38,151 matches
-
adevăr să ne îndoim că literatura "subliterară" (revista ieftină de aventuri) este "utilă" sau "instructivă", în general, ea este -considerată doar ca un mijloc de "evadare" și "amuzament". Dar problema se cuvine să fie examinată din punctul de vedere al cititorilor subliterari, nu din cel al cititorilor de "literatură bună". Mortimer Adler, cel puțin, ne-ar putea demonstra că există o dorință rudimentară de cunoaștere chiar și în interesul manifestat de cel mai puțin intelectual cititor de romane. Cât despre "evadare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
subliterară" (revista ieftină de aventuri) este "utilă" sau "instructivă", în general, ea este -considerată doar ca un mijloc de "evadare" și "amuzament". Dar problema se cuvine să fie examinată din punctul de vedere al cititorilor subliterari, nu din cel al cititorilor de "literatură bună". Mortimer Adler, cel puțin, ne-ar putea demonstra că există o dorință rudimentară de cunoaștere chiar și în interesul manifestat de cel mai puțin intelectual cititor de romane. Cât despre "evadare", Kenneth Burke ne-a arătat cât
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
din punctul de vedere al cititorilor subliterari, nu din cel al cititorilor de "literatură bună". Mortimer Adler, cel puțin, ne-ar putea demonstra că există o dorință rudimentară de cunoaștere chiar și în interesul manifestat de cel mai puțin intelectual cititor de romane. Cât despre "evadare", Kenneth Burke ne-a arătat cât de precară poate deveni această acuzație. Visul de evadare, spune el, îl poate ajuta pe cititor să-și clarifice aversiunea pentru mediul în care se află. Artistul poate... deveni
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
rudimentară de cunoaștere chiar și în interesul manifestat de cel mai puțin intelectual cititor de romane. Cât despre "evadare", Kenneth Burke ne-a arătat cât de precară poate deveni această acuzație. Visul de evadare, spune el, îl poate ajuta pe cititor să-și clarifice aversiunea pentru mediul în care se află. Artistul poate... deveni "subversiv" prin simplul fapt că evocă, cu toată inocența, o clipă de răgaz pe malul fluviului Mississippi.*2 Răspunzând întrebării pe care am pus-o mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
tip inferior) reprezintă propagandă, dar că arta mare sau arta bună sau Arta nu poate fi în nici un caz propagandă. 63 Dacă extindem însă conținutul noțiunii, așa încât să însemne "efortul, conștient sau nu, al scriitorului de a-i face pe cititori să împărtășească atitudinea lui față de viață", atunci devine plauzibilă afirmația că toți artiștii sânt, sau ar trebui să fie, propagandiști sau (răsturnând complet poziția exprimată în propoziția precedentă) că toți artiștii sinceri, cu simț de răspundere, sunt moralmente obligați să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu simț de răspundere, sunt moralmente obligați să fie propagandiști. După părerea lui Montgomery Beigion, scriitorul este un "propagandist inconștient". Adică, fiecare scriitor adoptă o concepție sau o teorie despre viață... Scopul operei este întotdeauna de a-l convinge pe cititor să accepte acea concepție sau teorie. Această acțiune de convingere este totdeauna ilicită. Cu alte cuvinte, cititorul este făcut să creadă ceva si el își dă încuviințarea sub hipnoză - arta prezentării îl seduce pe cititor... Eliot, oare îl citează pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
un "propagandist inconștient". Adică, fiecare scriitor adoptă o concepție sau o teorie despre viață... Scopul operei este întotdeauna de a-l convinge pe cititor să accepte acea concepție sau teorie. Această acțiune de convingere este totdeauna ilicită. Cu alte cuvinte, cititorul este făcut să creadă ceva si el își dă încuviințarea sub hipnoză - arta prezentării îl seduce pe cititor... Eliot, oare îl citează pe Belgion, răspunde făcând distincție între "scriitorii la care e greu să te gândești ca fiind propagandiști" și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de a-l convinge pe cititor să accepte acea concepție sau teorie. Această acțiune de convingere este totdeauna ilicită. Cu alte cuvinte, cititorul este făcut să creadă ceva si el își dă încuviințarea sub hipnoză - arta prezentării îl seduce pe cititor... Eliot, oare îl citează pe Belgion, răspunde făcând distincție între "scriitorii la care e greu să te gândești ca fiind propagandiști" și scriitorii care sunt "propagandiști inconștienți" și o a treia categorie de scriitori care, ca Lucrețiu și Dante, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu se cade să fie confundat cu problema căreia acest termen a ajuns să-i fie aplicat. Funcția literaturii, spun unii, este să ne elibereze - scriitori sau cititori - de apăsarea emoțiilor. Să exprimi emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului Werther. Se afirmă că spectatorul unei tragedii sau cititorul unui roman trăiește și el un
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
este să ne elibereze - scriitori sau cititori - de apăsarea emoțiilor. Să exprimi emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului Werther. Se afirmă că spectatorul unei tragedii sau cititorul unui roman trăiește și el un sentiment de eliberare si ușurare. Emoțiilor lui li s-a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el rămâne cu "sufletul senin".*16 Dar oare literatura ne
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care vor îi tratate la capitolele "Literatura și psihologia" și "Literatura și societatea"; dar am fost nevoiți să le ridicăm
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se la întreaga perspectivă socială sau umană, în fața acestei întrebări, poeții și cititorii de poezie se văd siliți, .ca cetățeni responsabili din punct de vedere moral și intelectual, să dea societății un răspuns chibzuit. Ei fac acest lucru într-un pasaj dintr-o Ars Poetica. Ei scriu o Apărare sau o Apologie a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o viața independentă. Semnificația totală a unei opere literare au poate fi definită numai prin semnificația acesteia pentru autor si contemporanii lui. Ea este mai degrabă rezultatul unui proces de creștere, adică al istoriei aprecierilor critice făcute de numeroșii ei cititori în decursul veacurilor. Ne pare nepotrivit și, de fapt, imposibil să declarăm, așa cum fac cei care încearcă să reconstituie istoria, că tot acest proces este lipsit de interes și că trebuie să ne întoarcem doar la începuturile lui. Este pur
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a fi oameni ai secolului al XX-lea când ne angajăm în judecarea trecutului : nu putem da uitării asociațiile de idei pe care le comportă propria noastră limbă, atitudinile recent adoptate, influența si aportul secolelor din urma. Nu putem deveni cititori contemporani ai lui Homer sau ai lui Chaucer sau spectatori ai reprezentațiilor date în teatrul lui Dionysos din Atena sau în teatrul "Globe" din Londra. Va exista întotdeauna o deosebire categorică între un act de reconstituire imaginară și adeziunea efectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se poate de falsă, și asta pentru un motiv simplu : fiecare operă literară există în. prezent, este direct accesibilă observației
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
între 1945 și 1950. În prima perioadă are ca redactori pe Sebastian Stanca, apoi pe I. Mateiu, iar a doua perioadă director este P.N. Vasiu. Pe lângă știri și informații legate de situația preoțimii ardelene, revista este preocupată să aducă în fața cititorilor momente din istoria vieții religioase a românilor din Transilvania, să evoce personalități istorice, mari figuri ale culturii, crâmpeie de viață religioasă sau monahală și să promoveze literatura cu puternică încărcătură creștină. Se publică astfel articole despre Gh. Lazăr, Emanoil Gojdu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei” (1988; Premiul Academiei Române) construiește complex - utilizând mai multe planuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
pe larg caracteristicile epocii, nu reușește să stabilească relația hotărâtoare dintre esența operei poetului și epoca în care aceasta a fost creată. O atenție deosebită a arătat P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
de pe plajă”, „Dynamis”, 1993, 4; Constantin Novac, „Străinul de pe plajă”, „Cuget liber”, 1993, 5; ; Ion Roșioru „Anotimpurile Mariei”, TMS, 1995, 2; O.D., Profil: Cristina Tamaș, TMS, 1995, 12; Ștefan Cucu, Cristina Tamaș, TMS, 1996, 6; Milena Sipetean, Minotaurul și cititorul său, VTRA, 1998, 3; Nicoleta Sălcudeanu, Turnir intertextual, VTRA, 1998, 3; Corina Apostoleanu, Neliniștile prozatorului ca dramaturg, TMS, 2001, 11; Corina Apostoleanu, „Statornicele umbre”, TMS, 2002, 3. Il. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
la Paris ca și în țară, Maria Bengesco a servit drept corespondent la Paris pentru ziarul L'Independance roumaine între 1903 și 1916. În atenția sa stau curentele novatoare în artă, cu care este și îi pune la curent pe cititorii români. În plus, Maria Bengesco se dovedește o bună cunoscătoare a picturii simboliste, față de care are o atitudine critică. Gustave Moreau este singurul pictor căruia M. Bengesco îi acordă drept de cetățenie alături de marii maeștri ai picturii, așa cum precizează într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1890) sunt inserate două versuri din poezia "Din valurile vremii": Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te coprind". Citatul întreține o ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă nimic din statutul "hiper-eonic" pe care-l dobândește poetul ulterior. Simpla alăturare a chipului poetului și a câtorva versuri pare însă suficient pentru edificarea acestui memento. Un admirator al poetului 277
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după un timp, dispare, apune ca orice trăsătură de prisos, lăsată la voia Întâmplării. Așa se explică rezultatele nemulțumitoare la care ajungem În mod obligatoriu, când Învățăceii, discipolii se caracterizează printr-o nefericită lipsă de disponibilitate pentru lectură, prin intermediul căreia cititorul descoperă o lume posibilă, În măsură să ordoneze și să dezvolte calitățile umane pozitive. Nici talentul nu se manifestă fără ca el să fie stimulat și mai cu seamă dacă nu este cel puțin dublat, dacă nu Înzecit, pentru ca el să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
orice moment și prin modul de comunicare așa cum se obișnuiește (cum vede Marin Sorescu lumea din celebrul „La lilieci”- Clemencenu, Curchil etc) și merg mai rar la ceea ce se numește proces de receptare, mai precis, ceea ce anume a impresionat pe cititorul unei creații literare citite. De altfel, criticul s-a mai Întâlnit cu această confuzie atunci când a explicat „publicului” modul cum trebuie receptată opera dramatică a lui I. L. Caragiale. Se știe de asemenea că oricare dintre arte are o teorie a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un asemenea univers sunt pe de o parte: frumosul grațiosul, sublimul, tragicul, opuse urâtului, diformului, grotescului, comicului, pe de altă parte. Poetul cultivă satiricul, ironicul, sarcasticul, umoristicul. Există În toate aceste atitudini estetice un paralelism specific eminescian. De fiecare dată, cititorul trăiește alături de poet starea de grație, imortalizată Într-un text, fără nici o dificultate, memorabil. Există În poezia lui Eminescu o floră distinctă: codrul, teiul, cornul, creanga, pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o importantă parte a structurii unei opere literare. Ideea reprezintă semnificația operei și are menirea de a include atitudinea autorului față de tema abordată, precum și gama de sentimente și trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane); - asonanța: „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]