38,855 matches
-
de 5 m. El a fost tencuit cu două straturi de tencuială. Pe tencuială s-au aflat gravate două desene: cel al unui pătrat divizat în mai multe unități mai mici, și - pe peretele de est - desenul unor cercuri concentrice. Cercetătorii presupun că acest din urmă rezervor a precedat rezervorului cel mare. Rezervorul cel mare, zidit în calcar, era lung de 260m, larg de 2-4 metri și înalt de 10 metri. El putea să acumuleze până la 4,300 metri cubi de
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
datorește pardoselii de mozaic din tricliniumul central care descrie cultul și viața zeului vinului Dionysos. Clădirea cu două etaje, având o lungime de 40 metri și o lățime de 23 metri, a fost construită în secolul al III-lea și cercetătorii presupun că a fost distrusă în cutremurul de pământ din anul 363. Săpăturile au evidențiat încăperi subterane care serviseră drept prăvălii si locuințe, de asemenea o curte interioară înconjurată de un peristil din toate cele patru părți, o sala de
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
și Dytryk (în germană: Thiedric; acesta era vărul său și nepot al Ducelui Mieszko I cu a treia sa soție Oda). Mieszko a primit probabil Polonia Mică și Mazovia, Otto a obținut Silezia și Dytryk a luat Polonia Mare. Alți cercetători consideră că Mieszko al II-lea ar fi primit Polonia Mare în timp ce unele ținuturi învecinate ar fi fost cedate lui Otto și Dytryk. Deși modul în care s-a făcut împărțirea este necunoscut, aceasta a fost de scurtă durată: în
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
stat să acopere tatuajele proprii ale lui Farrell. Totuși, dacă Smith avea tatuajele de la băștinași atunci era corect din punct de vedere istoric. De exemplu, soldații francezi aveau tatuaje ale triburilor locale cu care erau aliați pentru a întări legăturile. Cercetătorii tribului Powhatan nu sunt de acord cu cea mai mare parte a poveștii. Cel mai important, "Pocahontas" nu era un nume ci o poreclă ce însemna "cea obraznică" sau "copil răsfățat". Numele ei adevărat era Matoaka. Conform profesorului de istorie
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
martie 1992 grupul de cercetare a găsit păr și excremente în Prefectura Kochi și se credea ca provin de la o vidră. S-au găsit de asemenea trei urme și încă zece probe de excremente. După analiza unei secțiuni din păr, cercetătorii au determiant că provine de la o vidră. Un oficial al secției de protecție a animalelor sălbatice a agenției a declarat că părul "este o dovadă științifică solidă ce confirmă existența vidrei japoneze". În 1994 experți zoologi au vizitat zona în
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
necunoscut, fiind emise mai multe teorii. Oamenii de știință tradiționali cred că acesta este francez (datorită numelui de "Gallus"), posibil din Franța sau Flandra. Plezia a sugerat că el este un călugăr din Mănăstirea Sf. Egidiu din Provența, Franța. Unii cercetători au evidențiat că stilul lui "Gallus" de scriere se aseamănă cu cel al lui Hildebert de Lavardin și au crezut că "Gallus" a fost educat la Le Mans sau, potrivit lui Zathey, la Chartres sau la în Normandia. Autorul anonim al
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
ca să apară, fiind susținut de mănăstirile și de călugării care au crescut la număr în secolul al XII-lea. Din secolul al XIII-lea, cu toate acestea, romano-catolicismul a devenit religia dominantă pe întreg teritoriul Poloniei. În general, potrivit unor cercetători, botezul Poloniei marchează începutul statalității poloneze. În adoptarea creștinismului ca religie de stat, Mieszko a căutat să atingă câteva obiective personale. El a văzut botezul Poloniei ca pe o modalitate de consolidare a puterii sale și l-a folosit ca
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
Polonia. Istoricul Michael P. Duricy afirmă despre Madona Neagră că "<nowiki>"</nowiki>este atât de veche, încât nu i se cunoaște originea, de parcă ar fi picat din cer<nowiki>"</nowiki>". Originile icoanei și data pictării sale sunt încă disputate între cercetători. Dificultatea în datarea icoanei provine din faptul că imaginea originală a fost repictată, după ce a fost grav avariată de raziile husite în 1430. Restauratorii medievali, nefiind familiarizați cu metoda de pictură în encaustic, au constatat că vopselele aplicate în zonele
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
cunoscută. Singurele indicii sunt date de cronicarul Cosmas din Praga, care afirmă că la data căsătoriei ei cu Mieszko I, Dobrawa era o "femeie bătrână". Cu toate acestea, informația este văzută ca fiind tendențioasă și de puțină încredere, iar unii cercetători cred că afirmația a fost făcută cu intenții rele. Este posibil ca în această afirmație, Cosmas să se fi referit la diferența de vârstă dintre Dobrawa și sora ei, Mlada. Diferența i-ar fi dat un motiv să o vadă
Dobrawa a Boemiei () [Corola-website/Science/327762_a_329091]
-
practic și din punct de vedere juridic. (4) Ar fi totuși greșit să interpretăm tăcerea Părinților Apostolici drept aprobare tacită sau ca fiindu-le un subiect aproape indiferent.” Înainte de secolul al VI-lea, învățăturile bisericii cu privire la asta nu erau coerente. Cercetători cum ar fi Bernard Hoose și Mark Jordan au descoperit că susținerile de învățătură continuă a Bisericii asupra sexualității, vieții și morții și despre crimă și pedeapsă pur și simplu „nu sunt adevărate”. Nu doar că era vorba de „lipsă
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Existența istorică a lui Isus ca persoană reală este separată de orice discuție religioasă privind dumnezeirea lui Isus și de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin. Începând cu Epoca Luminilor cercetătorii au o atitudine foarte sceptică privitoare la aserțiunile că ar fi avut loc miracole. Deoarece istoricii lucrează cu naturalism metodologic, miracolele și alte fenomene supranaturale nu pot fi niciodată considerate drept evenimente istorice reale. De aceea, dumnezeirea lui Isus, nașterea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cuvântului Mesia, înlocuindu-l cu un rege spiritual care domnește în ceruri alături de Dumnezeu. Astfel ei puteau beneficia în continuare de avantaje, având existența asigurată. Ideea că Isus ar fi fost un luptător pentru libertate nu are astăzi trece printre cercetătorii universitari ai Bibliei, dar o carte populară a lui Reza Aslan a reluat această teză. Cartea lui Strauss "Das Leben Jesu, kritisch bearbeitet" ("Viața lui Isus, examinată critic", 1835) a făcut furori. Carl August von Eschenmayer a scris o trecere
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au decis să-l pensioneze înainte de a-și începe funcția. Ceea ce făcea "Das Leben Jesu" să fie atât de controversată era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au caracter mitic și că 'mitul' nu poate fi pur și simplu echivalat cu 'falsul' — au devenit parte din cercetarea standard. Ceea ce era extrem de controversat în vremea lui Strauss a devenit azi o unealtă care e parte integrantă din aparatul cercetătorilor biblici.” De-a lungul vieții sale, Ernest Renan a fost vestit pentru a fi autorul enorm de popularei cărți "Viața lui Isus" ("Vie de Jésus", 1863). Această carte a fost prima oară tradusă în limba engleză în 1863 de către Charles
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
că Tacit este considerat cel mai de frunte istoric al Romei, egalul - dacă nu superiorul - lui Tucidide; Encyclopædia Britannica opinează că el „se situează fără tăgadă în cel mai înalt loc printre oamenii literelor din toate timpurile”. Tacit era un cercetător meticulos, care consulta frecvent documentele scrise și surse multiple. Astfel, se argumentează că atunci când face o afirmație care nebazată pe vreo sursă documentară, ci pe auzite și alegații, Tacit indică acest lucru folosind cuvintele "dicunt" sau "ferunt", ceea ce nu se
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
tipic al lui Josephus, ceea ce nu numai că susține ipoteza că Josephus a scris despre Isus, ci și ajută la stabilirea părților din fragment ce pot fi considerte autentice. Origene remarcase că Josephus nu credea că Isus ar fi Hristosul. Cercetătorii care cred că Testimonium Flavianum este autentic nu sunt numeroși, însă cei mai mulți cercetători cred că unele cuvinte din fragment au fost scrise de Josephus, deoarece redactarea este parțial în stilul lui Josephus. Shlomo Pines și alți câțiva cercetători au afirmat
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
scris despre Isus, ci și ajută la stabilirea părților din fragment ce pot fi considerte autentice. Origene remarcase că Josephus nu credea că Isus ar fi Hristosul. Cercetătorii care cred că Testimonium Flavianum este autentic nu sunt numeroși, însă cei mai mulți cercetători cred că unele cuvinte din fragment au fost scrise de Josephus, deoarece redactarea este parțial în stilul lui Josephus. Shlomo Pines și alți câțiva cercetători au afirmat că versiunea Testimoniului, scrisă în sec. X de un istoric arab, Agapius din
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
fi Hristosul. Cercetătorii care cred că Testimonium Flavianum este autentic nu sunt numeroși, însă cei mai mulți cercetători cred că unele cuvinte din fragment au fost scrise de Josephus, deoarece redactarea este parțial în stilul lui Josephus. Shlomo Pines și alți câțiva cercetători au afirmat că versiunea Testimoniului, scrisă în sec. X de un istoric arab, Agapius din Manbij, se apropie mai mult de ce a scris Josephus, similitudinile dintre pasaje indicând că un autor creștin a eliminat mai târziu tonul circumspect al lui
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ele și că atunci când înțelepții sunt oprimați, nu doar că înțelepciunea lor va triumfa în cele din urmă, dar Dumnezeu îi pedepsește pe opresorii lor. Scrisoarea nu include teme creștine și se presupune că autorul ei era un păgân. Unii cercetători văd referirile la executarea „regelui înțelept” al evreilor drept o referire timpurie la Isus. Criteriile care susțin originea necreștină a scrisorii includ observația că „regele evreilor” nu era un titlu creștin și că premiza ei că Isus trăiește in continuare
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
susțin originea necreștină a scrisorii includ observația că „regele evreilor” nu era un titlu creștin și că premiza ei că Isus trăiește in continuare prin înțelepciunea învățăturilor sale e în contradicție cu ideea că Isus continuă să trăiască prin înviere. Cercetători cum ar fi Robert Van Voorst nu au dubii că referința la executarea „regelui evreilor” se referă la moartea lui Isus. Alții, cum ar fi Craig A. Evans nu acordă importanță scrisorii, date fiind datarea ei incertă și posibila ambiguitate
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au avut loc niciodată. După Celsus și "Toledot Yeshu", tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a soldatului roman de origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui statuie se află la Karl-Gelb-Museum din Bad Kreuznach. Cercetătorii îl văd pe Isus cel istoric ca fondatorul și liderul unei mișcări de restaurație din cadrul iudaismului. Ei văd o continuitate între mișcarea pornită de Isus și religia care va ajunge să se definească drept Biserica creștină. Printre cercetările contemporane se
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Ioan drept conducătorul lor. Pentru Crossan, Isus chema oamenii să Îl imite și călătorea ca predicator ambulant. Eshatologia lui Isus este una de acțiune personală și transformare socială, ca cea a lui Gandhi, mai degrabă decât să fie apocaliptică. Acești cercetători explică afirmații eshatologice ale lui Isus ca fiind adaosuri ulterioare făcute de creștini la textele biblice, cel mai probabil ele fiind făcute de adepții lui Ioan Botezătorul (care profețea într-adevăr o apocalipsă iminentă), adepți care s-au alăturat ceva
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
biblice, cel mai probabil ele fiind făcute de adepții lui Ioan Botezătorul (care profețea într-adevăr o apocalipsă iminentă), adepți care s-au alăturat ceva mai târziu mișcării lui Isus. Marcus Borg consideră că trei cincimi până la trei sferturi din cercetătorii nord-americani angajați în mod activ în cercetări asupra lui Isus nu mai acceptă punctul de vedere apocaliptic. Mai mulți alți autori afirmă: consensul în literatura teologică de azi este că Isus nu considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
acceptă punctul de vedere apocaliptic. Mai mulți alți autori afirmă: consensul în literatura teologică de azi este că Isus nu considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment apocaliptic, ci ca o mișcare către o eshatologie etică fără sfârșit. Anumiți cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) și Luke Timothy Johnson, apără istoricitatea viziunii tradiționale asupra lui Isus ca "Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre". Ei cer ca cercetătorii să fie mai atenți cu ceea ce
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
o eshatologie etică fără sfârșit. Anumiți cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) și Luke Timothy Johnson, apără istoricitatea viziunii tradiționale asupra lui Isus ca "Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre". Ei cer ca cercetătorii să fie mai atenți cu ceea ce afirmă că ei cunosc despre antichitate, și nu văd o problemă în a accepta relatările tradiționale despre evenimente miraculoase, cum ar fi Învierea lui Iisus, care nu pot fi nici confirmate nici respinse de
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]