38,855 matches
-
problemă în a accepta relatările tradiționale despre evenimente miraculoase, cum ar fi Învierea lui Iisus, care nu pot fi nici confirmate nici respinse de metoda istorică. Existența lui Isus ca persoană istorică reală a fost pusă la îndoială de unii cercetători ai Bibliei și de unii istorici: printre primii dintre ei au fost Constantin-François Volney și Charles François Dupuis în secolul al XVIII-lea și Bruno Bauer în secolul al XIX-lea. Fiecare dintre aceștia susținea că Isus a fost un
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Fiecare dintre aceștia susținea că Isus a fost un personaj în care au fuzionat mitologii anterioare, iar Volney credea că amintiri confuze ale unei persoane istorice obscure, existente în mod real, au fost integrate în mitologia solară deja existentă. Viziunile cercetătorilor care respingeau complet istoricitatea lui Isus au fost rezumate în lucrarea lui Will Durant "Caesar and Christ", publicată în 1944. Respingerile lor erau bazate pe susținerea că nu au existat martori direcți, lipsa de dovezi arheologice, faptul că lucrările antice
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Dumnezeu e înlăuntrul vostru", recenziile cărții publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din spectrul psihozelor. Istoricii și cercetătorii Bibliei analizează evangheliile canonice, Talmudul, Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
reversul criteriului deosebirii. Atunci când textul servește scopurile autorului său sau ale redactorului său, el este suspect. Spre exemplu, mai multe fragmente din evanghelii, cum ar fi Masacrul pruncilor, relatează viața lui Isus ca împlinire a profețiilor, aceasta în viziunea multor cercetători reflectând mai degrabă dorințele autorului decât realitatea istorică. De la începutul anilor '80, cercetători asociați cu „A treia căutare a lui Isus cel istoric” — incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer, John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg, E.P. Sanders și N.T.
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
el este suspect. Spre exemplu, mai multe fragmente din evanghelii, cum ar fi Masacrul pruncilor, relatează viața lui Isus ca împlinire a profețiilor, aceasta în viziunea multor cercetători reflectând mai degrabă dorințele autorului decât realitatea istorică. De la începutul anilor '80, cercetători asociați cu „A treia căutare a lui Isus cel istoric” — incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer, John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg, E.P. Sanders și N.T. Wright — au argumentat că aceste criterii ale autenticității sunt mult prea stricte. O
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
și iudeu al cuvântului „frați” este mult mai larg. Tradiția creștină consemnează o dispută încă de la început asupra înțelesului termenului "adelphos", care poate fi de frați buni, frați numai după un părinte sau chiar frați vitregi sau veri. Conform anumitor cercetători, cel mai natural înțeles al termenului "adelphoi" ar fi acela de copii ai Mariei și ai lui Iosif născuți după Isus; Tertulian, eventual și Helvidius, acceptă aceasta viziune. În susținerea acestei teze se argumentează uneori că Iacov(Jacob "Iakobos") ca
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
teolog al perioadei de început a creștinismului, susține deasemenea doctrina pururei feciorii a Mariei, dar argumentează ca acești "adelphoi" erau copiii unei surori a Mariei , pe care Ieronim o identifică ca fiind . Dicționarul Oxford al bisercilor creștine menționează că un cercetător modern, pe care nu îl numește, sugerează că acești bărbați erau fii lui Cleopa(fratele lui Iosif conform lui Hegesippus) și ai (nu neapărat o soră a Mariei, mama lui Isus). Doctrina oficială a bisericii romano-catolice, precum și a celei ortodoxe
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
cu mame diferite. Un număr redus al grupurilor creștine timpurii, cum ar fi ebioniții, resping credința în ce presupune păstrarea fecioriei Mariei, și susțin că Iosif era tatăl biologic al lui Isus, considerând că frații lui Isus sunt frați buni. Cercetătorii susțin că doctrina pururei feciorii a Mariei a împiedicat recunoașterea faptului că Isus a avut frați și surori depline. Pe lângă genealogiile lui Isus prezentate în Evanghelia după Luca și Evanghelia după Matei, au existat câteva încercări de a stabili arborele
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
Helvidius: The Perpetual Virginity of Mary 19 [A.D. 383]) Tertulian a fost numit „părintele creștinătății apusene” și „fondatorul teologiei vestice”. Următoarea schemă este încercarea de reconstrucție a lui James Tabor. Acest punct de vedere nu are prea mare susținere din partea cercetătorilor. Conform evangheliilor sinoptice, în special Evanghelia după Marcu, Isus predica într-o mare mulțime din apropierea casei familiei sale, ceea ce le-a atras atenția, așa că ea a venit să-l vadă, iar „ei” (nu e specificat cine dintre ei) au spus
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
lui era mult mai puțin importantă pentru el decât cei cărora le predica despre Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia după Ioan afirmă că "adelphoi" lui Isus nu credeau în el, deoarece n-a făcut minuni în fața lor la sărbătoarea corturilor. Unii cercetători au sugerat că reflectarea respingerii lor inițiale din Evanghelia după Marcu ar fi legată de disensiunile dintre Pavel din Tars și creștinii evrei, care prețuiau foarte mult familia lui Isus, de exemplu la Conciliul de la Ierusalim. Ideea că Isus a
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
maghiară a reușit să forțeze Viena să admită pretențiile conform cărora Ungaria reprezenta o entitate specială, care trebuia guvernată în conformitate cu legile ei strămoșești. Deși istoricii maghiari văd în Regatul Ungariei Răsăritene (Transilvania) o continuare directă a regatului medieval ungar, unii cercetători consideră că acest punct de vedere ar tinde doar să apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
aceasta apărând în revista Tribuna. Nuvela a apărut în numărul 215 al Colecției de povestiri științifico-fantastice. O navă spațială extraterestră explodează înainte de a ateriza pe Pământ în zona Munților Făgăraș. Din resturile rămase în urma exploziei sunt recuperate câteva discuri deteriorate, cercetătorii reușind să descopere mesajul înscris pe unul dintre ele. Din acesta află că rasa extraterestră mai vizitase Pământul cu mii de ani în urmă, ajutând populația din zonă să prospere prin ajustarea climei și spargerea Munților Carpați la Cazane, permițând
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
cu mii de ani în urmă, ajutând populația din zonă să prospere prin ajustarea climei și spargerea Munților Carpați la Cazane, permițând Dunării să curgă spre Marea Neagră. Conducătorul extratereștrilor, Sa Mohse, a rămas în religia dacilor ca Zamolxe. Studiind folclorul, cercetătorii află că respectivul eveniment a fost păstrat în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium. Premiile Galileo 2011". Nuvela a
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
prevede și funcționarea unui Colegiu de Onoare și a unui Consiliu Științific. Membrii acestor două organisme sunt numiți la propunerea directorului general al Institutului și activează benevol. Numărul maxim de posturi al instituției este de 30, dintre care 15 sunt cercetători științifici. Colegiul de Onoare este compus din personalități ale vieții publice interne și internaționale cu competențe și merite în domeniul studierii Holocaustului. În anul 2010 Colegiul de Onoare era compus din: Otto Adler, Andrew Baker (SUA), Traian Băsescu, Tova Ben
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” () [Corola-website/Science/327040_a_328369]
-
apare ca personaj de-a lungul seriei. Din cauza aceasta, numele se poate referi atât la un personaj ficțional cât și la o persoană reală. Acest articol se concentrează în primul rând asupra personajului. Ca personaj, Snicket este un scriitor și cercetător grăbit și îngrijorat, care a fost acuzat în mod fals de crime și este vânat încontinuu de poliție și de inamicii săi, piromanii din organizația secretă Departamentul de Voluntari ai Focului (V.F.D.). Când era copil a fost răpit și introdus
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
afirmă că „Un om mare” poate fi considerată o nuvelă S.F. ce instituie un mit: mitul uriașilor care ar fi existat în perioadele vechi ale istoriei și care ar fi dispărut în procesul de evoluție al omenirii. Criticul Matei Călinescu, cercetător al operei literare a lui Mircea Eliade, scria că această nuvelă i se pare pur și simplu extraordinară. Această nuvelă a constituit o sursă de inspirație și pentru alte scrieri. Mircea Eliade afirma că piesa de teatru "Amedeu sau scapi
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
sa în același corp material, în loc să încerce să stăpânească timpul prin spirit pentru a-și depăși condiția. Renunțarea din final a autorului de a mai scrie piesa subliniază tocmai ideea că omul este incapabil să înțeleagă misterul prin rațiune. Unii cercetători au considerat că această nuvelă ilustrează concepțiile lui Mircea Eliade asupra teatrului, susținând că omul poate reuși să ajungă prin teatru la esența lucrurilor, adică la punctul de pornire al lumii, sustrăgându-se istoriei prin spectacolele teatrale. Scriitorul credea că
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
a exprima ideea de experiență estetică asumată mitic și pentru a retrăi astfel momentele esențiale ale umanității. Academicianul Eugen Simion afirma că nuvela „Adio!...” este „un proiect de teatru în stil voit absurd (antiteatru)”, având ca temă misterul descoperirii Spiritului. Cercetătorii literari au evidențiat valoarea literar-artistică a acestei nuvele, definind-o ca „o artă poetică, ca formă a metadiscursului, a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
direct cu sângele infectat prin administrarea de injecții intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge sau, posibil, relațiile sexuale neprotejate cu persoane infectate. Estimările arată că între 130-170 milioane de persoane în întreaga lume suferă de hepatită C. Cercetătorii au început studiul virusului hepatic VHC în anii '70, existența acestuia confirmându-se în 1989. Nu se știe dacă virusul provocă boala la alte animale, în afară de cimpanzeu. Peginterferonul și ribavirina sunt medicamentele standard folosite pentru tratamentul HVC. Între 50 și
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
prezent întreruptă, împotriva schistosomiazei, în care erau utilizate seringi din sticlă sterilizate necorespunzător. La mijlocul anilor '70, Harvey J. Alter, directorul Secției de Boli Infecțioase din cadrul Departamentului de Medicină Transfuzională al Institutului Național de Sănătate din S.U.A., împreună cu echipa sa de cercetători, a demonstrat că majoritatea cazurilor de hepatită în urma transfuziilor sangvine nu sunt provocate de virusul hepatitei A sau al hepatitei B. În ciuda acestei descoperiri, eforturile de cercetare internaționale de a identifica virusul nu au avut succes în deceniul care a
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
în sud-vestul Hațegului, pe vechea șosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa și locul ieșirii Streiului din depresiune. Și-a primit numele de la poziția înconjurată de cursul Râului Mare și Apei Borii. Prima dată s-a aflat despre biserică datorită cercetătorilor epocii romane (sec. XVIII), iar cea dintâi descriere se datorează vicarului greco-catolic Ștefan Moldovan (1853), care clasat biserica într-o perioadă neverosimil de timpurie (între secolele VIII-XIII). Analizele științifice le-a inaugurat Virgil Vătășianu (1936, 1959). Au urmat contribuții parțiale
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
a Universității de Stat din Chișinău (1971) și doctorantura la Institutul de literatură universală „A.M. Gorki” al Academiei de Științe din Moscova (1975). A fost redactor la Departamentul pentru copii al Comitetului de Stat pentru Radioteleviziune din Chișinău (1971-1972), apoi cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Moldova (1975-1990). Este deputat în primul Parlament democratic al R. Moldova, ales pe circumscripția Rezeni (1990-1993) și consilier al Președintelui R. Moldova (1992), apoi consilier prezidențial, purtător de
Andrei Țurcanu () [Corola-website/Science/327265_a_328594]
-
R. Moldova (1992), apoi consilier prezidențial, purtător de cuvânt al Președintelui Republicii Moldova 1997-1999). Devine președintele Centrului de Studii Strategice „Est-Vest-Est” (1999 - 2002). Din 2002 activează în calitate de profesor universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Din 2009 este cercetător științific principal și șeful Sectorului de literatură română contemporană la Institutul de Filologie al AȘ din Republica Moldova.
Andrei Țurcanu () [Corola-website/Science/327265_a_328594]
-
în urma finalizării lucrărilor de reabilitare Casei Pálffy din strada Bolyai, a fost dat în folosință sediul Facultății de Muzică. Cercetarea în domeniul științelor sociale este efectuată în unul din institutele Academiei Române, Institutul de cercetări socio-umane "Gheorghe Șincai", înființat în 1957. Cercetătorii care activează aici acoperă mai multe domenii ale științelor sociale, precum: istoria, istoria literaturii și literatura comparată, psihologia. Principalele instituții de învățământ liceal ale orașului sunt: Colegiul Național „Unirea”, Colegiul „Alexandru Papiu Ilarian”, Colegiul Reformat (Liceul Teologic Reformat), Liceul Teoretic
Educația din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327361_a_328690]
-
antivirală cu spectru larg, având la bază o caspază oligomerizată de ARN-dublu catenar activat, este în acest moment dezvoltată la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (SUA). Studiile preliminare efectuate au demonstrat că este eficientă în tratarea rinovirusului, alături de virusuri infecțioase. Cercetătorii americani de la Universitatea Medicală Maryland din Baltimore și Universitatea Wisconsin-Madison au reușit să secvențieze genomul pentru toate tulpinile de rinovirusuri cunoscute care afectează omul.
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]