14,506 matches
-
echilibru, dreapta veniturilor depășește dreapta costurilor totale și Întreprinderea Înregistrează profit. Modelul neliniar de analiză pleacă de la premisa că În realitate costurile variabile nu evoluează direct proporțional cu evoluția volumului producției, fie din rațiuni tehnice, fie din rațiuni financiare. Costurile variabile sunt funcții crescătoare de volumul producției, dar este posibilă diminuarea costurilor variabile Începând de la un anumit volum al producției și, deci, costurile totale nu vor mai fi reprezentate grafic printr-o dreaptă. De asemenea, diminuarea prețului de vânzare poate provoca
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
neliniar de analiză pleacă de la premisa că În realitate costurile variabile nu evoluează direct proporțional cu evoluția volumului producției, fie din rațiuni tehnice, fie din rațiuni financiare. Costurile variabile sunt funcții crescătoare de volumul producției, dar este posibilă diminuarea costurilor variabile Începând de la un anumit volum al producției și, deci, costurile totale nu vor mai fi reprezentate grafic printr-o dreaptă. De asemenea, diminuarea prețului de vânzare poate provoca o creștere neproporțională a volumului vânzărilor, care, mai departe, determină Întreprinderea să
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
grafic printr-o dreaptă. De asemenea, diminuarea prețului de vânzare poate provoca o creștere neproporțională a volumului vânzărilor, care, mai departe, determină Întreprinderea să utilizeze la maximum sau să-și extindă capacitatea de producție existentă, cu impact asupra majorării costurilor variabile. În modelul neliniar de analiză operează criteriul de maximizare a profitului cunoscut În teoria microeconomică: venitul marginal egal cu costul marginal. Reprezentarea grafică evidențiază două puncte de echilibru, unul inferior și altul superior (a se vedea figura nr. 4.3
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
loc conform legilor fizicii referitoare la mișcarea lichidelor (hidrodinamica). Ca urmare, parametrii principali ai hemodinamicii arteriale, adică debitul cardiac, presiunea arterială și rezistența la curgere, sunt în interdependență strictă. In cadrul homeostaziei generale a organismului și pentru asigurarea necesităților funcționale variabile, acești parametri sunt supuși permanent acțiunilor reglatoare exercitate de multiple mecanisme de control, care acționează în paralel cu mecanismele de control local al debitului sanguin. Arterele mici și arteriolele asigură și reglează distribuția tisulară a fluxului sanguin. Circulația capilară este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
denumit generic homeostazie. Sângele circulant permite de asemeni transmiterea unor mesaje chimice către țesuturi prin diverse categorii de substanțe (mai ales prin hormoni). Circulația sângelui este supusă permanent reglării pentru ajustarea aportului de oxigen și nutrimente la necesarul particular și variabil al fiecărei celule, dar într-un mod integrat, bazat pe priorități. 11.2. Parametri și legi de bază în hemodinamică Debitul este volumul de lichid care curge prin secțiunea transversală a vasului în unitatea de timp; . Viteza de curgere este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se definește perioada refractară funcțională, care este de 0,15 s pentru atrii și de 0,25 0,30 s pentru ventricule. Existența unei perioade refractare lungi, de ordinul zecimii de secundă, duce la imposibilitatea tetanizării miocardului. Repercusiunile extrasistolei sunt variabile în funcție de momentul de apariție în cadrul ciclului cardiac normal. Forța extrasistolei este de obicei mai mică, dar poate fi identică sau chiar mai mare decât cea din cursul sistolei regulate. 12.3.3. Conductiblitatea: propagarea potențialelor de acțiune în sincițiul miocardic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus, a debitului cardiac spre organe și segmentele acestora (tab. 7). Aceasta însă este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
6 mm și un diametru de 5-20 μm (mai subțiri la capătul arterial), suprafața totală de secțiune la nivel capilar este de ~4000 cm2, iar suprafața totală a peretelui capilar (1 μm grosime) este de ~6300 m2. Densitatea capilarelor este variabilă în funcție de țesut (6000/mm3 în plămân, creier, glande endocrine; 5000/mm3 în miocard; 400-3000/mm3 în mușchi scheletic și piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
56). De menționat că toate presiunile participante rămân relativ constante de-a lungul capilarului, cu excepția presiunii hidrostatice intraluminale, care scade de la capătul arterial spre cel venos, ca rezultat al curgerii sângelui împotriva unei rezistențe (legea lui Ohm). Filtrarea este foarte variabilă în diversele teritorii vasculare și condiții fiziologice locale, datorită diferențelor de coeficient de filtrare, determinate de caracteristicile peretelui capilar, precum și datorită diferitelor presiuni de intrare, determinate de căderea de presiune respectivă în amonte. Dacă sfincterul precapilar închide capilarul presiunea intracapilară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este mult mai mare la presiuni mici datorită modificărilor descrise privind forma secțiunii. Contractilitatea venelor este asigurată prin prezența de mușchi neted și inervația simpatică (tonus venos) și are rol în depozitarea și mobilizarea de sânge în funcție de necesități. Conductanța venoasă variabilă permite variații de debit sanguin în funcție de diametrul venos. Tonusul musculaturii netede influențează și distensibilitatea peretelui venos. Relația dintre volumul venos și presiunea venoasă evidențiază deplasarea curbei presiune-volum spre stânga pentru domeniul de presiune redusă, dar la valori mari curbele se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
adică mobilizarea sângelui (în limitele de funcționare eficace a mușchiului neted). 15.2. Caracterele circulației venoase In fiziologia circulației venele nu reprezintă doar simple căi de întoarcere. Având o complianță mare, sectorul venos realizează o stocare și furnizare de sânge variabilă, returul venos influențând debitul cardiac (fig. 47). Legea inimii descrie reglarea intrinsecă, heterometrică, a forței de contracție ventriculare de către presarcină (volumul telediastolic), ce depinde la rândul său de întoarcerea venoasă. Circulația venoasă face parte din sistemul de joasă presiune, alături de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât în circulația sistemică. In plus, presiunea în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
unistratificat, ce pare mai puțin specializat decât cel al tubilor distali. Citoplasma este clară iar limitele celulare sunt distincte. Ducturile colectoare se unesc și devin din ce în ce mai mari pe măsură ce coboară prin zona medulară. Epiteliul tuburilor colectoare are caracteristica aparte de permeabilitate variabilă pentru apă, sub controlul hormonului retrohipofizar ADH. Tubii colectori se unesc și formează ductele papilare, numite și canalele lui Bellini. Acestea transportă urina finală până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
105). Acizi și bazele organice secretate la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
starea de hidratare preexistentă a organismului, efortul fizic precum și aspecte sociale ce presupun reducerea aporturilor sau creșterea acestora. În condiții normale, aportul zilnic de apă al unei persoane obișnuite este de aprox. 1500 ml. Pierderile pot fi și ele extrem de variabile, în funcție de condiții. In condiții normale, prin materiile fecale se pierd cantități reduse de apă (100 ml), dar în condiții patologice (vomă, diaree) se pot pierde cantități foarte mari de apă și electroliți, care pot duce foarte repede la dezechilibre periculoase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
rinichiului de a-l elimina sau recupera în funcție de necesități. Aproximativ 60% din calciul circulant este liber în plasmă și poate fi filtrat la nivel glomerular, restul fiind cuplat cu proteinele plasmatice. La nivel renal, calciul filtrat este reabsorbit în măsură variabilă, dar nu există secreție tubulară de calciu. Controlul eliminărilor renale de calciu se realizează mai ales la nivelul reabsorbției tubulare, care crește în condiții de hipocalcemie sau scade în situația în care calciul plasmatici este crescut. Pe de altă parte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
manageriale, oferind acces la anumite surse de finanțare și de aprovizionare globale, contribuind astfel la Înglobarea partenerului În rețeaua sa internațională de marketing. Plata constă Într-un comision managerial stabilit ca o sumă globală, la care se adaugă o redevență variabilă În funcție de cifra de afaceri sau profitul beneficiarului. Contractul de uzină la cheie constă În Încheierea unui aranjament prin care o firmă străină se angajează să proiecteze, să construiască și să echipeze integral o unitate productivă (cum ar fi un combinat
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
unei firme locale, după exersarea funcționării ei o anumită perioadă de timp, În care managementul firmei străine conduce uzina și pregătește personalul local. Plata către firma străină se efectuează sub forma unui comision global, la care se adaugă o redevență variabilă, bazată pe producția ralizată În unitatea ce a făcut obiectul contractului. Subcontractarea internațională reprezintă un aranjament situat la intrsecția dintre internalizarea completă a aprovizionării cu inputuri, pe de o parte, și Încheierea de contracte comerciale, pe de altă parte. Este
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
interiorul firmei sau riscul corporativ, reprezintă riscul legat de proiect, În context cu Întreaga activitate a Întreprinzătorului; c) riscul de piață sau de portofoliu, reprezintă riscul plasării capitalului. 2. riscul legat de activitatea Întreprinzătorului; 3. riscul ramural, ține de caracterul variabil al ramurii, În plan economic, cu cât este mai mare variabilitatea cu atât mai Înalt este riscul. Riscul ramural poate fi divizat În următoarele trei categorii: a) riscul sistematic sau riscul β, reprezintă nivelul devierii sau abaterii rezultatelor activității ramurii
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
a) riscul sistematic sau riscul β, reprezintă nivelul devierii sau abaterii rezultatelor activității ramurii de la rezultatele activității pieței sau Întregii economii. Acest tip de risc poate fi determinat pentru fiecare ramură, raportând datele privind ramura cu una sau câteva mărimi variabile ale pieței. Este evident că, acest proces necesită o bază, de date, sigură și largă, creată Într-o perioadă Îndelungată. Ramura cu β = 1, are devieri ale rezultatelor egale cu ale pieții. Dacă β > 1, ramura are un caracter mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
ale pieței. Este evident că, acest proces necesită o bază, de date, sigură și largă, creată Într-o perioadă Îndelungată. Ramura cu β = 1, are devieri ale rezultatelor egale cu ale pieții. Dacă β > 1, ramura are un caracter mai variabil. Cu cât indicatorul β" este mai mare, cu atât mai Înalt este riscul legat de ramură; b) riscul ciclului de viață industrială, care se poate manifesta În câteva stadii, fiecare având caracteristicile sale, din punct de vedere, al ritmurilor de
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
grupului meu (familia lui Jones, clasa, casta, rasa sau orice altceva) sînt superioare binelui și intereselor tuturor celorlalți". Ajunși aici, nu va fi nici un șoc să recunoaștem că noi, oamenii, avem mai mult decît o urmă de egoism: în măsuri variabile, avem tendința de a fi preocupați mai mult de propriile noastre interese decît de cele ale altora. În consecință, mulți dintre noi am putea fi extrem de tentați să exprimăm exact o astfel de pretenție pentru noi înșine și pentru cei
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor proprii, deci și a numelor de locuri, se deo sebește de cea a cuvintelor comune. Ea este constituită ex clu siv din constante, pe cînd formula semantică a cuvintelor comune conține atît constante, cît și variabile. Altfel, constituenții semantici ai numelui propriu sunt articolul hotărît atașat unui apelativ generic (numit de specialiști stem, un fel de „nucleu“ al formulei semantice), plus o propoziție atributivă (sau un atribut). De exemplu, București = orașul care este capitala Romîniei. Cuvintele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semantice), plus o propoziție atributivă (sau un atribut). De exemplu, București = orașul care este capitala Romîniei. Cuvintele comune pot fi definite în mod similar („omul este ființa care...“, „mărul este pomul care...“, „calul este animalul care...“), diferența constituind-o caracterul variabil al nucleului („ființă“, „pom“, „animal“ etc.) din formula cuvintelor comune, față de caracterul fix al nucleului („loc“) din formula numelor proprii. De fapt, nucleul nu este același la toate numele proprii, schimbîndu-se în funcție de categoria numelor proprii („loc“ pentru numele de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin majusculă, prin unele „glosări“ ad-hoc (orașul București, capitala Romîniei etc.). La cuvintele comune, clasele descrise prin formula semantică specifică acestora sunt mult mai diverse, ca și conceptele cărora le corespund, ceea ce amplifică numărul de stemuri posibile, care devin astfel „variabile“ semantice. Pe baza caracterizării semantice comparative a numelor proprii și a cuvintelor comune, putem conchide că diferențele dintre acestea sunt atît de radicale, încît le contrapun logic și lingvistic, dar le mențin în aceeași categorie, de unități lexicale, situate, e
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]