39,007 matches
-
la Hedeby, în 934. După moartea lui Carol cel Mare din 814, saxonii nordalbingieni au fost iertați, iar pământurile le-au fost restituite de la obodriți. Potrivit unora dintre surse, împăratul intenționase să întemeieze o dioceză de Nordalbingia, în frunte cu preotul Heridag. Planul a fost abandonat după moartea lui Heridag, iar regiunea a fost atribuită diocezei de Bremen și Verden în timpul împăratului Ludovic Piosul, când Ansgar a fost numit arhiepiscop de Hamburg în 831.
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
Polonia și Lituania. Cele mai importante personalități implicate în redactarea acestor articole au fost Mikołaj Sienicki (conducătorul “mișcării executorii”), Jan Firlej și Jan Zborowski. Eforturilor acestora li s-au opus totuși câțiva înalți demnitari ai Bisericii Romano-catolice și a majorității preoților catolici. Dintre aceștia Franciszek Krasiński a fost singurul episcop care le-a semnat (Episcopul de Warmia, Szymon Starowolski, a pretins mai târziu că ar fi făcut-o doar “sub amenințarea sabiei.”). Articolele care garantau unitatea și securitatea uniunii statale au
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (după Sfântul Iustin, Tertulian și Sfântul Epifanie). Cuvântul magi denotă faptul că personajele respective ar fi fost de origine persană. Perșii erau de religie Zoroastriană, iar acești magi erau căutători in stele și mari preoți. Călătoria lor este descrisă ca fiind provocată de un fenomen cosmic ieșit din tipar, o anume stea care a apărut pe cer și care se mișca. Deoarece stelele, fiind la mare distanță de pământ, nu-și schimbă poziția, se presupune
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
actual al regelui Henric I al Angliei, Charles Warren Hollister, îl numește pe Orderic ca "un ghid onest și demn de încredere pentru istoria vremurilor sale". Orderic s-a născut în Atcham, comitatul Shropshire, fiind fiul mai mare al unui preot francez, Odeler de Orleans, care intrase în serviciile contelui Roger de Montgomery de Shrewsbury și primise de la stăpânul său o capelă în acel lor. La vârsta de 5 ani, Orderic a fost trimis de părinții săi la un preot englez
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
unui preot francez, Odeler de Orleans, care intrase în serviciile contelui Roger de Montgomery de Shrewsbury și primise de la stăpânul său o capelă în acel lor. La vârsta de 5 ani, Orderic a fost trimis de părinții săi la un preot englez, pe numele său Siward, care deținea o școală în abația Sfinților Petru și Pavel din Shrewsbury. La vârsta de 11 ani, el a intrat ca novice în mănăstirea normandă de la St Evroul-en-Ouche, pe care contele Roger o expropriase, însă
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
Vitalis, din cauză că li se părea dificilă pronunțarea numelui său de botez. În titlul marii sale cronici, el va adăuga epitetul de "Angligena", "născut englez". Viața sa la mănăstire a decurs fără evenimente deosebite. Orderic a devenir diacon în 1093 și preot în 1107. Cu câteva ocazii, el a părăsit mănăstirea și amintește că ar fi vizitat Croyland, Worcester, Cambrai (1105) și Cluny (1132). El și-a îndreptat atenția devreme către literatură și vreme de mulți ani apare ca petrecându-și verile
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
a fost unul dintre cei care au semnat o „scrisoare deschisă” destinată autorităților polone, susținând persecutarea unor lideri ai Bisericii, închiși de către Ministerul Siguranței Publice ( în polonă: "Ministerstwo Bezpieczeństwa Publicznego" sau "MBP"). A participat în acțiunile ce vizau defăimarea unor preoți catolici din Cracovia, din rândul cărora trei au fost condamnați la moarte în februarie 1953 de către guvernul comunist, după ce au fost acuzați fără dovezi de înaltă trădare (spionaj pentru Statele Unite), în urma unui proces ( "„proces księży kurii krakowskiej”"). Sentințele lor la
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
moarte nu au fost puse în aplicare, cu toate că Părintele Józef Fudali a murit în închisoare în circumstanțe imposibil de explicat. Mrożek a scris un articol intitulat "„Zbrodnia główna i inne”" (Principala crimă și altele), ce susținea verdictul, comparându-i pe preoții condamnați la moarte cu niște naziști sau cu membrii Ku-Klux-Klan. Este unul dintre primii patru laureați cu Premiul Kościelski, pe care îl primește în anul 1962. În anul 1963 emigrează, locuind între anii 1963-1996 în Franța (Paris), Statele Unite ale Americii
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
a fost încheiată însă abia în anul 1806, an care se poate citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra intrării în pronaos, la interior, se referă numai la decorarea bisericii, neprecizând data și numele autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
Biserica a fost gata de sfințire în vara anului 2003, acest eveniment având loc în data de 5 octombrie 2003, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Mitropolit al Ardealului Dr. Antonie Plămădeală și cu participarea Prea Sfințitului Episcop al Sibiului Visarion Rășinăreanul. Preoții slujitori: Avram Stănciulea 1812-1857, Ioan Calefariu 1857-1875, Dionisie Calefariu 1858-1892, Ioan Lupea 1892-1897, Ioan Mandeal 1897-1907, Gavrilă Paștea 1907-1947, Viorel Paștea 1947-1990, Ioan Miu 1990- . Biserica are următoarele dimensiuni în interior: pronaosul are 5,50 m / 6,80 m, naosul
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
(în ) este cel mai înalt titlu onorific, care poate fi acordat unui preot catolic (îndeosebi din Curia Romană) de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, dar foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Aceasta este, în general, o poziție de mare prestigiu, dar a fost
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
(în ) este cel mai înalt titlu onorific, care poate fi acordat unui preot catolic (îndeosebi din Curia Romană) de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, dar foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Aceasta este, în general, o poziție de mare prestigiu, dar a fost ocupată în cursul secolelor și de copii, cum ar fi Rodrigo Borgia, care a primit acest titlu la vârsta
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
episcopilor - mitra, inelul, mănușile episcopale, crucea pectorală și sandalele episcopale). Acest privilegiu a fost eliminat de atunci. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 55 de ani și 20 ani de preoție. De obicei, trebuie să se respecte ordinea, iar candidatul să fi primit anterior titlul de capelan al Sanctității Sale și apoi pe cel de prelat
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
Roma, de la data preluării funcției, și canonicii prelați ai unor catedrale cărora li s-a acordat acest titlu și au fost nominalizați "ad personam" printr-o cerere specială a Sfântului Scaun. Acesta este cel mai mare dintre titlurile onorifice acordate preoților. El este atribuit, de obicei, la cererea episcopului diecezei pentru preoți considerați merituoși, deși foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Sunt pronotari apostolici și canonicii catedralelor din Milano, Bergamo, Genova, Veneția, Napoli și Palermo. Lor li se adresează cu formula
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
cărora li s-a acordat acest titlu și au fost nominalizați "ad personam" printr-o cerere specială a Sfântului Scaun. Acesta este cel mai mare dintre titlurile onorifice acordate preoților. El este atribuit, de obicei, la cererea episcopului diecezei pentru preoți considerați merituoși, deși foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Sunt pronotari apostolici și canonicii catedralelor din Milano, Bergamo, Genova, Veneția, Napoli și Palermo. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Sunt pronotari apostolici și canonicii catedralelor din Milano, Bergamo, Genova, Veneția, Napoli și Palermo. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Pronotarii apostolici sunt membri ai administrației pontificale. Veșmintele folosite de prelații de onoare ai Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
(în ) este un titlu onorific, care poate fi acordat unui preot catolic de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
(în ) este un titlu onorific, care poate fi acordat unui preot catolic de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 35 de ani și 5 ani de preoție (10 pentru clerul din serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și pentru funcționarii din Curia Romană). Pentru fiecare dieceză, numărul total de Monseniori nu trebuie să
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
fiecare dieceză, numărul total de Monseniori nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. Este o practică comună atribuirea acestui titlu către preoții foarte bătrâni sau cu merite deosebite; nu de puține ori, în trecut, a fost acordat și preoților cu origini nobile. În conformitate cu scrisoarea în formă motu proprio "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968, acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
practică comună atribuirea acestui titlu către preoții foarte bătrâni sau cu merite deosebite; nu de puține ori, în trecut, a fost acordat și preoților cu origini nobile. În conformitate cu scrisoarea în formă motu proprio "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968, acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale". Rangurile inferioare ale camerierilor secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
munere" (adică în timp ce dețin acea însărcinare). Titlul nu mai expiră, dar necesită reînnoire la moartea Papei care l-a acordat. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Veșmintele folosite de capelanii Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani din cadrul Secretariatului de
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
Patimi ale Domnului Nostru Iisus Hristos conform Meditațiilor Anei Ecaterina Emmerich." Apoi Bretano a pregătit pentru publicare " Viața Preafericitei Fecioare Maria după Viziunile Anei Ecaterina Emmerich" , dar a murit în 1842. Cartea a fost publicată postum în 1852 la München. Preotul catolic Karl Schmoger a editat manuscriptele lui Brentano și din 1858 până în 1880 a publicat cele trei volume ale cărții "Viața Domnului Nostru". În 1881 a urmat o ediție ilustrată și o biografie a Anei Ecaterina Emmerich în două volume
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]