4,976 matches
-
am mai avut aceeași pătrundere în toată ființa, a ideii de Divinitate. Ca amănunt picant, pentru că am urcat scările Catedralei repede, pe rondoul de sus am leșinat, mi-am pierdut cunoștința, am vărsat tot, n-am mai știut de mine vreo 30 de minute. Puteau să-mi ia toți banii, camera video, aparatul foto, tot. Dar m-a păzit un Viking, nici acum n-am aflat de unde era și cum l-ar chema, voinic și foarte tatuat, roș la păr și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
putoarea din centrul Atenei OMONIA cel mai urât km 0 dintr-un oraș pe care l-am văzut pe oriunde am umblat ! Am GUSTAT: baclavale, prăjituri, supe cu pește, portocale (la ele acasă), fistic, lămâi, măsline. Cultura națională e măslinul, vreo 12 miliarde de pomi (care trăiesc până la 600 de ani!) de-a lungul râurilor și țărmurilor. ,,Mâncarea săracului” e scutită de impozite și necesită foarte puține lucrări (cheltuieli). Cu toate astea, cele mai ieftine-s cele din Bulgaria care încă
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Mi-ar plăcea să fie. Cred că i-ar plăcea și ei. Poștei. Dar hai să vedem, să analizăm... Am două momente memorabile cu Poșta, din care, dacă le pun cap la cap, nu știu dacă pricep ceva. 1) Acum vreo două luni am expediat un plic Prioripost care trebuia să ajungă urgent la un amic din București. După vreo lună mă sună destinatarul și mă întreabă de ce naiba nu-i mai trimit materialul ăla. Eu, de bună-credință, îl asigur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
schimbarea fusului orar (sunt totuși șapte ore la mijloc!) sau de transmisiile matinale (în România) la radio, în timp ce bâjbâiam după telecomandă, îmi spuneam că o să văd un film și o să adorm. La finalul săptămânii newyorcheze, bilanțul poate fi chiar tragic: vreo trei producții cu Michael Douglas și Brave Heart, antologia de hăcuieli cu Mel Gibson în rolul principal, și alte trei prostii pe care le-am revăzut cu această ocazie pentru a enșpea oară. » Am mai înțeles că se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
privirea îi alunecă de la capătul rândului înspre călăuza celor trei tipi: - Și pe mine mă ia cu fierbințeală. În stânga, o vilă în construcție. Zidari înghesuiți pe la geamuri, cu chipuri transfigurate de uimire, de parcă li s-ar fi arătat un miracol. Vreo câțiva stau cu gâturile întinse, mai să cadă de pe schelă. Pe acoperiș, un muncitor întins pe burtă întreabă rupt de curiozitate: - Ce-i, bă, ce-i?! Ce-ați văzut?! Băieții îi răspund cu fluierături admirative. Facem un pas în lateral
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dar asta părea că ne-a legat pentru totdeauna. Când am ieșit, pata multicoloră ne juca în fața ochilor și noi ne prăpădeam de râs. Până să plecăm acasă ni s-au umflat ochii și ne curgeau lacrimile întruna. Am stat vreo câteva zile în pat, cu un bandaj din cartofi în jurul ochilor. Idila n-a durat prea mult. Din păcate, părinții fetei s-au mutat repede înapoi la oraș. Nici o iubire nu-i veșnică. Cu atât mai puțin prima. DISPLAY Diana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
general, visul era disconfortabil, răutăcios... Când m-am trezit am regăsit polonicul dispărut de câteva zile... Era amestecat printre niște rufe proaspăt spălate... Mai rămâne să găsesc unul din cele două ibrice în care fac cafeaua, absent și ăsta de vreo 3-4 zile... Afară e frig, copacii sunt goi, fără frunze, bat clopotele la biserica Sfântul Dimitrie Balș, se aude și toaca... Mi-e dor de o lectură copleșitoare, acaparatore, o carte care să-mi închidă viața între coperțile ei... Tânjesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
știrea n-ar mai fi știre și nici micile drame nu s-ar regăsi în povestire. Un personaj ce face talk-show-uri în fiecare seară, chemând la vatra reflectoarelor politicieni, ziariști, finanțiști, moraliști, conțopiști, laptopiști iar, de se va-ncorda eficient vreo vrăjitoare otevistă, chiar și pașoptiști. Banul este cel care răstoarnă știrea în scandal. E cel care trimite reporterii „la fața locului“, unii dintre ei riscând să li se dea și cu carul de transmisiuni - sau cu „carul 4x4“, valoarea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
o Întâmplare că fix În Amsterdam le-ai găsit? Nu pot să spun că funcționez conform unui program. La Amsterdam am fost invitat să fac o lucrare În spațiul public și am descoperit un billboard, adică un panou mare de vreo 5 m pe 8 m, gol-goluț. Și asta În mijlocul orașului. M-am Întrebat de ce, pentru că Amsterdamul este un oraș foarte comercial care folosește aproape orice colțișor din centru să lipească o reclamă pe el. Am intrat În boutique-ul care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
în proliferarea de partide, așa cum s-a întâmplat în România de azi, și nici nu cred în partide etnice. Îmi dau seama că o astfel de gândire este un vis, datorat probabil faptului că am trăit în Anglia în mijlocul a vreo 6 monarhi exilați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mărturisesc că în timpul anilor mei nebunești de la Oxford, am fost membru al Societății Monarhiste. Se spune că Oxford este gazdă pentru cauze pierdute. 5. Care sunt succesele cele mai notabile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ascultat, fără să scot o vorbă, întrebările și răspunsurile, comentariile, schimbările de program ale simpozionului. Nu eram acolo ca să notez nimic, așa că toată atenția mea s-a concentrat asupra felului în care se purtau discuțiile. De exemplu, unii dintre jurnaliști (vreo 7-8 în total, probabil mai toți „pe cultural“) nu luau în seamă o regulă de minimă politețe: aceea care spune că, dacă te afli oriunde în public la un eveniment la care ești spectator, e bine să nu deranjezi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
au fost doborâți de boală, deprimare, istoveală, iar tristețea lor m-a atins cum n-aș fi crezut. Dar nu m-am lăsat copleșită. Am scris pe rupte studii, articole, ba chiar mici proze. Puse cap la cap, se adună vreo 550.000 de semne cu spații. Cât despre citit, am trecut ușor de 300.000 de pagini, dacă socotesc și manuscrisele pentru „Orizont“, dizertațiile și tezele de doctorat. Am văzut 4 filme la cinematograf și 85 la televizor, am ascultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
agile în barca lui Năstase. Probabil de aceea, când apare la televizor, Alin Teodorescu pare să aștepte o piatră de undeva. Ei bine, la o investigație mai serioasă, nu are de ce. Alegerile interne doar au ridicat praful de pe listele PSD vreo câteva luni, luând fața opoziției tocmai când aceasta avea șansa unui start bun, după alegerile locale. Toată vara s a vorbit de PSD, de legitimitatea aleșilor și progresul tehnic promovat prin votul electronic. Acum însă, praful s-a risipit, lăsând
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cu faptele. Epidemia de rujeolă din acest an era previzibilă din 2001, când un studiu european a arătat că în România se raportează ca pe timpul lui Ceaușescu. În scripte fuseseră vaccinați mai toți copiii expuși, dar în realitate erau imunizați vreo 60%. Greutățile întâmpinate în zonele de sărăcie lucie și în special în comunitățile de rromi au făcut ca să nu se respecte protocoalele de imunizare, or, în multe situații, vaccinările nu s au făcut deloc. „M-a chemat la vaccinare, dar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
acolo, toți funcționarii publici din județul acela l-au luat la ochi, dar eu vorbeam de parchetele inferioare din Ministerul Public, nu de DNA. Așa cum arătam, la nivelul Secției de Combatere a Corupției au venit și au plecat procurori, însă vreo cinci-șase colegi sunt de mult timp în această structură și pe ei mă bizui foarte mult. Interviul a fost înregistrat în aprilie 2012 și publicat aici în premieră. „Aici e o comunitate mai mică, mergi printre ei, le simți ura
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
umană e, presupun, nemărginită, dar nici prostia nu pierde pasul. În fine, am aruncat și o privire la estimările demografice asupra populației din zonă. Conform recensământului din 2002, în Ținutul Secuiesc trăiesc peste 1.100.000 de oameni. Probabil că vreo 900.000 au drept de vot. Din ei doar 200.000 au votat la referendum. Sau, altfel spus, 700.000 nu au votat. Fie nu i-a interesat, fie ar fi răspuns cu „Nu“ și, din politețe, nu i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
doar opinia cetățenilor de etnie maghiară - deși în mod normal ar trebui să ținem cont de opinia tuturor locuitorilor din zonă, fie ei maghiari, români, țigani, nemți sau chinezi. Populația maghiară numără, conform aceluiași recensământ, aproape 670.000 de oameni (vreo 500.000 cu drept de vot), ceea ce ridică procentajul în discuție la măreața cifră de... aproape 40%. În paisprezece luni. Numai că sărmanul CNS nu putea să anunțe că referendumul a fost un fâs întins pe paisprezece luni și că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
câteva secunde cu gurile căscate, după care, în așteptarea detaliilor, am sorbit o gură de cafea aburindă. Știți, cafeaua braziliană e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi face să scaneze de la o poștă bancnotele, monedele, lănțișoarele, broșele, brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți. N-are nici un rost să interacționezi cu ei din puerila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Ieși afară! Gata! Afară! Te mai gândești până la sfârșitul zilei! Și dacă la ora 5 nu-mi vii cu reportajul pe hârtie, te dau afară, auzi? Afară, mă! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Jean-Marc Luiza VASILIU Jean-Marc Restoux a stat cu mâna întinsă vreo 26 de ani, între Café de Flore și Deux Magots, adică în unul dintre cele mai șic locuri ale Parisului, a vorbit cu trecătorii în fiecare zi, a văzut crescând sub ochii lui trei generații de saintgermainezi, a fost măturător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
oameni adevărați, noi nu existăm unul pentru celălalt“. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Inventivitate românească Florin L|Z|RESCU Habar n-am dacă inventivitatea proverbială a românului e doar un clișeu obișnuit pe care orice nație îl are despre sine, dar știu vreo câteva povești ce par s-o valideze, atât la bine, cât și la rău. Prima. Un amic plecat să apere patria prin Afganistan mi-a spus cum a întâlnit în mijlocul deșertului un soi de TAB înțepenit în nisip, pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și a fost realizat anul trecut, în cadrul atelierului Aristoteles de la Sibiu. Prima oară l-am văzut la televiziunea națională, eram la București și mi s-a părut foarte tare. Este o poveste despre un băiat din Sibiu, Răzvan, care are vreo 11 ani și care locuiește cu tatăl și sora lui într-un cămin al întreprinderii Independența, în vreme ce mama lui s-a dus să muncească în Italia. Au fost momente când m-am emoționat și altele când am râs. Documentarul regizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
dincolo de orice închipuire. Cu zel neabătut, am strâns material cât să pot încropi pe loc un opuscul: sute de fișe, cu citate și interpretări. Mai aveam trei zile până când revista intra la tipar și trebuia să acopăr patru pagini; deci vreo 40.000 de semne cu spații. Blocajul era total: cum să scriu? Cafelele nu mai aveau nici un efect, iar medicamente cu amfetamină n-aș fi luat nici moartă, după crunta pățanie din junețe cu Silutin-ul, blestemat fie-i numele în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
poate face cu porumbul (boabe, de data asta), după Jamie Oliver: se ia, se aruncă în tigaie cu 2 linguri de sos de soia, puțin ghimbir tocat și ardei iute în fărâme, se toarnă ulei de măsline și se lasă vreo zece minute. Apoi se pun ierburi de Provence sau doar pătrunjel și o să fie atât de bun, încât nici n-o să știți când dați gata jumătate de kilogram de porumb. Pe încercate. Acestea fiind zise, promit că nu mai aduc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
face reclamă, cum s-ar zice, „fără perdele“. Puțin sânge vezi și pe geamul măcelăriei, deci nu frizează indecența. Pacienții văd și vin. Se face vadul. Dar noi trebuie să revenim la inegalitatea de șanse de afirmare și dezvoltare. Înveți vreo zece ani, mai mult deci decât un dințolog, umbli cu degetele prin tot felul de cleiuri și mațe, diseci babe din bazine cu formol, ca să te faci în cele din urmă ginecolog. Sau chirurg. Și vrei, ca tot omul, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
invidios. În ultima vreme vorbesc destul de des cu Filip pe net și, cum fotbalul e în sezon mort, am deschis sezonul la discuții despre pescuit. Băiuțeii au povești din alea cu pești de la trei kile bucata în sus (până pe la vreo doișpe, dacă nu mă înșel). Ei, cum naiba să nu fii invidios? Deși, dintr-o așa perspectivă, copilăria mea a reprezentat un trafic continuu cu prăjini, plute, cârlige și fire de undiță, cantitatea cea mai mare de pește am prins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]