40,144 matches
-
doi:...înseamnă că știa toată lumea..., inclusiv păstorul nostru cu epoleți..., care mi-a zis: tovarășu' actor, n-ai făcut bine că ai refuzat rolul ăla..., care..., înseamnă că sfidezi cultura noastră socialistă...; nu-i bine; s-ar putea să fiți sancționat... pe linie de partid... și profesională... Nu-i bine... Bine, dar am fost bolnav, încerc eu...; mai știi cumva ce diagnostic ai avut?; da, am avut... o cădere psihică...; pe dracu"!; dacă o ții tot așa, o să ai, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ușilor, oamenii se strecoară pe lângă ferestre... Și, în cele din urmă, privirea devine de-a dreptul insuportabilă, dacă nu sfârșește prin a deveni - culme a liberalizării! - o sursă de plăcere clandestină pentru tânăra nesupusă pe care mama decide să o sancționeze drastic. Ea vrea să „știe tot” și nu admite nici o fisură în exercitarea vigilenței sale. Casa Bernardei Alba, ca și 1984, confirmă faptul că supravegherea, în ciuda generalizării sale, nu implică dispariția oricărei rezistențe, ci doar pune la grea încercare elanul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un poet al iubirii, un poet al mesajului civic. El susține un întreg univers cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
efectele la modul absolut, și celălalt care scapă legii (alcătuit din oamenii și situațiile ce se sustrag aplicării ei). Ambele spații sunt necesare pentru bunul mers al societății, membrii ei raportându-se în mod ideal la justiție atunci când aceasta îi sancționează pe alții și părându-li-se firește excepțiile atunci când cad în mod individual în raza de acțiune a brațului legii. Modul în care înfierăm, ca societate, colaboratorii vechiului regim, conturând răul suprem în această zonă, face ca zeci de ani
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Încărcată de vinovăție, mă va condamna, mă va Închide. Voi trăi „tortura sufletească interioară” a vinovăției. A face ceea ce-mi este permis Îmi dă satisfacție. A face ceea ce-mi este interzis mă face să sufăr și voi fi sancționat În planul conștiinței mele. Actele permise mă „deschid”, mă „eliberează”, pe când actele interzise mă „Închid”, mă „Încarcă”. Orice acțiune psihomorală umană se desfășoară Între permisiune și interdicție. Atât acceptarea ca permisiune, cât și interdicția ca nepermis, sunt norme impuse eului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din momentul În care intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide este un criminal. El este vinovat, pentru că În planul conștiinței sale morale acest act este sancționat ca negativ și reprobabil. A fi vinovat este o decizie a supraeului moral. Este o raportare a consecințelor actelor mele la legea morală, la valorile morale, la ceea ce-mi este permis sau interzis. A fi vinovat Înseamnă a te
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va reveni permanent În gândurile și sentimentele mele ca o apăsare pe care nu o pot Îndepărta cu ușurință. Puterea răului este cu mult mai mare asupra mea decât cea a binelui făcut. Răul Încarcă conștiința mea morală, care va sancționa Eul. Orice vinovăție este trăită cu mult mai mare intensitate decât oricare altă virtute. Aceasta se datorează faptului că vinovăția este sursa sfâșierilor interioare ale persoanei, a durerilor sufletești, dar și a unei apăsări morale care vine dintr-o Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să răspund și să plătesc pentru faptele mele, pentru a mă putea, În felul acesta, desprinde de ele. Conștiința morală nu este numai instanța supremă care pune Eul față-n față cu el Însuși. Ea nu numai că ceartă și sancționează, dar, arătându-mi vinovăția, mă obligă să reflectez asupra ei și să fac un efort de a o repara. Întoarcerea Eului către propriile sale greșeli nu este neapărat o sancțiune, ci este, În primul rând, un efort de Înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul său. Dar această alterare nu reprezintă o stare patologică, nu este o boală, ci o suferință morală, datorită pierderii valorii propriului său Eu, o alterare care vine din planul conștiinței ce sancționează Eul pentru faptele comise În trecut. Viața va deveni o tortură. Izolată, persoana se Închide În sine, trăindu-și propria culpabilitate. Care poate fi soluția În acest caz? Regretul nu este Însă numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
statutului acestuia. Încă mai circulă proverbe ale căror conținuturi se referă la normalitatea bătăii soției („femeia nebătută este ca mâncarea nesărată”). În același timp, din punct de vedere cultural, violența împotriva femeii a fost limitată, formele grave de violență fiind sancționate de comunitate. Faptul că femeia avea un rol important în conducerea gospodăriei a întărit poziția sa în familie, limitând nivelul și gravitatea violenței îndreptate împotriva ei. Poziția relativ importantă a femeii se datora mai multor factori. În primul rând, în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
femeile riscă să devină obiecte sexuale în relațiile din afara familiei și, în această situație, anumite forme de violență specifice sunt asociate comportamentului masculin. Contactele sexuale ale femeii în afara familiei erau considerate, în mod tradițional, drept serioase carențe morale și erau sancționate social, mai ales prin lipsa de respect din partea comunității. Într-o relație extraconjugală, femeia era, de regulă, disprețuită public și tratată ca o ființă umană cu serioase deficiențe morale, față de care anumite forme specifice de violență erau permise. Atitudinea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de moarte: art. 183, Cod Penal; viol: art. 187, Cod Penal; infanticid: art. 177, Cod Penal; incest: art.203, Cod Penal; perversiuni sexuale: art. 201, Cod Penal; rele tratamente aplicate minorului: art. 306, Cod Penal. Legea nr. 61/1991, care sancționează tulburarea normelor vieții sociale, a ordinii publice și a liniștii, stipulează câteva situații concrete cu privire la violența domestică extremă și include unele sancțiuni. Art. 2 prevede sancționarea prin amendă sau închisoare (de la 15 zile la 3 luni) pentru evacuarea din casă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
deci estima că, în general, sistemul juridic intervine destul de ineficient în combaterea violenței împotriva femeii și, implicit, și în prevenire. „Implicarea sa este manifestată mai ales în cazurile extrem de grave, precum omorul și vătămarea corporală gravă. Actele violente nu sunt sancționate cu severitate când victima este soție sau parteneră de viață.” (Macovei, 1999) Divorțul reprezintă ultimul mecanism eficient de apărare împotriva violenței domestice. Regimul socialist a practicat o politică de încurajare și menținere a familiei. Procedura de divorț, deși modernă din
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
folosirea unor metode exclusiv punitive. ● Mediu instituțional în care rezidenții au acces liber unii la alții, iar unitatea e suprapopulată. ● Activități nestructurate. ● Comportamente agresive ale beneficiarilor, care sunt acceptate și se pretinde că sunt „de înțeles”, de aceea nu sunt sancționate, chiar dacă se repetă. Dezechilibru de forțe - autoritarism, neglijență, neînțelegerea de către beneficiari a misiunii instituției, toate acestea generând o tensiune permanentă. Violența apare din cauza tuturor factorilor implicați și se manifestă la toate nivelurile: consiliu de conducere, administrație, direcțiune, cadre, personal, beneficiari
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cere oricând, în cursul procesului penal, instanței competente să judece fondul cauzei revocarea măsurii când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat. CAPITOLUL VIII. Sancțiuni Art. 29. - (1) Constituie contravenții, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă între 10.000.000 lei și 50.000.000 lei următoarele fapte: a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului familial, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferință vizibilă, pentru înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
consecințelor violențelor; b) nesesizarea de către asistentul familial, în condițiile prevăzute la art. 13, alin. (2), a Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local; c) schimbarea destinației adăpostului. (2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condițiile care au determinat internarea au dispărut. (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condițiile care au determinat internarea au dispărut. (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima. (4) Contravențiile se constată
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
față de violența în familie este încă diferită. O imagine de ansamblu asupra modului în care este abordată aceasta din punct de vedere social și juridic arată că sunt și astăzi multe state în care violența asupra membrilor familiei nu este sancționată social și juridic și nu este percepută la nivel social ca problemă, fiind dificilă intervenția și implementarea măsurilor juridice. În țările membre ale Uniunii Europene a fost publicat, în 1999, Studiul intitulat Europeans and their Views on Domestic Violence against
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violenței, întrucât nu se cunosc încă aspectele ce țin de ruta dezvoltării violenței, cum ar fi: mecanismele de dezvoltare, factorii sociali și culturali ce influențează dezvoltarea violenței, formele de răspuns din partea membrilor comunității cu privire la violență, respectiv modalitățile prin care comunitatea sancționează agresorii, capacitatea victimelor de a face apel la justiție; din această perspectivă, trebuie avut în vedere dacă definiția violenței stipulată în lege este suficient de largă încât să cuprindă toate formele de manifestare și de protejare a victimei. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sau obținerii unor anumite avantaje (referire la caracterul ostil sau instrumental al actului agresiv); violența, motivată uneori de mânie sau intenționalitate, implică folosirea forței fizice, psihoemoționale sau sexuale împotriva altui individ; iar violența criminală se referă la acele comportamente violente sancționate în mod explicit de lege (Browne și Wiley, 1997). O definiție mai cuprinzătoare din perspectiva manifestărilor violenței domestice descrie actul violent ca pe o „exercitare a forței fizice cu scopul rănirii sau vătămării unei persoane ori a unor obiecte aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
potențialului de vătămare colectivă a actului violent. Definirea violenței domestice diferă în funcție de scopul dat conceptualizării fenomenului. Astfel, definițiile folosite în practică (servicii) sunt diferite de cele juridice, prin care faptul ca atare este incriminat, fiind operaționalizat astfel încât să poată fi sancționat social. Pe de altă parte, definițiile cu care se operează în mass-media exilează proba ca atare în câmpul senzaționalului, retrăgându-i caracteristicile faptului comun. O altă perspectivă de definire a violenței domestice, deosebit de importantă pentru înțelegerea dinamicii fenomenului și proiectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
-l coji pe ins „de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe zi ce trece proporțional cu zămislitorii”5). Din zona moralei, termenul de „barbar” se deplasează spre cea a artei, unde e folosit pentru a sancționa aspectele inestetice, monstruozitățile, stridențele. Format prin redublarea silabei „bar”, el impresionează auzul și se aplică adesea lucrurilor care țin de acest simț. în epoca de dinaintea apariției Plumbului, cît și în cea de după, tot ce „zgîria urechea” - în vorbire, în muzică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sincretismele ultimelor patru decenii. Cînd ții prea mult pe șantier o lucrare, nu se poate să nu ajungi la îndoieli asupra oportunității ei ori la soluții contradictorii pentru a o definitiva. Deși impulsionat de nevastă, care-mi amintește vîrsta, și sancționat cu ironii de un prieten, care-mi spune, zîmbind, o serie de adevăruri, stau totuși pe loc cu volumul III al Dosarului. Simt că n-am pus încă în el tot ce ar putea explica uimitorul „triumf ” (cum îl numesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]