45,986 matches
-
roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12. Întăriți-vă dar mîinile obosite și genunchii slăbănogiți, 13. croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
18. Rugați-vă pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. 19. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curînd. 20. Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului cel veșnic, a sculat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, 21. să vă facă desăvîrșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce-I este plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
nici o clipă de odihnă. Scena teatrului no, răspântie a trei memoriitc "Scena teatrului no, răspântie a trei memorii" Dacă în no fantoma se întoarce să bântuie prin anumite locuri, asta se întâmplă, așa cum am văzut, pentru că amintirile nu îi dau pace: amintirea unei suferințe ce nu și-a găsit alinarea, amintirea unor patimi nedomolite. Dar pentru ca să-și facă apariția, mai trebuie ca memoria ei să întâlnească o altă memorie, cea a oamenilor vii, o memorie care nu se va putea limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea regăsită a unei ființe vii, care, datorită lui waki, va putea sta, în sfârșit, alături de copilul ei. Și din nou waki, acest mediator apărut în plină criză a insuportabilei, inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
amintirii atât pentru unii, cât și pentru ceilalți. În no, spectrul însuși e bântuit de fantomele trecutului. Fantoma oamenilor vii printre care au trăit îi obsedează pe cei morți în aceeași măsură în care fantoma morților nu îi lasă în pace pe cei vii. Fără îndoială că o piesă precum Matsukaze constituie unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens. Pe țărmul de la Suma al mării rătăcesc plângând două pescărițe, fantomele lui Matsukaze și Murasame: lacrimile care mă leagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
e scutită de păcate, cum se întâmplă și în Hamlet. De pildă, în actul al patrulea, în tabăra engleză de la Azincourt, Henric al V-lea reflectează la greutățile întâmpinate de un rege în a-și cârmui regatul pe timp de pace. Iar în aceste clipe de meditație se strecoară amintirea greșelii tatălui său, Henric al IV-lea - Bolingbroke, care îl detronase pe Richard al II-lea. Și chiar dacă Richard nu fusese ucis de Bolingbroke, ci de Exton, care crezuse că îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
toate relele ce ar putea veni fie din partea unor vrăjitori, fie din aceea a spectrelor celor rămași neîngropați: Vrăjitor să nu te-atingă! Nici o vrajă nu te-nvingă! Și strigoii te-ocolească! Nici un rău să nu te pască! Odihnește-n pace și mormântul Fie-ți lăudat de-ntreg pământul!2 Rugăciune, așadar, pentru o moarte într-adevăr „frumoasă”, neatinsă de hidoșenia putreziciunii și nici de spaima fantomelor ce se întorc chemate de magicieni. Despre alianța ambiguă a iluzoriei și adevăratei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aici contează „credința oamenilor în existența unor uriașe puteri invizibile, fatale, ale căror intenții nu sunt cunoscute, dar pe care spiritul dramei le presupune a fi răuvoitoare, atente să nu le scape vreo mișcare de-a noastră, ostile surâsului, vieții, păcii și liniștii”. Totuși, nici în Prințesa Maleine și nici în Pelléas și Mélisande nu există fantome, apariții efective ale unui mort sau ale vreunui personaj supranatural. În aceeași prefață, Maeterlinck ne explică de ce: pentru că în locul acestui „al treilea personaj, enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se întorsese. O prezență, așadar, nu numai psihică, ci simțită aievea în tot trupul ei, ca o posesie fizică reală. Mai mult decât atât, o relație de stranie înrudire se stabilește între femeia hărțuită și năluca ce nu-i dă pace. Ellida aparține și ea „oamenilor mării”, se simte și chiar se declară o străină. I se spune „Femeia mării” nu numai pentru că singura ei bucurie e să se scalde în mare, ci și pentru că această pasiune, ca și aceea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu mai vedem spectacolul ăsta”, ca să nu mai trebuiască adică să privim acest teatru în teatru în care, în camera memoriei, ar putea oricând să răsară niște fantome vii! „Închide ferestrele și trage storurile, pentru ca amintirile să poată dormi în pace.” Căci ferestrele camerei pline de amintiri nu pot fi deschise fără consecințe dintre cele mai grave. Când cade cortina - cea reală a teatrului -, jaluzelele roșii sunt deja coborâte. Amintirile dorm din nou în „casa tăcerii”; reprezentația s-a sfârșit odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu-și poate afla odihna tocmai pentru că fosta lui viață continuă să-l obsedeze, pentru că realitatea cotidiană din care făcuse parte odată îi rămăsese încă întipărită în minte și în suflet. Amintirile, subliniază maestrul, sunt cele ce nu-i dau pace, îl torturează, iar un elixir al uitării nu s-a descoperit până acum, din păcate. Assir, al cărui nume înseamnă „omul pământului”, „pământeanul”, corectează niște lucrări scrise având ca temă „viața e un vis”. Prilej pentru maestrul său de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nevinovată. De la șocul produs de straniile apariții se trece, așadar, la recunoașterea forței de iluzionare a teatrului și, mai apoi, la ideea unei mistificări. Povestea se repetă ceva mai târziu, atunci când se fac pregătirile pentru intrarea în scenă a Madamei Pace: la început, uluiți și îngroziți ca la vederea unei fantome, actorii o iau la goană, refugiindu-se printre spectatori; după ce se mai liniștesc, înclină cu toții să creadă că la mijloc e tot o scamatorie, un „truc ieftin”, cum spune Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ruptă și o să vezi că ai găsit în mine un prieten adevărat. Vrabiuța s-a lăsat dusă în casă, a primit ajutor de la Motanul Tom. Dar să nu cumva să credeți că șoimul cel rău o lăsa pe vrabiuță în pace. Mereu dădea târcoale pe la casa motanului să vadă dacă nu cumva acolo se află vrabiuța. Dar de fiecare dată ieșea motanul și era suficient săși arate ghearele ca șoimul să zboare fără să se uite înapoi. Pe măsură ce timpul trecea aripa
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
să fie considerat un oaspete bine primit chiar și după moartea Luminăției Sale, Poetul. Prințul reveni în prezent. Își căută ochii în oglindă. Nu se temea să se privească drept în ochi. Știa, era convins că proceda corect. Tratatul de pace trebuia să fie semnat. Și cu cât mai repede, cu atât mai bine. Tratatul trebuia să-l surprindă pe Napoleon, trebuia să-i dea peste cap toate planurile. Generalul Kutuzov, însă, nu dădea semne că ar vedea importanța acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul părților pentru mutarea negocierilor de pace de la Giurgiu, din mizera sală de spectacole a unui cabaret de pe malul Dunării, la București. Un foșnet. O vagă undă de parfum. Mariam aștepta cu mâna pe tocul ușii. Manuc se ridică și o privi printre gene, lung, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unească regiuni îndepărtate, să transporte un număr apreciabil de pasageri și cantități însemnate de mărfuri, făcea parte din suita invențiilor stimulate de acea domnie. Și mulți își puneau speranța în capacitatea viitoarelor căi ferate de a conduce omenirea către o pace perpetuă. Marele filozof Claude Henri conte de Saint-Simon vorbea cu înflăcărare despre uriașa forță a științei. Vedea o societate viitoare dirijată de savanți care ar fi putut asigura nu numai bunăstarea, dar și protecția celor defavorizați. În viziunea lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
științei. Vedea o societate viitoare dirijată de savanți care ar fi putut asigura nu numai bunăstarea, dar și protecția celor defavorizați. În viziunea lui, o Europă cu un parlament suprastatal ar fi putut deveni, în scurt timp, un loc al păcii și prosperității. Toți oamenii de știință nu mai doreau să fie filozofi, ci doar savanți. Tocmai remarcaseră că noile unități de măsură descoperite de ei se încadrau într-un ansamblu coerent și de aici până la ideea descifrării mecanismului universal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obișnuită cu altă lume, sesiză imediat diferența. Niciodată, în nici un salon italian sau parizian, chiar între prieteni fiind, nu mai simțise așa ceva. Descoperea o altă lume, pentru care timpul dobândea valoare doar dacă era trăit cu desfătare, cu delectare. Era pacea Crăciunului. Era zâmbetul pruncului Iisus care se întorcea din copilăria ei. Ajunsese, în sfârșit, acasă, într-o familie de un ordin sufletesc net superior. Acesta era locul după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea de gând? Ce urmărea femeia asta? Cunoștea sau nu scopul colaborării lor: zădărnicirea acțiunilor unui influent om de afaceri, un bogat negustor, poate cel mai bogat din Balcani, un zaraf hotărât să grăbească terminarea războiului și semnarea tratatului de pace dintre Turcia și Rusia? Or, principala sarcină a consulului Ledoulx și a tuturor agenților Franței din regiune care conspirau și transpirau de aproape un an de zile era tocmai aceea de a împiedica încheierea acestui tratat. Înainte de a ataca Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curaj deosebit și învăluită într-o tăcere diabolică. Tace și le face! Nimeni nu reușește să-i cunoască adevăratele gânduri și intenții. Acțiunile lui ne iau, pur și simplu, prin surprindere. Exact așa cum s-a întâmplat și acum. Negocierile de pace dintre ruși și turci de la Giurgiu - unde noi aveam o grămadă de „ochi și urechi” - s-au mutat peste noapte la București. Și unde anume? Chiar în hanul lui închis ca o fortăreață, de unde nu intră și nu iese nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfidător, ca să salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur - înfoiat ca o mantie imperială în urma lui. ― Nu mă interesează motivele. După mine, acestea nici nu sunt motive. Cunoști familia mea. O familie care a fost și va rămâne aici, în țara asta. O familie care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat destul de rezervat. Nu a insistat prea mult, trecând la o chestiune care vă interesează și pe dumneavoastră, Excelență: încheierea tratatului de pace. Șoimul deține informația că intransigența turcilor în ceea ce privește încheierea acestui tratat este manipulată numai de agenții francezi care urmăresc, pe de o parte, să mențină actualul război, iar, pe de altă parte, să abată atenția celor două imperii aflate în conflict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Delian, unul din secretarii lui Manuc, și Bogos Sebastian, un alt prieten de nădejde, care venise împreună cu alți doi frați și un nepot. Curând apărură prințul Dimitrie Moruzi, marele dragoman al Porții, membru important în comisia turcă de negociere a păcii, însoțit de un tânăr secretar macedonean, Apostolache Stimo, și de Nicolae Văcărescu. Acesta purta cu mândrie la brâu olifantul moștenit de la Luminăția Sa, Poetul, un delicat corn de fildeș pe care artizanul încrustase mai multe scene dintr-o vânătoare regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov. Chiar dacă nu se precipită să semneze tratatul, asta nu înseamnă că se opune ideii de pace. Sunt convins că partea rusă ar accepta să semneze tratatul imediat, bineînțeles dacă și partea turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov. Chiar dacă nu se precipită să semneze tratatul, asta nu înseamnă că se opune ideii de pace. Sunt convins că partea rusă ar accepta să semneze tratatul imediat, bineînțeles dacă și partea turcă dorește același lucru. ― Desigur, desigur! Asta este și speranța mea. Vă dați seama, prințe, cât de nerăbdător sunt să se termine tot tărăboiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]