6,856 matches
-
ideea unui partid creștin-democrat. Fără să fie un partid al Bisericii, el a beneficiat de sprijinul discret al ierarhiei și chiar, în iunie 1951, de cel al L'Osservatore Romano, al cărui redactor șef, Federico Alessandrini, considerînd RPF-ul drept "vag transformism al dreptei", scotea în față modelul italian de unitate politică a catolicilor. Dar această intervenție nu a avut niciodată vreo influență. Electoratul său era practicant. Un sondaj din 1952 indică că 79% din alegătorii săi vin regulat la slujbele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
speciali"101. Efectuând în continuare o interpretare istorică a evoluției concepției despre alienație, Zosin stabilește necesitatea legiferării specializării și psihiatriei sau cel puțin a instruirii medicilor practicieni în problemele medico-legale ale specialității, pe de altă parte a ameliorării legislației, atunci vagă și pretându-se la interpretări personale. Considerând (ca și Platon) că "nici o crimă n-are loc fără un grăunte de nebunie", Zosin delimitează pe parcurs "nebunia responsabilă de crime" de "nebunia alienaților reali", a suferinzilor, autori ai delictelor derivând din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să trezească o nesfârșită compătimire: "Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădoșenie și dându-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
indicarea uneia sau a mai multor trăsături 220 GÂNDITORUL SINGURATIC comune tuturor, ci prin scoaterea în evidență a unor asemănări sau apropieri parțiale, care devin vizibile prin găsirea sau imaginarea verigilor de legătură. „Limbajul“ este un concept cu contururi tot atât de vagi ca bunăoară conceptul „joc“. Ceea ce există de fapt nu este „limbajul“, ci „limbaje“ dintre cele mai diferite. 5. Contrapartea modului cum este privit limbajul: tratarea problemelor filozofice Un element de continuitate în evoluția gândirii lui Wittgenstein, care a fost adesea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dormi» înseamnă ceva activ sau pasiv.“ (Cercetări filozofice, § 47.) În sfârșit, tindem să considerăm exactitatea drept o valoare în general, drept ceva de dorit în orice fel de împrejurări. A aprecia o noțiune exactă ca fiind întotdeauna superioară uneia mai vagi, o indicație mai exactă ca fiind întotdeauna preferabilă uneia mai puțin exacte este o deprindere de gândire a omului modern. O deprindere care ne împiedică să vedem că în numeroase situații de viață folosim fără inconveniente noțiuni care nu sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
noțiuni care nu sunt exacte. Pentru a indica cuiva unde să ne întâlnim sau unde să mă aștepte nu este necesar să-i dau coordonate spațiale ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 269 bazate pe măsurători precise. O indicație destul de vagă va fi adecvată scopului. Toți știm cât de bine funcționează exprimări de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aș spune acest lucru. Prin asta nu voi trasa o graniță, ci, poate, voi arăta cu mâna - ca și cum aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lor din 1919 și 1922, în care înstrăinarea reciprocă, pe toate planurile, se adâncește tot mai mult. 1. Apropiere și despărțire Atunci când tânărul Wittgenstein sosește la Cambridge pentru a lucra sub îndrumarea lui Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție, și cu atât mai puțin interesul pentru o carieră academică. Studiul unor lucrări ale lui Frege și Russell îl convinsese că filozofia se află în pragul unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acțiunea voluntară. Există un «Hai aici!», «Du te acolo!», « Fă această mișcare cu brațul!»; dar nu «Fă să-ți bată inima!»“ (Zettel, pp. 102 103.) 86 L. Wittgenstein, Zettel, p. 58. 87 Iată doar două: „[Ă] ca și cum propozițiile noastre obișnuite, vagi, nu ar avea încă un sens cu totul ireproșabil și ar trebui să construim un limbaj perfect. Pe de altă parte, pare clar: acolo unde există sens trebuie să existe ordine perfectă. Prin urmare, ordinea perfectă trebuie să fie proprie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încă un sens cu totul ireproșabil și ar trebui să construim un limbaj perfect. Pe de altă parte, pare clar: acolo unde există sens trebuie să existe ordine perfectă. Prin urmare, ordinea perfectă trebuie să fie proprie și celor mai vagi propoziții.“ (§ 98) „Cu cât observăm mai îndeaproape limbajul real, cu atât va fi mai puternic conflictul dintre acesta și cerința noastră. (Puritatea de cristal a logicii nu mi-a fost, totuși, dată; ci ea a fost o cerință.) [Ă] Am
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tocmai de această restricție și limitare. De aceea, cuvintele limbii obișnuite (populare) au alte trăsături decît cele prin care sînt exprimate conceptele științifice. În comparație cu termenii științifici, cuvintele vorbirii comune manifestă aproape întotdeauna o anumită lipsă de precizie, ele fiind deseori vagi și insuficient de bine definite și, ca atare, inadecvate unei rigori logice. Constatarea unor diferențe între propria limbă maternă și o limbă străină poate avea însă nu numai asemenea consecințe teoretice, ci și o accentuată latură practică, în sensul producerii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoaștera personalității educatorului/ educaților, dar și ca element constitutiv al altor metode. Literatura de specialitate deosebește observația spontană de cea intenționată / sistematică. Observația spontană constă din observarea Întâmplătoare, neintenționată a unei Însușiri, a unui fenomen, proces În formarea unei impresii vagi, imprecise sau exagerarea unor detalii sub impulsul unei subiectivități părtinitoare, necontrolate. Observația științifică (controlată, organizată, sistematică permite studierea comportamentelor care se produc spontan, În condiții naturale sau de laborator; elementul specific este caracterul ei integral, sistematic și organizat, generând obținerea
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
prea pretențios; este indicată fraza scurtă și cât mai simplă cu putință; - utilizarea cuvintelor ambigue, ce face ca fiecare persoană să Înțeleagă diferit Întrebarea și, implicit, să se refere la aspecte diferite În răspunsuri; - prezența În formulare a unor cuvinte vagi de tipul "În general", "de obicei", "cam la fel" care, de asemenea, conduc la răspunsuri nespecifice; - folosirea Întrebărilor tendențioase care să sugereze celui chestionat un anumit răspuns (Nu-i așa că În clasa voastră nu se păstrează disciplina?; - prezența unor Întrebări
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
metode și instrumente specifice care le sunt destul de inaccesibile. De aceea calea cunoașterii grupului școlar ca microunivers social este una empirică, lipsită de rigoare și coerență, bazată mai ales pe observație neintenționată, spontană, lucru ce conduce la formarea unei impresii vagi care stă adesea sub semnul subiectivismului. cRezultatele analizei documentelor școlare auxiliare -caietul invățătorului și caietul dirigintelui Pentru a răspunde imperativului formulat de reforma profundă ce a cuprins Învățământul românesc după anii ’90 -formarea personalității libere, armonioase, autonome și creative Curriculum
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
ci printr-o răsturnare decisă a locului comun, pentru ca rezonanțele să devină altele, cu un alt suport semantic. Diferit de simboliștii de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele virginale, cuvintele puturoase, cuvintele de râie; le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Laforgue nu rezistă. În erotica atât de personală din Furtună în Marea Serenității pare să fi lăsat urme Ion Vinea (nominalizat într-un fragment Despre certitudini): persistă amintirea Ioanei lui Vinea, fata care "nu știe ceti"; în Pelagră se aud vagi ecouri din Tristan Tzara: "Ți-am spus "Violaine" și tu nu ești "intelectuală" / și nu-nțelegi capriciul meu pedant și citadin". Într-un Madrigal răsturnat, o melancolie difuză, în modul unui Constant Tonegaru, înclină spre lamento: "Ai să te faci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ascunde impasul: Dacă mă înțelegi bine / Azi cât timp mă înțelegi voi fi bucuros, / Chiar fericit. Dar numai azi. Dacă nu înțelegi nimic, voi fi trist / iar către sfârșitul serii, melancolic..." Lui văd ori lui aud li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spirituală, ci doar sub aspectul mișcării firești, dincolo de convenții, Nichita Stănescu are mobilitatea creativă a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar Nichita crede că "actul scrisului este un act de rememorare" (Logica ideilor vagi), fenomen cu rădăcini adânci în inconștientul abisal. Punct de vedere întâlnit anterior la argentinianul Borges! Se cunoaște că Nichita, unul dintre cei mai prizați poeți ai timpului nostru, agrea lecturile cu glas tare din clasici, practicând totodată lectura mută, din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un gest, la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această legănare în clarobscur, în muzical (adică în necuvânt) și în inefabil conferă poeticitate actului confesiv. Mai mult încă, toate acestea, dimensiuni ale unui ceremonial, instituie substanța discursului. Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în perspectivă etern umană. Niciodată nu se ajunge la o furor amoris, la erosul posesiv exclusivist, apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu este un scop în sine, ci doar un mijloc pentru formarea și dezvoltarea capacităților lor intelectuale și morale. În acest sens, ni se par deosebit de actuale cuvintele lui E. Lavisse: Spiritul se educă nu îndopându-l cu numeroase și vagi cunoștințe, ci dându-i un mic număr de idei luminoase și bine legate între ele, cu care și prin care să învețe a reflecta, a raționa și a judeca. O ȘCOALĂ A MUNCII Școala normală „Al. Vlahuță" de la Șendriceni este
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
utilitatea și necesitatea însușirii tehnicii citirii și manifestă o atitudine pozitivă față de școală și față de învățătură. Unii copii, deși au frecventat învățământul preșcolar, deși doresc sincer să învețe, nu manifestă nerăbdare de a merge la școală, pentru că au o imagine vagă, uneori deformată despre școală și despre sarcinile vieții de școlar. Astfel, o fetiță de 7 ani care știa multe lucruri despre lumea înconjurătoare și aștepta să meargă la școală, în preajma zilei de 15 septembrie declară că nu mai vrea să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
obiectelor și altfel decît a fi. O mîngîiere e o perpetuă curgere noneuclidiană, dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar tocmai aceasta, tocmai caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale, conține o puternică dimensiune morală. Mîngîierea e foarte puternică măcar pentru faptul că ne coboară măștile. Așadar, mîngîiați-l pe celălalt, cu un gest, cu un sunet, cu o privire, cu o răsuflare !... 2
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și "simțul ambiguității", în sensul constantei pendulări între trup și suflet, materie și spirit, vizibil și invizibil. Din fericire, materia nu este doar materie, după cum nici ideea nu este doar idee. Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate, aluzii îndoielnice, tăceri echivoce... Realitatea are cel puțin două fețe. Dar să nu fim înțeleși greșit : nu facem aici un elogiu al ambiguității. Dimpotrivă, eu cred că ambiguitatea, contrariile trebuie depășite în mersul către Unu. Aceasta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo" și criticînd noțiunea de "inconștient colectiv", ca "nefolositor de vagă". O polemică efectivă va avea cu scriitorul american de origine peruviană Carlos Castaneda, pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau chiar "șarlatan". În fine, o altă polemică avea să poarte cu reprezentanții școlii germane a religiilor : W. Anz, W. Bousset
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
împărtășit într-o manieră științifică, mai ales în domeniul Gnozei și Kabbalei. E, cumva, ca într-o povestire a lui Borges despre Paracelsus. Acesta din urmă se retrăsese în atelierul său alchimic, scobit în stîncă, sub nivelul pămîntului. Îi ceru vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În sobă, un foc palid proiecta umbre neregulate asupra athanorului și prăfuitelor alambice. Obosit, Paracelsus moțăia. Deodată, cineva bătu la ușă. Era un necunoscut, care intră și se așeză în tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]