39,491 matches
-
și omenia celor de la sate, mai arată încă o dată, și prin aceasta, 1 Nuvele, Povestiri, p. 31, 33. 2 Să se compare acest preot, preotul de sat, cu popa Pripici din O scrisoare pierdută, cu popa Petcu din Art. 214, preoți de oraș. infamia celor de sus față cu cei de jos, își mai arată încă o dată antipatia față cu unii și simpatia față cu ceilalți. Și, în adevăr, pe când Popa Niță face o faptă bună și morală, strângând băietul de pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai teribil contrastul dintre omenia celor de la țară și ticăloșia conducătorilor. Lui Caragiale nu-i este de ajuns că procurorul e atât de vulgar venal; el mai introduce în nuvelă și pe polițaiul orașului, care e un escroc laș: când preotul se duce la prefect (fostul procuror) pentru a-i cere un serviciu, și când leșină, polițaiul, în timpul leșinului, îi fură din buzunar punga cu bani, cu banii pe care preotul îi adusese ca să câștige favoarea prefectului. Dacă din punct de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și pe polițaiul orașului, care e un escroc laș: când preotul se duce la prefect (fostul procuror) pentru a-i cere un serviciu, și când leșină, polițaiul, în timpul leșinului, îi fură din buzunar punga cu bani, cu banii pe care preotul îi adusese ca să câștige favoarea prefectului. Dacă din punct de vedere artistic această îngrămădire de infamii poate e un defect - și o lipsă de realism -, apoi din punctul de vedere al concepției sociale a lui Caragiale ea e foarte interesantă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de tîrgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și Coșbuc
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
, Gheorghe (20.IV.1915, Vasileuți-Hotin - 29.XI.1991, Moscova), istoric literar și folclorist. Este fiul Teodorei (n. Mizumscaia) și al lui Teodosie Bogaci, preot. A urmat liceul la Hotin și Cetatea Albă, iar în 1938 a absolvit Facultatea de Litere din Iași, unde a și lucrat, scurt timp, ca asistent universitar la Catedra de slavistică. Între 1946 și 1971, a fost colaborator științific, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
siriac. Imprimarea și difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe „crede” în autenticitatea Pătimirii Sfinților Epictect preotul și Astion monahul. Ion Barnea precizează faptul că nu trebuie să ne îndoim de esența datelor pe care ni le oferă acest document hagiografic. Ene Braniște, examinând punctele de vedere propuse de specialiștii din etapa inițială a consemnărilor istorice cu privire la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
împărat foarte nelegiuit (profanissimi)”, epocă a prigoanei împotriva creștinilor. La începutul domniei sale, Dioclețian, deși era păgân, se purta tolerant față de creștini, care erau numeroși în administrație, armată, și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se arată că trăia în părțile Răsăritului, ducea o viață evlavioasă, trăind în neprihănire. Documentul nu pomenește cetatea, provincia, ci numai: „in partibus Orientis”. Se istorisește vindecarea pe care a săvârșit-o asupra fiicei unui mare dregător (comitis) creștin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pline de blasfemie, iar prin Maximilla a săvârșit tot felul de nelegiuiri. Mai apoi, când tânărul Astion vine la Epictect, îi spune că tatăl său este „mai marele cetății”, iar mama este fiica senatorului Iulian. După ce devine creștin, el propune preotului Epictect să părăsească acest oraș, pentru că dacă părinții săi vor afla cele întâmplate cu unicul lor fiu, ei s-ar putea arunca în mare (in profundum maris) de tristețe. Au ieșit, deci, din acel oraș „și urcându-se într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
christianorum delato (numele creștinilor să fie nimicit). Primul edict a fost dat la 24 februarie 303, dată la care sfinții martiri Epictect și Astion erau deja trecuți la Domnul. În Halmyris, Vigilantius, recent convertit, nu a avut de suferit, nici preotul Bonosus, iar Evanghelia (în manuscris, rămasă de la Astion) a ajuns în mâinile părinților săi. Ca și în cazul altor sfinți martiri ai timpului, s-a creat un cult local al Sfinților Epictect și Astion, în cadrul căruia se citea Actul martiric
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fiind ca o formă obișnuită a ascezei creștine. Acest ascetism constituia „un preludiu al monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi ca Arie, Donatus, Manes, conține elemente evident adăugate, care aparțin secolului al IV-lea și sunt legate de primul Sinod ecumenic de la Niceea. Paragrafele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numeroase elemente adăugate, izvorâte din tradiție, alternate cu lungi texte din Sfintele Evanghelii. Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a fi reprodus întocmai după textul „Pătimirii”: „Au primit cununa de martiri, Sfinții și atleții lui Hristos în cetatea almiridensilor, preotul Epictect și monahul Astion, în a opta zi a lunii iulie, în timpul tiranului Dioclețian, sub comandantul Latronianus, iar după socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ținut așezat la hotarele dintre două culturi - greacă și latină -manifestându-se ca un autentic ierarh erudit, dar și ca un adevărat păstor cu dragoste caldă față de fiii săi sufletești. Prețioase informații despre viața și activitatea Sfântului Niceta ne oferă preotul Ghenadie de Marsilia († 492-505), Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus (c. 490-c. 583) și mai ales Sfântul Paulin de Nola (353-431). Numele de Niceta derivă din substantivul grecesc νικητής și s-a păstrat în manuscrise, în latina populară, sub forma viciată de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
căldura dragostei părintești a păstorului de suflete, care-i numește pe fiii săi duhovnicești „frați” și „preaiubiți”. Moștenirea literară-teologică pe care Biserica a dobândit-o de la neobositul misionar Niceta de Remesiana, constituie și astăzi un adevărat izvor de ispirație pentru preoți și cateheți. V. Sensul ecumenic al misionarismul Sfântului Niceta de Remesiana Desfășurându-se atât în dreapta cât și în stânga Dunării, misionarismul Sfântului Niceta i-a cuprins deopotrivă pe toți credincioși „din toate neamurile” aflate de-a lungul limesului dunărean, contribuind astfel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
devine casa lui Cassian și a lui Gherman pe timpul celei de-a doua șederi în Egipt și este prezentat de către Cassian ca locul unde se practica culmea desăvârșirii. El și Gherman intră într-o comunitate monahală condusă de Avva Pafnutie, preotul uneia din cele patru biserici de la Skete. Acesta era un reprezentant al vechii școli monahale din Egipt și numele său este cel mai des întâlnit în întreaga operă a lui Cassian. Avva Pafnutie, simpatizant al teologiei lui Origen, este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
origeniști ori evagrieni plecați din Egipt, Sfinții Cassian și Gherman au fost iertați de Teofil pentru că au abandonat această învățătură și au fost primiți prietenește de Sfântul Ioan Hrisostom, care i-a hirotonit, pe primul diacon și pe al doilea preot. Au rămas la Constantinopol până în 404, fiind deosebit de impresionați de geniul oratoric și sfințenia unică a marelui ierarh. Sfântul Cassian se declară pe veci legat de poporul lui Dumnezeu de la Constantinopol și, de asemeni, ucenic al Sfântului Ioan Gură de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirile duhovnicești. Tot Palladius este cel care scrie că Gherman și Cassian erau printre cei ce au părăsit Constantinopolul către Roma după cel de-al doilea exil al lui Ioan Hrisostom din 404. Columba Stewart îl citează pe Palladius astfel: ,,Preotul Gherman și Diaconul Cassian, bărbați evlavioși, au dus o scrisoare din partea întregului cler al lui Ioan în care aceștia scriau despre violențe și tirania la care fusese supusă Biserica lor”, aducând mărturie astfel de scopul călătoriei acestora. Faptul că amândoi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acesta să fie recomandat ca un critic pertinent al lui Nestorie. Răspunsul dat de papa Inocențiu I către Ioan Hrisostom (sfârșitul anului 405 sau începutul lui 406) face cunoscut din nou faptul că mesajul din Constantinopol a fost adus de preotul Gherman și diaconul Cassian. Tot la Roma, Cassian va lega o prietenie pe viață cu viitorul papă, Leon cel Mare, care-i va da o sarcină importantă mai târziu. Cu privire la hirotonirea ca preot a lui Cassian există cel puțin două
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mesajul din Constantinopol a fost adus de preotul Gherman și diaconul Cassian. Tot la Roma, Cassian va lega o prietenie pe viață cu viitorul papă, Leon cel Mare, care-i va da o sarcină importantă mai târziu. Cu privire la hirotonirea ca preot a lui Cassian există cel puțin două teorii care susțin: una că ar fi fost hirotonit preot la Antiohia de către patriarhul Alexandriei, un partizan al Sfântului Ioan Hrisostom și care l-ar fi delegat să obțină comuniunea cu Sfântul Scaun
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lega o prietenie pe viață cu viitorul papă, Leon cel Mare, care-i va da o sarcină importantă mai târziu. Cu privire la hirotonirea ca preot a lui Cassian există cel puțin două teorii care susțin: una că ar fi fost hirotonit preot la Antiohia de către patriarhul Alexandriei, un partizan al Sfântului Ioan Hrisostom și care l-ar fi delegat să obțină comuniunea cu Sfântul Scaun și alta care spune că ar fi fost hirotonit preot la Roma. Dovezi susținătoare nu sunt pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
susțin: una că ar fi fost hirotonit preot la Antiohia de către patriarhul Alexandriei, un partizan al Sfântului Ioan Hrisostom și care l-ar fi delegat să obțină comuniunea cu Sfântul Scaun și alta care spune că ar fi fost hirotonit preot la Roma. Dovezi susținătoare nu sunt pentru nici una din teorii. Adăugată seriei de incertitudini privitoare la mișcările și opera lui Cassian dintre anii 404 și 405, e și soarta lui Gherman care, după cum se pare, a murit în acest interval
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
i-au cerut să le dea în traducere latină măcar o parte din cărțile de doctrină ale credinței. După cum rezultă din scrierile pe care ni le-a lăsat, astfel de îndemnuri i-au fost adresate de papa Hormisdas și de preoții Iulian, Felician, Pastor și Gaudentius. Dionisie Smeritul a tradus din greacă în latină operele reprezentative ale unor Părinți și Scriitori bisericești precum Sfântul Grigorie de Nyssa (Despre crearea omului), Sfântul Chiril al Alexandriei (Scrisoarea sinodală sau Epistola XVII), Proclus (Tomosul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu de „canon”. În Prefața către episcopul Ștefan, el precizează că a introdus în Colecția sa canonică tradusă „chiar și hotărârile Sinodului de la Sardica, precum și a celui din Africa”. În Prefață la colecția de Decretale ale pontifilor romani, epistola adresată preotului Iulian, Dionisie pune în circulație noțiuni, ca: „disciplina bisericească”, „hotărârile Întâistătătorului Scaunului apostolic din trecut”, „canoanele Sfinților Părinți traduse din grecește”, „conducerea în Biserică”, „autoritate respectabilă”, „măreția demnității sau a slujirii”, „cinstea demnității supreme”. În epistola adresată papei Hormisdas, pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
, Dimitrie (c. 1775, Becicherecu Mic, j. Timiș - 20.I.1818, Timișoara), fabulist, traducător. Este fiul Elenei și al preotului Zaharia. Urmează școala sârbească din satul natal și la Timișoara, unde în 1802 termină Seminarul Teologic. Învățător în Belinț și Beregsău, revizor școlar, apoi învățător și preot în Becicherecu Mic, Ț. a fost între acele fețe bisericești ce s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]