39,007 matches
-
în limba ucraineană din Canada, “Fermierul Canadian”. Deși el însuși nu era religios , Genik era convins că ar trebui să existe o confesiune creștină,independentă de normele Ortodoxe grecești și rusești, și a fondat “Biserica Greacă Independentă”, în colaborare cu preoții Bisericii Prezbiteriene din Winnipeg în 1903-1904. În 1911, în urma alegerilor generale din acel an, în care Partidul Liberal, favorizat de Genik, a pierdut alegerile,iar Genik pierzând slujba, și-a încheiat activitatea sa în sfera publică. El a trăit pentru
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
elementară în Galiția. Acești trei oameni, au alcătuit nucleul intelectualității în Comunitatea Ucraineană și erau cunoscuți sub numele de “Triumviratul Berezivian”. Genik, cel mai în vârstă dintre cei trei,era singurul déjà căsătorit. Soția sa Paulina, (născută Tsurkowsky), era față de preot,femeie educată și au avut trei băieți și trei fete. Celălat personaj principal, a fost Episcopul Serafim al cărui nume real era Ștefan Ustvolsky,care a sfârșit prin a fi caterisit de către Sfanțul Sinod Rus din Petersburg. Dar istoria să
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
a-l înfrunta pe Tar, pentru că la vremea respectivă se ducea o luptă între Sfanțul Sinod și Tar, în ceea ce privește controlul asupra Bisericii Ortodoxe Ruse. Fiind hirotonit episcop,Serafim a călătorit în America,stând pentru o perioadă scurtă de timp cu preoții ucraineni în Filadelfia. La vremea când a sosit în Winnipeg,nu avea nici un fel de obligații față de Biserică Ortodoxă Rusă sau față de oricine altcineva. Ucrainenii din preerie l-au primit că pe un călător sfânt,o tradiție, care se menține
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
Serafim în calitate de diacon sau cantor. El a venit împreună cu Serafim din Statele Unite. Arhiepiscopul Langevin, care își avea reședința în St.Boniface, era conducătorul Diocezei Romano-Catolice pentru Vestul Canadei, fiind în contact direct cu Papă de la Romă. El era convins că preoții săi erau mai mult decît corespunzători pentru nevoile populației ucrainene. Alți factori, care au avut un rol în ceea ce privește înființarea Catedralei de Tablă, includ pe Dr. William Patrick, șeful Colegilui Manitobei, deasemenea, Colegiul Prebiterian din Winnipeg, Partidul Liberal al Manitobei, si
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
erau sub autoritatea Bisericii Romei.” Arhiepiscopul Langevin a declarat: “Rutenii trebuie să dovedească faptul că sunt catolici, prin transferarea proprietăților sub controlul Bisericii și nu ca si Protestanții... sub controlul unui individ sau al unui comitet de laici,independent față de preot sau episcop.” Creșterea populației ucrainene în preerie a atras deasemenea interesul misionarilor ortodocși ruși. La vremea respectivă,Biserica Ortodoxă Rusă cheltuia $100,000 pe an, pentru misionarism în America de Nord. Deasemenea, Biserica Presbeteriană a devenit interesată în această privință și a
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
Biserică Rusă Ortodoxă) declarindu-se el însuși capul ei, si pentru a se deosebi de Biserică Ucraineană ,biserica lui s-a numit și Biserica Serafimită. Astfel,a oferit enoriașilor ritul Ortodox, cu care imigranții erau obișnuiți și a început să hirotonească preoți și diaconi și “...pe 13 Decembrie 1903,a fost sfințită și deschisă spre folosire o mică biserică de lemn, care probabil a fost numită Biserică Sfanțul Duh,în partea de est a străzii McGregor, între bulevardele Manitoba și Pritchard.” “În
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
fost numită Biserică Sfanțul Duh,în partea de est a străzii McGregor, între bulevardele Manitoba și Pritchard.” “În Noiembrie 1904, a început construirea faimoasei ‘Catedrale de Tablă’ la intersecția străzilor King cu Stela...” Legendarul Serafim “a hirotonit vreo 50 de preoți și numeroși diaconi, pe jumătate analfabeți care și-au îndeplinit datoriile preoțești prin toate satele, predicând o Ortodoxie independența și administrarea proprietății bisericești de către epitropi. În doi ani această biserică declară 60,000 de aderenți...” Datorită reputației compromise și patimii
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
St.Petersburg pentru a încerca să i se acorde recunoașterea și pentru a obtine viitoare fonduri de la Sfanțul Sinod al Rusiei pentru înfloritoarea Biserică Serafimită. În absență să, Ivan Bodrug și Ivan Negrich, déjà studenți teologi la Colegiul Manitobei, precum și preoți ai Bisericii Serafimite, au reușit să obțină pentru Biserică Serafimită fonduri de la Presbiterieni sub motivul că în decursul timpului vor adopta modelul Presbiterian. “Spre sfârșitul toamnei anului 1904, Serafim s-a reântors din Rusia dar nu a adus cu el
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
în decursul timpului vor adopta modelul Presbiterian. “Spre sfârșitul toamnei anului 1904, Serafim s-a reântors din Rusia dar nu a adus cu el ‘posobiye’ (documentul de ‘recunoaștere’).” La reîntoarcerea să,a descoperit trădarea și a excomunicat imediat pe toți preoții implicați în această trădare. A publicat fotografiile lor în ziarele locale,cu numele lor scrise pe piepturile lor că și când ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată, atunci când a primit vestea
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată, atunci când a primit vestea că el însuși a fost excomunicat de către Sfanțul Sinod rus: “...cand Sfanțul Sinod l-a excomunicat pe Serafim și pe toți preoții lui în 1908, el a plecat și nu s-a mai ntors niciodată.” Ca urmare a acestei crize sociale și spirituale, care a cuprins întreaga preerie, a luat naștere Comunitatea Ucraineano-Canadiană. Ivan Bodrug, unul dintre rebelii din cadrul Bisericii Serafimite a
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
Ca urmare a acestei crize sociale și spirituale, care a cuprins întreaga preerie, a luat naștere Comunitatea Ucraineano-Canadiană. Ivan Bodrug, unul dintre rebelii din cadrul Bisericii Serafimite a devenit conducătorul acestei noi Biserici Independente, și în felul lui,a fost un preot foarte harismatic, predicând un creștinism evanghelic,datorită influenței presbiteriene. El a trăit până pe la începutul anilor 1950. Clădirile Bisericii Independente, erau situate la intersecția bulevardului Pritchard cu strada McGregor, și deși clădirea pe care a folosit-o Serafim că prima
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
fonduri presbiteriene, mai există încă și astăzi peste drum de Templul Muncii (Labour Temple), în partea de nord a Winnipegului. Arhiepiscopul Langevin, a intensificat eforturile sale în încercarea de a asimilă Comunitatea Ucraineană cu cea Româno Catolică. El a numit preoți belgieni pentru biserică Baziliană Sfanțul Nicolae, pe părintele Delaere și alții, care săvârșeau Sfântă Liturghie în limba slavona veche bisericească, îmbrăcați în vesminte conform ritului Grec Ortodox și rosteau predicile în Limba Poloneză. Această biserică era peste drum de Catedrală
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
documentează printr-o însemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos a filelor Cazaniei (București, 1786): "„...Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani și s-au dat la biserica din Broșteni, unde se prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde și preot dintăieș-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broșteni la acest văleat 7286 (1778)”." Tradiția locală vorbește de un haiduc pe nume Moglan, care a contribuit la
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
a fost chiar și "Parfenie Nebunul-Întru-Hristos", așa cum prefera să fie cunoscut în ultimii lui ani de viață funestul țar Ivan cel Groaznic. Unii cercetătorii în studii slave consideră că "nebunul întru Hristos" rus are mai multe în comun cu șamanii (preoții religiilor tribale din Siberia), decât cu acei "saloi" ai Bizanțului. Un alt "nebun întru Hristos" notoriu a fost Sfântul Vasile Blajinul. Unul dintre primii creștini recunoscuți de contemporanii lor drept "nebuni întru Hristos" (salos) a fost Sfântul Simeon din Emesa
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
în "Seder Kodashim" din Mishna, tractatul "Midot", se află o descriere a celui de-al Doilea Templu. La circa 70 ani după distrugerea Primului Templu, repatriați evrei din Babilon în frunte cu Zorobabel (Zerubavel), descendent al regelui David, și marele preot Iosua (Yehoshua ben Yehotzedek) au reconstruit Templul, într-o versiune, în acea vreme, mai modestă, fără fastul clădirii din vremea regilor din casa lui David și Solomon. Ei au avut în acest scop sprijinul și chiar încurajarea autorităților imperiale persane
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
de pildă, erau inspirate de planul aflat în viziunea prorocului Ezechiel (Yehezkel) Din al Doilea Templu lipseau Chivotul sacru în care se aflaseră Tablele Legii, Cutia conținând mana cerească, bățul lui Aaron, uleiul cel sfânt, cu care se unseseră marii preoți și regii, Orim uTumim, care ajutau să se răspundă întrebărilor poporului. În schimb se aflau candelabrul Menora, și alte din ustensilele de cult, care nu erau relicve sacre si se puteau reconstitui. În locul Chivotului Legământului, exista Piatra numită Even Hashtiya
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
din vara anului 1904 pe amplasamentul actual. Nu s-a mai apelat de această dată la procedeul demontării, biserica fiind trasă de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc. În anul 1937, sub păstorirea preotului Mihai Cârlănescu, se pune piatra de temelie a celei de-a doua biserici de lemn din Bogdănești. Terenul pentru noul lăcaș este donat de Simeon și Ioana Nistor, Vasile și Ioana Leț, Vasile și Anica Rusu, Gheorghe și Ecaterina Rusu
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Simeon și Ioana Nistor, Vasile și Ioana Leț, Vasile și Anica Rusu, Gheorghe și Ecaterina Rusu, Constantin și Zamfira Anton. Biserica primește hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit la 50 de zile după Paști). Între anii 1942-1955, în perioada în care preot paroh este Ioan Alexandrescu, se continuă lucrările de construcție a bisericii. Biserică este înfrumusețată prin pictura executată în tempera de către pictorul Constantin Negrescu. Tot în această perioadă sunt sculptate în lemn catapeteasma și strana Maicii Domnului, autorul lucrării fiind Petru
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Brusturi (județul Neamț). În anul 1955 biserica este sfințită de către ÎPS Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei și Sucevei. Începând cu anul 2003, în curtea bisericii s-au înălțat două praznicare cu mansardă și o bucătărie. Între 2007-2011, prin implicarea directă a preotului paroh Marcel Ursuțu și cu ajutorul enoriașilor din Bogdănești și din împrejurimi, au loc ample lucrări de renovare a bisericii de lemn. Edificul este acoperit cu tablă, este înlocuită vechea tâmplărie cu termopan, se instalează încălzire centrală. Interiorul bisericii este repictat
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
și cu ajutorul enoriașilor din Bogdănești și din împrejurimi, au loc ample lucrări de renovare a bisericii de lemn. Edificul este acoperit cu tablă, este înlocuită vechea tâmplărie cu termopan, se instalează încălzire centrală. Interiorul bisericii este repictat în întegrime de către preoții Gabriel Ciofu și Daniel Ciofu. Pe lângă aceste lucrări, sunt construite un lumânărar și o fântână în curte, iar gardul împrejmuitor este și el refăcut. La data de 1 mai 2011, ÎPS Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, resfințește biserica, însoțit
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Ciofu. Pe lângă aceste lucrări, sunt construite un lumânărar și o fântână în curte, iar gardul împrejmuitor este și el refăcut. La data de 1 mai 2011, ÎPS Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, resfințește biserica, însoțit de un sobor de preoți. Cu acest prilej la Bogdănești sunt aduse spre închinare Sfintele Moaște de la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț.
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
("Inspirația Armonică"), Op. 3, este o colecție de 12 concerte pentru una, două și patru viori compuse de Antonio Vivaldi în 1711. Colecția i-a mărit lui Vivaldi reputația de "Il Prete Rosso" (Preotul Roșu). Muzicologul Michael Talbot a declarat că lucrările sunt "poate cea mai influentă colecție de muzică instrumentală care să apară în secolul al XVIII-lea". Colecția a fost aranjată în ordine cronologică. Aceste concerte sunt uneori numite concerti grossi datorită
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
rabini ai orașului Nahiev Ițikovici și Samuel Haiss. Atât autointitulatul "Directorat al Basarabiei" din Podolia în 1919 însă, cât și actual, ucrainenii, susțin existența represaliilor din partea militarilor români împotriva localnicilor ucraineni care au sprijinit insurecția (rechiziții, jafuri, violuri, ucideri ale preoților, devastări parțiale sau totale ale unor sate). Mai multe sate (Rucșin, Nedăbăuți, Șirăuții de Sus, Stăuceni, Cristinești, precum și altele), conform surselor ucrainene au fost incendiate. Sursele militare românești confirmă câteva localități distruse total sau parțial, Mareșalul Ion Antonescu indicând într-
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
stuc. Frescele au fost repictate după bombardamentele din cel de-al doilea război mondial. În altarul principal confecționat în 1705 se află integrat un crucifix gotic (datând de prin anul 1500). Paroh al acestei biserici este din 17 septembrie 2006 preotul romano-catolic și profesorul Josef Wolsegger.
Spitalskirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328024_a_329353]
-
în secolul al XVIII-lea, a plasat ridicarea bisericii în intervalul de timp cuprins între cele două repere cronologice. În sprijinul acestei ipoteze a fost adusă și atestarea târzie a bisericii în documente, anume la 16 octombrie 1666, printr-un preot român („ola pap”) slujitor la altarul acesteia, rămas anonim. Abia conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762 și 1829-1831 și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, explicit, existența.
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]