. Asta chiar că mă dă gata. Cum adică? Pune pompa automată, umflă roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui și cortul care acoperă cît de cît tribuna începe a se umfla și să pocnească. Un trăsnet deschide spectacolul cerului și cortul este luat pe sus, tîrînd după el un difuzor imens. Cei prezenți intră în panică și EL, cu pas măsurat, intră în mașină. Cel care dorea să fie primar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]