8,137 matches
-
responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un eventual asasinat. În infinitul timpului și al spațiului, ne-am întîlnit în aceeași nebuloasă, în același sistem solar, în aceeași planetă, în același secol, în aceeași generație, în aceeași țară, în același loc, sub același acoperământ, și totuși ne urâm, ori cel puțin ne suntem indiferenți, în loc să ne aruncăm unii în brațele altora, inteligenți și proști, buni și răi, înmărmuriți de spaima naturii infinite și ostile. În viață, de foarte puține ori știi mai dinainte ce ai să faci și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poate iubi. La douăzeci de ani iubești amorul și cauți o femeie să-l întrupezi, și femeia asta nu poate fi decât frumoasă. La treizeci de ani iubești o femeie, nu amorul, și femeia asta poate fi frumoasă, poate fi urâtă, cum se întîmplă. Bătrânețea e carne veche, e inestetică, e impură. E o rușine, căci este restul unui organism învins de natură. Boala, când nu-i acută și trecătoare, e aceeași deteriorare, aceeași rușine, o bătrânețe prematură. Iar moartea, definitiva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o superioritate națională,și a feri de scădere și perversiune gustul poporului tău este un act de patriotism. 15. Turgheniev a fost un pesimist idealist. Idealist pentru că are respectul ființei omenești, pentru că nu vede în ea o gorilă, nu o urăște, nici nu râde de ea. Pesimist, pentru că nu concepe fericirea. Pesimistul mizantrop zice oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!". Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" 16. ...ceea ce merită să fie relevat de artist, nu este ceea ce eanimalic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știe. Zâmbetul ei din unele momente, amestec încîntător de duioșie și ironie, nu-mi lasă nici o îndoiălă. Din cauza asta nu m-am dus la Piatra. Adela vine deseară. A plecat desigur din Piatra. E cald. E zăpușeală. Și mi-e urât. Cataloagele le știu pe de rost. Dicționarele nu-mi inspiră nimic. Filozoful Diogen 1 (tizul lui Diogen Laerțiul), care speram 1 Diogene din Sinope (aproximativ 404-323 î.e.n.), cel mai cunoscut reprezentant al cinicilor; aceștia considerau că baza fericirii și virtuții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
păreau firești și la Adela, care, de altfel, nu ni le servea decât nouă. Coanei Anicăi îi servea numai fondul. Adela rămânând fără auditor, căci se prefăcea că vorbește nu-mai doamnei M..., îmi luă brațul, să mergem în grădină: - O urăsc, izbucni ea, după ce făcurăm câțiva pași, fiindcă-irea. Ieri a dat un ghiont Saftei pe ascuns. A trebuit să-i dăruiesc Saftei o bluză ca s-o consolez. Mereu i se pare că slugile mănâncă prea mult. Și doar nu-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Saftei o bluză ca s-o consolez. Mereu i se pare că slugile mănâncă prea mult. Și doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă a fost nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mult. Și doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă a fost nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare", cum zicea doamna Sabina, fiindcă, pe lângă toate astea, e și frumoasă, spovedania era completă.) Și să știi că nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ieșit tot sufletul în față. În antipatia reciprocă dintre Adela și coana Anica se rezumă nimic mai puțin decât o pagină importantă din istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin contrastul dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin contrastul dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine, temperată, din copilărie (mai fermecătoare la vârsta asta decât atunci), ca întotdeauna când e stăpânită puternic de un afect. Faptele - statu quo 1
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceea ce e gândul meu de fiecare moment și interesul capital al vieții, tocmai aceea ascund de ea. Iar interesele și soarta ei îmi sunt atât de scumpe, încît dacă ea ar fi fericită cu oricine altul afară de mine, i-aș urî fericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! Și dacă mi s-ar impune alternativa de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora 1 mai puțin, așa de mult îi sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fugă, rochia lua pe rând tiparul genunchilor ei rotunzi. Cu ochii râzători, cu o însuflețire de veselie, deloc în concordanță cu grija pe care o punea în vorbe, m-a întrebat încă de pe scări, accentuând ultimul cuvînt: "Ți-a fost urât singur?" Și doar nu putea să aibă nici o îndoială că eu știam că văzuse bine când am venit... "Ți-a fost urât singur?" Adică: "Așa-i că mă dorești mereu?" Am luat cuvintele ei ca o expresie familiară de politețe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe care o punea în vorbe, m-a întrebat încă de pe scări, accentuând ultimul cuvînt: "Ți-a fost urât singur?" Și doar nu putea să aibă nici o îndoială că eu știam că văzuse bine când am venit... "Ți-a fost urât singur?" Adică: "Așa-i că mă dorești mereu?" Am luat cuvintele ei ca o expresie familiară de politețe a gazdei și - ca să răspund ceva - i-am spus aceste cuvinte înaripate (imaginea ei de pe scări îmi încremenise gîndirea): - Poate aveai treabă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Walt, dar cred că s-a îmbarcat deja. Te rog du-te la nuntă, Buddy. Seymour e slab ca o mâță și are pe față expresia aceea extatică, de-ți taie graiul. Poate că totul o să iasă bine, dar urăsc anul 1942. Cred că o să urăsc anul 1942 până la moarte, așa, din principiu. Cu toată dragostea și aștept cu nerăbdare să te văd când mă întorc, Boo Boo La două zile după primirea scrisorii de mai sus, am fost externat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a îmbarcat deja. Te rog du-te la nuntă, Buddy. Seymour e slab ca o mâță și are pe față expresia aceea extatică, de-ți taie graiul. Poate că totul o să iasă bine, dar urăsc anul 1942. Cred că o să urăsc anul 1942 până la moarte, așa, din principiu. Cu toată dragostea și aștept cu nerăbdare să te văd când mă întorc, Boo Boo La două zile după primirea scrisorii de mai sus, am fost externat din spital sub supravegherea, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dar a mea proprie.) Se știe, în general, că poeții chinezi și japonezi preferă subiectele simple, și m-aș simți mai nătărău ca oricând dacă aș încerca să neg acest lucru, dar „simplu“ e un cuvânt pe care, întâmplător, îl urăsc de moarte, pentru că - acolo de unde mă trag eu - era folosit de obicei pentru a desemna ceva inconștient de redus, ceva menit să economisească timpul, adică lucrul mărunt, golaș, abreviat. Făcând abstracție de fobiile mele, nu cred că există vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fericit. Dar nu pot să neg (și acum am ajuns, cred, la adevăratul motiv pentru care am confecționat această vitrină pentru bătrânul meu ficat), repet, nu pot să neg că suferința mea mi-a lăsat o singură, teribilă deficiență. Deși urăsc din inimă fracturarea textului prin alineate, presupun că pentru această deficiență am nevoie de un nou paragraf. În prima seară, chiar săptămâna trecută, când m-am simțit destul de în puteri și de bătăios ca să mă întorc la această Prezentare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unde mă duc, hop și ea după mine... Pe vreme rea sau când e luna plină, Începe să behăie de una singură și o ține tot așa până o bag Înăuntru. Probabil, văzându-mă singură, se gândește că mi-e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone pentru a „Cincea oară”, explică detailat toată tragedia care-l lovise. Ascultând cu atenție, Șeful Poliției Îl rugă să redacteze o reclamație În scris după care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii, apoi Îi rugă să-i dea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu paharele urându-le o seară plăcută... În prealabil, Tony Pavone se abținuse să nu consume prea multă băutură, totuși unele Dumitru Crăc pahare golite peste limita propusă avură calitatea să-i genereze o ușoară senzație de euforie! Atena nu i se mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
curtea urma să intre În repaus. Așa dar, fermierul Îi lăsă În grija tovarășei lui de viață iar el se apropie de masa lor suspinând. „Viața trăită la țară e frumoasă Însă presupune unele sacrificii...” - Umplu din nou păhărelele, ciocni urându-le un an cât mai Îmbelșugat, după care Încercă o confidență: „Domnilor, poate o să vă mire, eu sunt născut, crescut la oraș...! Am Îndrăgit Însă atât de mult munca câmpului Încât cu greu a-și putea renunța, În timp ce creșterea, mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
O dojeni cu voce calmă. “Bine cucoană, om serios ești dumneata...? Dece nu consulți un doctor, inima e cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de moarte, fugind de noi ca de sperietoare, totuși noi, avem suflet, astai...! Uite, bunăoară acum, Îmi frământ mintea să văd cum te pot ajuta. Sunt hotărât să te scot de sub Învinuire penală...!!” Răsfoi din nou registrul de poartă ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]