39,064 matches
-
într-adevăr hipnotică): personajul deschide ușa, intră, începe să facă pașii fără sfîrșit pînă la biroul ducelui, acesta, jucîndu-și îngroșat rolul, își balansează (adică distrat și nonșalant) scaunul, iar cînd victima ajunge foarte aproape, neatent, Mussolini se prăbușește caraghios pe spate. Vă imaginați contraefectul! În plin centrul orașului, pe artera lui legendară, ca și cum Iașii ar fi Oltenița, un panou de cea mai pură tradiție nicolină, are, în centru, litoul bine ferchezuit al zîmbărețului președinte de Republică. I se văd amîndouă urechile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
socoteala edililor e una simplă, de gospodină care, după ce mătură, ascunde gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tare. Cînd a murit, n-a explodat blocul. Trecerea "dincolo" s-a consumat în liniște, firesc, în firea lucrurilor. Fără opoziția ei. Cele două pisici continuă să se lingă una pe alta. Mă topesc după băieții care poartă cozoroc la spate. Iar cînd îi văd cu el pe-o ureche, ce mai, comă. Asta-i situația. Deocamdată. Din malul ei de carne semicentenară ieșea o voce de păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă prin anii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă la colț, el după ea, o prinde de păr și-o îmbrățișează iar pe la spate. Înaintez doi pași. Băiatul mă vede și-ntinde dreapta spre mine, cu arătătorul ca pistol. Dau înapoi. Din Gane apare-un bondoc numai în slip. Îi înfige băiatului o directă-n bărbie, ăsta cade mort, fata dă să fugă. Luna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apropie Gara de Nord. Ne luăm, fiecare, rămas bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai momîia nu. Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă) adresat celui ce intrase tremurînd. Văzuse, probabil, în film (sau citise, mira-m-aș) că așa făcea Il Duce, cînd voia să-și timoreze victima în audiență. Sigur însă nu văzuse (nu citise) că la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem la volan și, din față sau din spate, vin spre noi descreierații bolizi pe bază de hormoni. 6 martie Calendarul Gauguin din atelier e deschis acum, pentru iunie, la reproducerea "Arătării de după predică", lucrare de început, premergătoare plecării în marea aventură tahitiană. Căpătînd, evident, statut de capodoperă, o dată cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce mimică!, în care tot revenea, obsedant, reverența feciorelnică a Tisbeii, într-un picior, dreptul, celălalt îndoit, în spate, elegant, elegant, ca-ntr-un fastuos contradanț elisabetan. Ce față avea Blehan! Ce grimasă fantastic de mobilă! La rîndu-mi, eram și eu bun, jucam adică rolul celui care crapă de rîs, dar nu rîde. În scenariu, cum ar veni. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea care l-a dus la nuntă, scula, se bălăbăne ca o țeavă de eșapament mîncată de gaze. Moșu. Două smochine cu pălărie. Știți pălăria: aia cu boruri leopard. Gureșe ca două gaițe de vîrsta a treia. Mă opresc în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor urechiști. Mă vedeam cu unul din ăștia pe la Hală și simțeam cum, provocîndu-l cu subiectul Câmpeanu, își pipăia reflex buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă, reușea să-i țină atenți pe tropăitori chiar dacă, sau tocmai, le servea din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Europa asta! Zecile de mii care ies acum pe străzile marilor capitale au ceva din gesticulația generală a anilor '30, cînd stînga s-a simțit chemată să-și asume responsabilitatea în fața fascismului incipient. Că toată această gesticulație avea în spate, într-o clandestinitate funciară, comunismul iradiant al Moscovei, se știe prea bine acum. Se știa, de altfel, și atunci, dar inocența continentului democratic nu avea de unde să-și dea seama ce va însemna comunismul, atît pentru o Rusie sugrumată de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bucium, în ținută de lucru (într-o astfel de ipostază e și în fotografia prinsă pe peretele atelierului meu din Armeană, alături de cea deja pomenită, a lui Petru Comarnescu: cămașă cu mîneci suflecate, în față paleta cu mirificele culori, în spate o "relicvă" palladyană, Paravanul lui Pallady (cum avea să-și intituleze una din propriile compoziții, față boieresc expresivă, pipă). Pictor mare, de anvergură. Întreținută într-un decorativism de rară calitate. La fel de mare și ca om. Caracter integru, necontaminat de mediul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precum coteiul de la Cumpătu, dar de vreo cincizeci de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce ursulache (în vîrstă de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i fac o schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum mi-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, în sejurul ăsta benevol și binevoitor. Traversez podețul pe care am cunoscut-o cîndva pe Ileana Mălăncioiu. Ținusem să mă cunoască mai... altfel. Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din spate, i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio (?), Rubens (?) și mă aflu dintr-o dată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de culoarea tutunului ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degrabă la proverbul flamand circulînd în vremea pictorului și chiar ilustrat de acesta: "Lumea e un stog de fîn; fiecare ia cît poate". După ce, prin anii optzeci, strada de promenadă dus-întors din Dorohoi a fost rasă, au rămas în picioare spatele unor clădiri evreiești ale căror fațade-stil făceau nota distinctă a tîrgului interbelic. Promenîndu-mă, acum cîteva săptămîni, pe strada cu puține șanse să-și mai revină, nu mi-am putut reprima resuscitarea unei amintiri de un comic retro. Defel comic atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amintiri de un comic retro. Defel comic atunci, în îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da' de unde! Aveam în acei ani, într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Urmează probabil legea care va reglementa, vai, atît de tîrziu, și ceea ce-l pasiona în ultimă instanță pe Elstir. Sexul lui Proust (Gallimard, 1994) e cartea în care Stéphane Zagdanski își arată măsura extrem de specialei sale scriituri. Știind că în spate îi stau diagnostice dintre cele mai crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complicate, se-nțelege. Pleinairiștii ieșeni au încercat onest să se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la braț cu una din frumoasele care strălucise în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze propriul restaurant: "La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre... exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe masă, martori acustici a ceea ce se întîmpla dincolo, în fund, dacă doar rezum, e pentru a nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însoțit așadar vreo două-trei zile pe bizarul hidalgo mai ales în locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar mi s-a părut a face peregrinul: a cerut un scaun, s-a așezat în veranda din spate și, după ce m-am retras cuviincios, a rămas în transă, contemplînd dealurile Șorogarilor. Ăsta era Geo Bogza din Țara de piatră... În sfîrșit, Institutul Petru Poni. Ghid ne-a fost o ființă ieșită din comun (comunul grosierilor ani '60!), în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]