39,396 matches
-
fost rezolvată de Ludovic al XIV-lea, care a ordonat atacul în Flandra, astfel armata franceză a pornit spre est, spre orașul Braine-l'Alleud, punând în pericol Bruxelles și Louvain. Drept răspuns, Ducele de Marlborough și-a mutat trupele la sud de Louvain, pentru a apăra ambele orașe amenințate de avansarea trupelor franceze. Armata franceză a rămas inactivă o lună, ceea ce a permis trupelor prințului Eugen să opereze joncțiunea cu Marlborough. Cu toate acestea, în timp ce se deplasa spre est, armata franceză
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
echipat doar cu patru tunuri de 12 inch. Americanii au început lucrările de proiectare al unui cuirasat numai cu tunuri mari aproximativ în același timp, în 1904, dar progresul a fost încet și cele două cuirasate din ’’clasa Carolina de Sud’’ nu au fost comandate până în martie 1906, la cinci luni după ce ’’HMS Dreadnought’’ a fost terminat, și cu o lună după ce a fost lansat la apă. Inventarea turbinei cu abur în 1884 de către Charles Algernon Parsons a condus la o
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
stabilirea zonei; astfel, locuri care ar putea avea aceeași minimă medie iarnă, dar temperaturi semnificativ diferite vară, i se va acorda aceeași zonă de rezistență. Un exemplu extrem al acestui fenomen se poate vedea atunci când se compară Insulele Shetland și sudul statului Alabama, ambele fiind în limita zonelor 8 și 9 și împărtășesc aceeași minimă iarnă, dar nimic altceva în climatele lor. În timpul verii, climatul subtropical umed din Alabama este de aproximativ cu 20 °C mai cald decât climatul temperat maritim
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Kiruna este unică excepția aici, care, fiind situat pe un deal mai sus de terenurile înghețate, este în zona 5. Zona 4 se află între Cercul Arctic și aproximativ 64-65 ° N, cu orașe precum Oulu și Jokkmokk, zona 5 (în sud până la 61-62 ° N) conține orașe precum Tampere, Umeå și Östersund. Zona 6 acoperă sudul continental al Finlandei, Suedia, la nord de 60 ° N, si platoul ridicat Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle, Örebro, Sundsvall
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
terenurile înghețate, este în zona 5. Zona 4 se află între Cercul Arctic și aproximativ 64-65 ° N, cu orașe precum Oulu și Jokkmokk, zona 5 (în sud până la 61-62 ° N) conține orașe precum Tampere, Umeå și Östersund. Zona 6 acoperă sudul continental al Finlandei, Suedia, la nord de 60 ° N, si platoul ridicat Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle, Örebro, Sundsvall și Helsinki. Insulele Åland, precum și cele de coastă din Sudul Suediei și zona Stockholmului
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
N, cu orașe precum Oulu și Jokkmokk, zona 5 (în sud până la 61-62 ° N) conține orașe precum Tampere, Umeå și Östersund. Zona 6 acoperă sudul continental al Finlandei, Suedia, la nord de 60 ° N, si platoul ridicat Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle, Örebro, Sundsvall și Helsinki. Insulele Åland, precum și cele de coastă din Sudul Suediei și zona Stockholmului sunt în zona 7. Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Östersund. Zona 6 acoperă sudul continental al Finlandei, Suedia, la nord de 60 ° N, si platoul ridicat Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle, Örebro, Sundsvall și Helsinki. Insulele Åland, precum și cele de coastă din Sudul Suediei și zona Stockholmului sunt în zona 7. Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zonă prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle, Örebro, Sundsvall și Helsinki. Insulele Åland, precum și cele de coastă din Sudul Suediei și zona Stockholmului sunt în zona 7. Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zonă prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente (ce pot fi găsite spre exemplu, în Grădina Botanica din Göteborg), coasta de sud-est a Suediei are
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
mi) nord și cu 300 m (980 ft) mai jos este zona 6a. Aceste exemple dovedesc că topografia locală poate avea un efect pronunțat asupra temperaturii și, prin urmare, asupra a ceea ce poate crește într-o anumită regiune. Europa de Sud este în general mai caldă decît alte părți ale Europei, cu excepția munților, aceasta aparține zonelor 8-10, desi sudul Balcanilor (Șerbia și estul Bulgariei) sunt mai degrabă reci iarnă fiind în zonele 6-7. Coasta Dalmata, Albania și nordul Greciei sunt în
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
locală poate avea un efect pronunțat asupra temperaturii și, prin urmare, asupra a ceea ce poate crește într-o anumită regiune. Europa de Sud este în general mai caldă decît alte părți ale Europei, cu excepția munților, aceasta aparține zonelor 8-10, desi sudul Balcanilor (Șerbia și estul Bulgariei) sunt mai degrabă reci iarnă fiind în zonele 6-7. Coasta Dalmata, Albania și nordul Greciei sunt în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei (dealurile și unele locuri reci în Câmpia Padului
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
sunt mai degrabă reci iarnă fiind în zonele 6-7. Coasta Dalmata, Albania și nordul Greciei sunt în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei (dealurile și unele locuri reci în Câmpia Padului sunt însă mai reci) și sudul Franței; zona centrală a Iberiei este în zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
în zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coasta sud-vestică a Greciei sunt în zona de 10, insulele Malta, Lampedusa și zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde există efectiv culturi de mango și avocado) aparțin zonei 11a. Insulele Canare, Spania au un climat
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coasta sud-vestică a Greciei sunt în zona de 10, insulele Malta, Lampedusa și zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde există efectiv culturi de mango și avocado) aparțin zonei 11a. Insulele Canare, Spania au un climat subtropical/ tropical. Exiztă zone care aparțin nivelului 12a și chiar 12b. De exemplu, în partea de sud a insulei
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde există efectiv culturi de mango și avocado) aparțin zonei 11a. Insulele Canare, Spania au un climat subtropical/ tropical. Exiztă zone care aparțin nivelului 12a și chiar 12b. De exemplu, în partea de sud a insulei Gran Canaria, palmierul Cocos nucifera (cocotier) crește foarte bine și produce nuci de cocos. Tabelul de mai jos furnizează date despre zonele climatice de rezistență a plantelor la frig pentru unele orașe europene (ce se bazează pe date
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
liniilor sale de apărare, a recucerit Huy, după care a planificat să străpungă liniile franceze pentru a-l provoca pe Villeroi să lupte. În seara zilei de 17 iulie 1705 Marlborough a trimis trupele olandeze sub comanda mareșalului Ouwerkerk spre sud, în direcția orașului Namur, atrăgându-l pe mareșalul Villeroi cu cei 40000 de soldați ai săi. În timpul nopții Marlborough a profitat pentru a se îndrepta spre nord doar cu trupele engleze și scoțiene. A sosit în micul sat Elixheim la
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
regelui Ludovic al XIV-lea. Marlborough a început marșul său de 400 de kilometri de la Bedburg, lângă Köln pe 19 mai: după cinci săptămâni trupele sale s-au unit cu armata Margrafului de Baden, înainte de a continua pe Dunăre. În sudul Germaniei, sarcina aliaților era de a-l induce pe Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria să renunțe la loialitatea față de regele Franței și să se alăture Marii Alianțe. Dar pentru a forța problema, aliații trebuiau în primul rând
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Dacă ar reuși să captureze capul de pod de la Donauwörth ar oferii noi comunicații cu statele prietenoase din Germania prin Nördlingen și Nürnberg și își vor asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului. Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
își vor asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului. Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de formă ovală cu diametrul de un kilometru, era plat și deschis și era apărat de un vechi fort neglijat
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
brun-castaniu, iar femela brună-negricioasă. Lungimea corpului masculului este de 19-25 mm, iar a femelei de 18-30 mm. Este o specie sinantropă, cosmopolită, de origine tropicală, răspândită în Africa, America de Sud, Statele Unite, Australia și Asia de sud-est, iar ca formă sinantropă în țările din sudul Europei. În România se întâlnește numai în locuințe (mai ales în bucătărie) și este mai frecventă în Oltenia, Banat, Muntenia și Dobrogea. Insectele adulte prezintă un dimorfism sexual evident: masculul este brun-castaniu, cu corpul mai zvelt, normal aripat, iar femela
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
țărani fără experiență, instruiți în grabă și puțini dintre ei dispuneau de muschete funcționale. Mare parte erau înarmați cu unelte agricole cum ar fi coase. William a sosit la Carrickfergus în Ulster pe 14 iunie 1690 și a mărșăluit spre sud pentru a lua Dublin. Iacob a ales să-și plaseze linia sa de apărare pe râul Boyne, la aproximativ 48 de km de Dublin. Trupele lui William au ajuns la Boyne pe 29 iunie. Cu o zi înainte de luptă William
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
Un alt leac pentru boli sunt și așanumitele navruziye, mâncăruri preparate special pentru aceasta zi. Lumea crede ca cei care gustă în dimineața zilei de Nevruz din acest preparat vor fi feriti de friguri, invaliditate, reumatism și alte boli. În sud estul regiuni Afyon, la 15 kilometri distantă de Emirdağ, se află satul Karacalar, care datorită activităților spirituale pe care le găzduiește își depășește statul de sat și este și un important centru cultural.Oamenii de aici, săbătoresc "Nevruzul" în data
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
1651 - 1720), întemeietorul primei colonii germane de pe teritoriul Statelor Unite, Germantown, Pennsylvania, și printre primii oameni politici americani care s-au pronunțat public pentru abolirea sclaviei. La puțin timp de la nașterea celui de-al treilea copil, familia sa se mută în sud, în Oakland Park, Florida, în apropiere de Fort Lauderdale, din cauza astmului de care sufereau mama sa și fratele său mai mic Gregory. În ciuda absențelor prelungite ale tatălui său datorate turneelor, dar și problemelor acestuia datorate consumului de alcool, tânărul Jaco
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor inamice. Armata lui Monmouth a fost distrusă în totalitate. Monmouth, deghizat în țăran a reușit să scape și s-a îndrepta spre sud. Dar a fost capturat la Ringwood în Hampshire, obosit și înfometat. A fost dus la Londra unde a fost închis în Turnul Londrei și condamnat la moarte pentru trădare. În ciuda faptului că a cerșit milă unchiului său a fost decapitat
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Bătălia de la Fleurus a fost o confruntare importantă în timpul Războiului Marii Alianțe. A avut loc pe 1 iulie 1690 la Fleurus în Țările de Jos de Sud. Printr-o învăluire îndrăzneață, Ducele de Luxembourg, comandantul lui Ludovic al XIV-lea, cu armata sa de 35000 de soldați l-a învins pe Prințul de Waldeck, comandantul forțelor aliate formate din 38000 de olandezi, germani, austrieci, englezi și spanioli
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
pe 8 iunie. La jumătatea lunii iunie, Luxembourg își împarte forțele: câteva batalioane sub comanda lui Humieres sunt transferate pentru a supraveghea forțele spaniole întărite acum și de cele de Hanovra, iar restul armatei părăsește Deinze și se îndreaptă spre sud, traversând râul Sambre la Jeumont pe 23 iunie. În acest timp trupele lui Boufflers fac joncțiunea cu armata lui Luxembourg, care își continuă drumul și pe 27 iunie ridică tabăra la Boussu. Când Luxembourg începe manevrele la sud de Mons
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]