38,205 matches
-
ulterioare, aparatul care condusese țara sub Ceaușescu a rămas absolut intact, debarasându-se numai de familia Ceaușescu și de asociații lor cei mai vizibili. Zvonurile despre miile de victime ale protestelor și luptelor din decembrie s-au dovedit exagerate - numărul exact fiind mai apropiat de o sută - și a devenit limpede că, În pofida curajului și entuziasmului mulțimilor din Timișoara, București și din alte orașe, adevărata luptă se dăduse Între „realiștii” din jurul lui Iliescu și vechea gardă din anturajul lui Ceaușescu. Victoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin comparație cu insurecțiile precedente. Proporțiile variau, dar În general „poporul” era un melanj de comuniști reformiști, social-democrați, intelectuali de stânga, economiști liberali, activiști catolici, sindicaliști, pacifiști, troțkiști ortodocși și mulți alții. În diversitate stătea forța: ei constituiau În practică exact acel complex de organizații civile și politice care se află la antipodul statului-partid. Cel puțin o distincție (cea dintre democrații liberali și naționaliștii populiști) era deja vizibilă: Între Mazowiecki și Wa³êsa, de exemplu; În Ungaria, Între democrații liberi cu tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
special moneda europeană comună, urmau să fie consfințiți printr-un nou tratat (negociat anul următor În orașul olandez Maastricht)5. Germanii au acceptat destul de rapid toate condițiile francezilor (deși manevrele diplomatice maladroites ale francezilor au răcit relațiile pentru un timp), exact ca atunci când Bonnul a acceptat, după 1955, să limiteze „Europa” la cele șase țări fondatoare, pentru a potoli neliniștea francezilor privind o restaurare deplină a suveranității Germaniei. Kohl chiar a făcut În lunile următoare o serie de concesii minore menite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața camerelor despre perestroika și despre rolul indispensabil pe care partidul va continua să-l aibă În promovarea reformelor... Această abordare prindea foarte bine În Vest, unde se presupunea (și se spera) că, după lovitura de stat, lucrurile vor continua exact ca mai Înainte. Dar În Uniunea Sovietică reiterarea anacronică a scopurilor ratate ale lui Gorbaciov și aparenta sa ingratitudine față de salvatori au fost o revelație. Gorbaciov era, evident, un om depășit de istorie. Pentru mulți ruși, evenimentele din august fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De vreme ce În Sarajevo nu exista o ambasadă britanică ce ar fi putut elibera astfel de vize, familiile bosniace nu le puteau obține decât ajungând la o ambasadă britanică dintr-un terț stat... moment În care guvernul britanic putea pretinde (și exact asta a făcut) că, de vreme ce au găsit azil În altă țară, Regatul Unit nu era obligat să Îi primească. Astfel, În vreme ce Germania, Austria și țările scandinave au devenit Între 1992 și 1995 gazde generoase pentru sute de mii de refugiați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
facilitățile ieftine și alte beneficii asociate În mod tradițional cu locul de muncă În aceste țări. Cum prețurile creșteau neîntrerupt, fie din cauza inflației 17, fie În perspectiva intrării În Uniunea Europeană, oricine avea un venit fix sau pensie de stat (adică exact profesorii, doctorii și inginerii, care fuseseră odată mândria socialismului) avea motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dosarele. Consecințele de natură umană nu puteau fi Îndreptate, Însă, cum Comisia Gauck era demnă de Încredere și nu a abuzat de prerogativele sale, informațiile pe care le controla n-au fost practic folosite niciodată pentru obținerea unor avantaje politice. Exact teama față de asemenea abuzuri a Împiedicat aplicarea unor proceduri similare În restul Europei de Est. În Polonia, acuzațiile de colaborare au devenit o modalitate obișnuită de a-i discredita pe adversarii politici - chiar și Lech Wa³êsa a fost acuzat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
federală veritabilă. Replici fidele ale statelor din vechime (ca În cazul Bavariei) sau combinații teritoriale recente de principate și republici cândva independente (Baden-Württemburg sau Renania de Nord - Westfalia), landurile Germaniei moderne aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele privințe care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor: educația, cultura, mediul, turismul, posturile publice locale de radio și televiziune. Dacă nemții ar fi avut vreo aplecare către politica identitară pe bază teritorială - dar aici trecutul aparte al Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au dovedit surprinzător de disciplinate. Cum observa caustic un comentator local, Spania a reușit să intre În zona euro printr-o combinație de fortuna și virtu: o ușoară creștere economică a permis guvernului să achite datoria publică a țării exact În 1999, când a fost introdusă moneda comună. Chiar și Italia a reușit să treacă testele teutonice (inventate anume ca să Îi țină la distanță, bănuiau, pe bună dreptate, mulți italieni), dar nu fără niște jonglerii cu cifre și o privatizare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituțiile Uniunii așa cum au evoluat ele ulterior, ar fi fost supus la vot separat În fiecare stat din Europa Occidentală, el ar fi fost cu siguranță respins. Avantajul ideii europene În deceniile de după al doilea război mondial a fost așadar exact această imprecizie. Ca și „dezvoltarea” sau „pacea” - cu care era strâns asociată În mintea susținătorilor ei -, „Europa” era prea benignă pentru a suscita o opoziție reală 15. La Începutul anilor ’70, când președintele francez Georges Pompidou a Început să strecoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armat, deși nu absolut imposibil, devenise cumva de neconceput. De aceea „Europa” era atât de râvnită de statele aspirante ca Letonia sau Polonia: ca o cale de a scăpa de trecut și poliță de asigurare pentru viitor. și, ironia sorții, exact din același motiv liderii UE s-au dovedit ridicol de neajutorați În fața unei realități precum războiul din Balcani. Umilirea sa În războiul iugoslav 17 amintește că virtuțile Uniunii Europene au defectele lor, iar UE nu li se poate sustrage. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comună. Dimpotrivă, de zeci de ani Comunitatea Europeană și succesoarea ei, Uniunea, Își promovează și Își apără cu succes interesele În instanțe internaționale și Împotriva competitorilor străini. Dar aceste interese au fost definite de la Început În termeni preponderent economici - mai exact, protecționiști. Miniștrii economiei și membrii comisiilor de comerț din Europa s-au luptat pe față cu Washingtonul pe tema scutirilor de impozite pentru exportatorii americani sau a restricțiilor la importul de produse europene. În cadrul unei politici mai controversate, UE a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei (Sicilia, Irlanda, nordul Scoției, Lapland) au avut mai multe În comun una cu alta sau cu propriul trecut decât cu prosperele regiuni metropolitane din centru. Chiar și acum - sau mai ales acum -, liniile de demarcație și clivajele nu corespund exact cu frontierele naționale. Consiliul Statelor Baltice este un exemplu grăitor. Înființat În 1992, el include membri din Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), trei țări baltice din fosta URSS (Estonia, Letonia și Lituania), la care se adaugă Germania, Polonia, Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
105 membri ai Convenției Europene care aveau misiunea de a redacta Constituția Europei, nici unul nu avea origini neeuropene. Ca și restul elitei politice a continentului, din Portugalia până În Polonia, ei reprezentau În primul rând Europa albă și creștină. Sau, mai exact, Europa ex-creștină. Deși varietățile de creștinism din Europa rămâneau numeroase - de la uniații ucraineni la metodiștii din țara Galilor, de la greco-catolicii din Transilvania la luteranii norvegieni -, numărul creștinilor practicanți a continuat să scadă. În Spania, care se mândrea Încă, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europeni, de la Edgar Reitz la Claude Lanzmann, care Îl acuzau că transformă istoria germană În telenovelă, redând Într-o manieră facilă și comprehensibilă lucruri care ar trebui să rămână pe veci indescriptibile și impenetrabile. Dar efectul filmului s-a datorat exact acestor neajunsuri. Programat În patru seri succesive pe postul național vest-german, el a fost urmărit de circa 20 de milioane de telespectatori - mai mult de jumătate din populația adultă. Întâmplarea a făcut ca difuzarea lui să coincidă cu un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de bătrân pentru a-și aminti nazismul și, ca atare, extrem de suspicios față de orice Încercare de a „limita” responsabilitatea germanilor. E un nonsens, i-a răspuns Habermas lui Nolte: esența nazismului este că el nu poate fi „situat” sau „istoricizat” - exact asta este tentația căreia nici un german nu mai are dreptul să Îi cedeze vreodată. Crima nazistă - crima germană - era unică: unică prin amploare, unică prin ambiție, unică prin profunzimea răului. Contextualizarea ei În sensul propus de Nolte, care antrena inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de soarta cărora nu se sinchisea. Interesant În cazul lui Papon (și În cel al lui Bousquet) este de ce i-a luat Franței 50 de ani să Îi descopere În sânul ei și de ce pojghița tăcerii s-a rupt exact la finele secolului. Există multe explicații, nu toate flatante pentru clasa politică sau mass-media franceze. Dar trecerea timpului (alături de efectul psihologic al sfârșitului unei epoci) este, poate, cea mai pertinentă. Câtă vreme François Mitterrand a fost președinte, el a Întruchipat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reuniți cu ocazia aniversării a 60 de ani de la eliberarea din lagărul de la Buchenwald. Chiar dacă Europa ar putea cumva să se agațe la nesfârșit de memoria vie a crimelor trecute (numeroasele muzee și memoriale, oricât de necorespunzătoare, au fost gândite exact cu acest scop) nu are rost. Memoria este, prin natura ei, părtinitoare și discutabilă: ce e pentru unul mențiune este pentru altul omisiune. Ea nu reprezintă un ghid bun pentru cunoașterea trecutului. Prima Europă postbelică a fost Înălțată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ocară pentru păcatele lui trecute. Dar istoria trebuie Învățată - și, periodic, reînvățată. Într-un banc celebru din perioada comunistă, un ascultător sună la Radio Erevan și Întreabă: „E posibil să prezicem viitorul?”. „Cum să nu”, i se răspunde, „știm exact cum va fi viitorul. Problema e trecutul, care se schimbă Întruna”. și chiar așa este - nu numai În societățile totalitariste. Cu toate acestea, investigarea riguroasă și critică a trecutului Europei În versiunile sale multiple și concurente (și a locului acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pe coasta de est) nu încetează să se perfecționeze, atingând în prezent culmi oenologice ce nu erau rezervate decât marilor podgorii europene. Vechea și Noua Lume viticolă fac parte deopotrivă din civilizația vinului. Această comunitate culturală este produsul istoriei, mai exact al mitologiei, oenologiei și geografiei, altfel spus, din Olimp la Napa Valley. Capitolul II VINUL ȘI RELIGIILE În Antichitatea păgână vinul era considerat un dar al zeilor: egiptenii îl atribuiau lui Osiris, grecii lui Dionisos, iar romanii lui Bachus. Osiris
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
denumiți astfel deoarece poartă o costumație albă). Primii trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în Languedoc, mai exact la Limoux, se desfășoară, carnavalul "Fecos" (din latinescul faex, cuvânt desemnând drojdia de vin) în cinstea renumitului vin spumant, Blanquette de Limoux, "cel mai vechi vin brut din lume". După modelul sărbătorilor romane, în timpul carnavalului de la Limoux, participanții improvizează dialoguri
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
brut din lume". După modelul sărbătorilor romane, în timpul carnavalului de la Limoux, participanții improvizează dialoguri uneori obscene, adesea deocheate, fără a fi pedepsiți în vreun fel. Pe lângă o relaxare morală, sărbătoarea carnavalului conferă participanților ei "un drept la insultă, sau mai exact, la o pseudo-lege penală a injuriei și a defăimării. Chiar și astăzi, acolo unde nu a căzut în desuetudine, ea are ca efect suspendarea regulilor de poliție care interzic îmbulzelile zgomotoase și gălăgia nocturnă". Cum spun catalanii: "Per carnaval, tot
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
poetică, dacă nu chiar păgână: Pe fondul albastru al cerului Apusului, stelele care simbolizează popoarele Europei formează cercul în formă de unire. Ele sunt în număr de douăsprezece, simbol al perfecțiunii și al desăvârșirii..."91 Tot în anul 1955, mai exact între 1 și 3 iunie, conferința de la Mesina avea să concretizeze "relansarea europeană". La data de 25 martie 1957, la Roma, în Galeria Capitoliului, cunoscută ca fiind a Horaților și a Curiaților, a început la orele 18 semnarea celor două
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din închisoare cu aureola unui înțelept echilibrat. Legionarii l-au respectat consolidându-i aproape un cult în universul detenționar. Și deodată, domnul Coposu lansează niște atacuri pe cât de dure și nedrepte pe atât de neadevărate. Niște afirmații fără nici o acoperire. Exact în forma în care o face o foaie de scandal pe care nu o ia nimeni în serios. E ușor să atribui cuiva, unei persoane sau unei colectivități, gânduri și sentimente sau chiar atitudini pe care respectivul nu le are
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
particulièrement intime. Pour cette raison, le poète-philosophe assigne aux créateurs roumains la tache de rester ancrés dans " la spécificité souveraine de la matrice stylistique roumaine ", afin de " s'affirmer sur un plan majeur "943. Une voie qui pourrait " donner un avant-goût exact des possibilités d'avenir de notre culture majeure " [la culture roumaine, en l'occurrence] est, pour Blaga, l'inspiration de la souche populaire, du folklore, dont îl se sert aussi dans son œuvre poétique. 4. 2. Conception de Blaga sur la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]