KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1520 1521 1522 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

așteaptă să le vină de hac. Dacă acea parte din Moldova le-ar reveni lor, într-o săptămână ar spulbera toate cuiburile de tâlhari. Prințul tăcea. N-aș vrea să fiu greșit înțeles. Și eu vă împărtășesc ideea că o pace semnată acum ar fi în beneficiul ambelor părți. Și eu mă zbat să găsesc o soluție. Numai că agenții francezi lucrează zi și noapte. Dimitrie strecură într-un zâmbet anume ceea ce nu putea rosti tare. De fapt, ei sunt cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mi voie, prietene, să mă îndoiesc că Napoleon va porni un război cu țarul acum, în miezul iernii. În schimb, există un plan european, un plan secret de slăbire și de împărțire a Imperiului Otoman. De aceea consider că încheierea păcii n-ar mai trebui amânată nici măcar o zi. Dimitrie tresări. ― Știți sigur asta? Și marele dragoman primi aprobarea tacită a prințului. Își mușcă iar buzele și privirea lui placidă viră în cruzime. Era, în fond, teama. Se temea că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nimic. ― Ce-ar trebui să fac? ― Părerea mea este că ministrul de Externe, Galib Efendi, ar trebui să cunoască acest ultim aspect și cât mai curând posibil. Cred că ar trebui să discuți cu el deschis, cu totul dezinteresat. Încheierea păcii ar fi o adevărată binefacere din toate punctele de vedere și pentru toate părțile. Prințul îi arătă exact termenii în care trebuiau purtate discuțiile și negocierile acum, neîntârziat, cât nu apuca Napoleon să pornească spre Rusia. Îl privi drept în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
jur. De fapt, analiza ceea ce tocmai aflase. Concluzia: o situație fără ieșire pentru negocieri. Ambele tabere refuzau să se convingă de aceste realități și nu renunțau la pretenții. Începu să se plimbe. Dezorientat, fumul parfumat întârzia în urma lui. Tratatul de pace trebuia să fie semnat cât mai curând posibil. Altminteri, viitorul se scufunda într-o nebuloasă cu mult prea multe necunoscute. Își aminti tot ceea ce discutase cu Dimitrie Moruzi, cu marele dragoman al Porții, în timpul vânătorii cu șoimi. Cedarea unei părți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
se târî până la un fotoliu, zvârcolindu-se neputincios când pe o parte, când pe cealaltă. Mor!...Mmm!... Mor!... ― Trebuia să-ți cauți un doctor priceput, așa cum te-am tot sfătuit. Nu înțeleg ce-ai așteptat? Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele, nu te mai uiți la bani. Nu pot să înțeleg de ce te-ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ce mai era pe fund, dar nu mai regăsiră plăcerea de la început. La orizontul vieții apăruse necunoscutul. Va fi sau nu va fi bine de ei? Dar, dintre toți, prințul era cel mai îngrijorat. Tăcea și își rumega dezamăgirea. În loc de pace, aveau parte tot de război. Se simțea obosit. Nu era puțin lucru să păstrezi echilibrul între cele două delegații. Mai ales acum, după ce Kutuzov trecuse Dunărea. Făcuse eforturi considerabile ca să împiedice certurile, ca să aplaneze răbufnirile unora sau altora din cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe dedesubtul ei. ― Nu, nu! Aici e lucru diavolesc, Nicolache! Nu pot să cred că niște biete lentile pot să învie oameni care și-au dat deja duhul și putrezesc în pace sub pământ. ― Ba să crezi, Dariustimo! Și, potrivindu-și enorma perucă, adică dându-și-o pe ceafă ca orice lucrător înainte de a se înhăma la treabă, Regele Soare începu să vorbească despre fizicianul și, deopotrivă, iluzionistul belgian Étienne Gaspard Robert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bucatelor și vinul acela ca o ambrozie îi descleștară maxilarele. Se trezi vorbind cu plăcere. În fond, pentru asta venise: ca să vorbească, să le bage în cap atât rușilor, cât și turcilor, că trebuiau să încheie naibii prăpădita aia de pace dacă nu doreau să fie înghițiți de Napoleon. Pentru că atunci s-ar fi ales într-adevăr praful de ambele imperii, de Europa, de toți, de toți. Prințul era de acord cu el. Într-adevăr, situația ajunsese de-a dreptul insuportabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
insuportabilă. Kutuzov renunțase la cucerirea Constantinopului din cauza ciumei, revenise la București cu coada între picioare, dar stătea pe picior de război. Sultanul, vizirul erau convinși că el va porni din nou. În aceste condiții, cele două delegații însărcinate cu negocierea păcii nu mai făceau nimic. Evitau să se mai întâlnească. Așteptau. Dar ce anume așteptau n-ar fi putut nici unul din ei să spună. În sfârșit, după ce văzu apărând și cupa fierbinte cu porția de coniac pe care obișnuia să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
simți plutind cu adevărat pe apele diplomației. ― Eu nu pot să-i înțeleg! Nu înțeleg ce așteaptă! Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce armată pregătește Napoleon împotriva Rusiei, s-ar îngrozi toți și s-ar grăbi să cadă la pace cât mai repede. Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce manevre diplomatice și ce promisiuni a făcut împăratul francez ca să atragă Austria de partea sa, n-ar mai sta pe gânduri și ar semna imediat tratatul. Oare n-au aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
vinul cu apă din belșug. ― Excelență, mai am încă o noutate. Sau chiar două. Ledoulx își reveni, cu totul mirat că putuse uita complet de restul noutăților. Femeia se așezase, așa că se așeză și el. ― Ceva legat de negocierile de pace de la hanul zarafului? Vă ascult! ― Din păcate, Excelentă, nu despre asta este vorba. Hanul acela a devenit o fortăreață a secretelor. Nu scapă absolut nimic. Ambele delegații stau acolo de dimineață până seara târziu. Zaraful le ține acolo pe mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
banii, dar și-a pierdut serviciul. Echipa de specialiști ruși, în frunte cu șeful ei, Ivan Eichfeldt, un ruso-neamț-evreu-sadea, se întoarce la patria mumă. ― Ce să însemne asta? ― Poate că veți înțelege mai bine cum stau lucrurile în privința negocierilor de pace după ce vă voi spune și ultima noutate. Femeia se ridică și așeză paharul cu vinul nebăut pe tavă. Îi făcea plăcere să-l vadă pe Ledoulx așteptând, ca un cățel, bucățica din mâna stăpânului. N-ar fi o idee prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
trimis forțe noi. Asta e clar! De acum, Napoleon poate lovi Rusia fără probleme. Va fi o victorie, o victorie demnă de geniul lui Napoleon. ― Mă tem că nu ați înțeles, Excelență. Amiralul a primit instrucțiuni precise tocmai pentru încheierea păcii. ― Nu se poate! Nu pot să cred! Nu, aici se vede lucrătura zarafului. Da, da! Aici e mâna lui. Armeanul acela a pus totul la cale. L-a îmbrobodit pe țar. L-a cumpărat, desigur, așa cum îi cumpără pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pentru agitația necontrolată și pentru absența oricărei abilități diplomatice din dotarea intelectuală a reprezentantului imperial spori considerabil. Din păcate, consulul nu avea mintea valetului. Julien ar fi priceput din prima că totul galopa acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul zarafului, Excelență. Nu credeți? Dacă rușii, protectorii săi, vor pleca, iar turcii vor redobândi suzeranitatea asupra principatelor, asta nu-i va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
spori considerabil. Din păcate, consulul nu avea mintea valetului. Julien ar fi priceput din prima că totul galopa acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul zarafului, Excelență. Nu credeți? Dacă rușii, protectorii săi, vor pleca, iar turcii vor redobândi suzeranitatea asupra principatelor, asta nu-i va aduce prințului nici liniște, nici bunăstare. Turcii îi vor tăia capul și îi vor confisca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nări, fără să-și seama de asta, și măsură odaia de câteva ori. Senatorul îi dezvăluise conținutul celor două rescripte semnate și încredințate de țar lui Ciciagov. În cazul în care, la sosirea acestuia în capitala țării Românești, tratatul de pace ar fi fost deja semnat, amiralul trebuia să-i înmâneze lui Kutuzov rescriptul prin care Alexandru își exprima mulțumiririle și... toate celelalte politețuri de rigoare. Dacă, însă, ar fi găsit lucrurile exact pe dos, Ciciagov avea împuternicirea să preia imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
rescriptul prin care Alexandru își exprima mulțumiririle și... toate celelalte politețuri de rigoare. Dacă, însă, ar fi găsit lucrurile exact pe dos, Ciciagov avea împuternicirea să preia imediat conducerea armatei de la Dunăre și negocierile în vederea semnării grabnice a tratatului de pace. În cazul acesta, Kutuzov ar fi primit cel de al doilea rescript, cu „avansarea” sa la demnitatea de simplu membru al Consiliului de Stat. Un rictus de amărăciune îi spulberă simetria obrazului. Generalul recunoscuse stilul țarului de a umili prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
până la urmă, chiar la pretențiile teritoriale. Dar n-ar recunoaște în ruptul capului că are disperată nevoie de mine, că, dintre toți generalii, doar eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat după victoria de la Slobozia. Nimic mai ușor! Dar am vrut să îngenunchez vanitatea lui, am vrut să-mi spună clar că are nevoie de mine și numai de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Dar n-ar recunoaște în ruptul capului că are disperată nevoie de mine, că, dintre toți generalii, doar eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat după victoria de la Slobozia. Nimic mai ușor! Dar am vrut să îngenunchez vanitatea lui, am vrut să-mi spună clar că are nevoie de mine și numai de mine. Șiretul! Trimite acum un amiral, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mă umilească, dar să mă știe totuși acolo. Ai, ai, ai! Crede că voi veni dinaintea lui cu coada între picioare? Ei bine, o să-i fac neplăcuta surpriză de a sta în fața lui cu fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Peste două ore, Marele Komandir se privi mulțumit în oglindă. Arăta bine, chiar foarte bine. Și acționase și mai bine. Dictase o scrisoare pentru marele vizir, Laz-Ahmed Pașa. Folosise termenii cei mai binevoitori, solicitându-i colaborarea în vederea încheierii tratatului de pace, și, ca să fie cât mai convingător, strecurase și o minciunică. Îi pomenise, în treacăt, despre o înțelegere amiabilă care intervenise între Napoleon și țarul Alexandru, ceea ce înlătura declanșarea imediată a unui război între Franța și Rusia. Îl lăsase astfel să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
imediată a unui război între Franța și Rusia. Îl lăsase astfel să înțeleagă că întreaga armată rusă era disponibilă, deci ar fi putut, la nevoie, să susțină în continuare războiul ruso-turc dacă părțile nu cădeau de acord în privința tratatului de pace. Generalul știa că vizirul nu-și putea permite să nu accepte semnarea tratatului. Situația imperiului și a armatei otomane era mai mult decât dezastruoasă. Lucru confirmat și de prințul Manuc. Mai era și puternica Anglie, care amenințase deja că flota

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mare slăbiciune pentru domnia ta și nu te va refuza. ― Desigur! Cu multă plăcere! ― Îți mulțumesc, prietene! Consider că negocierile s-au lălăit destul. A venit timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele articole ale tratatului de pace și chiar să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
fumul ciubucului, îi reamintise că Înalta Poartă nu-și dăduse acordul nici măcar pentru fixarea graniței pe tot Prutul, ci doar pe o porțiune a acestuia, și că întinderea hotarului până la Dunăre, chiar și pe o porțiune mică, va împiedica realizarea păcii. „Sper că nu doriți continuarea războiului, ținând cont de situația în care se află, în acest moment, țara dumneavoastră. De aceea, nu mă îndoiesc că veți fi de acord și veți recunoaște că cele două fortărețe trebuie să rămână ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
În cele din urmă, oboseala și o gustare binevenită cu icre negre, votcă și ceai fierbinte îmblânziseră spiritele de o parte și de cealaltă. Chemaseră un pisar de la cancelarie și generalul îi dictase, în franceză, primele articole ale tratatului de pace. PASAJ RETRAS 1. Râul Prut, de la intrarea sa în Moldova până la confluența cu Dunărea, și malul stâng al Dunării, de la această confluență până la gura Chilia și la mare, vor alcătui limita celor două imperii. Această gură va fi comună atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]