39,396 matches
-
sud de Wesel. La nordul zonei de traversare, elementele Corpului XXX au început atactul (Operațiunea „Turnscrew” (Șurubelnița)) pe la ora 21:00. Acest atac era menit să distragă atenția germanilor de la asaltul principal de la Xanten din centru și de la Rheinberg din sud. Primele valuri de asalt au traversat rapid fluviul, reușind să înfrângă opoziția slabă a inamicului. Între timp a fost declanșat „Operațiunea Widgeon” (Rața sălbatică) al cam 3,5 km nord de Wesel. Aici, o brigadă de comando s-a strecurat
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Simpson a ales Diviziile a 30-a și a 79-a de infanterie americane din cadrul Corpului XVI. Divizia a 30-a trebuia să traverseze într-o zonă dintre Wesel și Rheinberg, iar Divizia a 79-a forța cursul apei la sud de Rheinberg. În rezervă fuseseră păstrate Divizia a 8-a blindată SUA și Diviziile a 35-a și a 75-a de infnaterie americană din cadrul Corpului XVI și Corpurile de armată XIII și XIX din cadrul Armatei a 9-a SUA
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
din cadrul Armatei a 9-a SUA. Simpson a plănuit să introducă în luptă Corpul XIX de Armată de îndată ce ar fi fost posibil, după ce capul de pod ar fi fost cucerit, folosind Corpul XIII pentru păstrarea controlului asupra malului Rinului la sud de zonele de traversare. După o oră de pregătire extrem de puternică de artilerie, urmărită de generalul Eisenhower din zona frontului, Divizia a 30-a de infanterie a declanșat asaltul. Focul de artilerie fusese atât de eficient și atât de bine
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
traversarea trupelor britanice a decurs în mod asemănător, trupele terestre și cele aeropurtate reușind joncțiunea în seara aceleiași zile. Până în acel moment, parașutiștii reușiseră să cucerească toate obiectivele propuse, iar în plus luaseră și 3.500 de prizonieri. Mai la sud, descoperirea unei breșe în liniile defensive din fața Diviziei a 30-a de infanterie au crescut încrederea aliaților în posibilitatea de reușită a unei străpungeri totale a frontului german până pe 25 martie. După ce atacurile de mică amploare ale aliaților din dimineața
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
defensivei efectuate de Divizia a 30-a au fost împiedicate de acțiunile Diviziei a 116-a Panzer. Singura unitate puternică rămasă să facă față traversărilor aliate ale Rinului în zona de nord, Divizia 116, a început să se deplaseze spre sud dinspre frontiera germano-olandeză pe 25 martie. Panzerele trebuiau să contracareze ceea ce planificatorii germani considerau a fi cea mai mare amenințare - acțiunile Armatei a 9-a SUA. Intrarea în luptă a tancurilor germane s-a făcut imediat simțită și, la sfârșitul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
luptă a tancurilor germane s-a făcut imediat simțită și, la sfârșitul zilei de 26 martie, combinația dintre acțiunile panzerelor și drumurile proaste au limitat drastic progresele atacului Diviziei a 30-a. Cum Divizia a 79 de infanterie întâmpina în sud o rezistență foarte puternică, generalul Simpson a hotărât să acționeze limitat și să ordone traversarea fluviului de câteva dintre forțele aflate pe malul vestic. Târziu, în seara zilei de 26 martie, elementele Diviziei a 8-a blindată a început traversarea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
nord de râul Lippe, au reușit să deschidă străpungă frontul inamic până cam la 48 km est de Wesel, deschizând un coridor sigur de deplasare pentru Corpul XIX, ceea ce asigura ocolirea defensivei germane de la Dorsten și de din zona de sud de acesta. Generalul Simpson a avut în acel moment atât ocazia favorabilă cât și mijloacele necesare pentru dezlănțuirea în forță a atacului Armatei a 9-a, pentru încercuirea Ruhrurului. Simpson a început atacul prin deplasarea pe 28 martie a Diviziei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
linii de cale ferate și autostrada care mai legau regiunea de estul Germaniei și Berlin. Restul trupelor din cadrul Corpului XIX s-au revărsat pe calea deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de Köln, pe direcția est-vest, considerând că americanii vor ataca direct spre nord dinspre capul de pod de la Remagen. În schimb, Armata I americană a atacat spre est, spre Giessen și râul Lahn, doar după aproximativ 105 km schimbându-și
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
îi acorde ajutorul prin trimiterea unor unități ale Armatei a 9-a care avansa spre est dinspre Ruhr. Simpson a ordonat în consecință unei brigăzi combinate din cadrul Diviziei a 2-a blindate, care tocmai ajunsese la Beckum, să înainteze spre sud 25 km până la Lippstadt, la mijlocul distanței dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a și a 3-a blindate SUA
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în nord. Canadienii trimiseseră o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din Germania într-o urmărire a unui inamic aflat într-o continuă retragere. În
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
9-a au pregătit atacuri pe direcția est-vest, de-a lungul văii râului Ruhr. Armata A 9-a din Corpul de Armată XVI, care ocupa poziții la nordul Ruhrului după ce traversase Rinul, urma să fie sprijinit în ofensiva sa spre sud de două divizii din Corpul XIX. (Restul unităților Corpului XIX și Corpul XII trebuia să continue înaintarea spre răsărit). La sud de valea Rurului, atacul Armatei I trebuia deschis de Corpul aeropurtat XVIII, care fusese transferat aici după încheierea Operațiunii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armată XVI, care ocupa poziții la nordul Ruhrului după ce traversase Rinul, urma să fie sprijinit în ofensiva sa spre sud de două divizii din Corpul XIX. (Restul unităților Corpului XIX și Corpul XII trebuia să continue înaintarea spre răsărit). La sud de valea Rurului, atacul Armatei I trebuia deschis de Corpul aeropurtat XVIII, care fusese transferat aici după încheierea Operațiunii VARSITY. Corpul III, V și VII al Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Corpul III, V și VII al Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a 9-a pentru eliminarea pungii din regiunea industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata a 9-a a declanșat atacul spre sud, spre valea râului Rur. În zona de sud, Corpul III din cadrul Armatei I și-a lansat la rândul lui atacul pe ziua de 5, iar Corpul XVIII aeropurtat a atacat spre nord. Rezistența germană, care a fost destul de puternică la
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata a 9-a a declanșat atacul spre sud, spre valea râului Rur. În zona de sud, Corpul III din cadrul Armatei I și-a lansat la rândul lui atacul pe ziua de 5, iar Corpul XVIII aeropurtat a atacat spre nord. Rezistența germană, care a fost destul de puternică la început, a cedat rapid. Pe 13 aprilie, Armata
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
la muncă forțată precum și prizonieri de război aliați. numărul mare de prizonieri de război pe de-o parte și muncitorii și prizonierii aliați eliberați au supus sistemul logistic aliat la o presiune uriașă. În acest timp, trupele aliate de la nord, sud și este de regiunea Ruhr își reorganizau liniile pentru pregătirea atacului final spre inima Germaniei. Noul plan de operații prevedea ca Grupul de Armată XII comandat de Bradley să dea atacul principal. Din cadrul acestui grup, Armata I comandată de Hodges
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Corpul XIX (Armata a 9-a) și Corpul XIII trebuiau să atace spre Magdeburg, la aproximativ 100 km nord de Leipzig, și aceasta în ciuda dorinței generalului Simpson,comandantul armatei, care spera să fie lăsat să se îndrepte spre Berlin. La sud, Armata a 3-a comandat Patton trebuia să atace spre Chemnitz, aflat cam la 65 km sud-est de Leipzig. De aici, Patton trebuia să continue înaintarea spre sud-este și să intre în Austria. În același timp, Grupul de Armată VI
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
comandanți americani care considerau că obiectivul final trebuia să fie cucerirea Berlinului. Până în dimineața zilei de 11 aprilie, elemente ale Diviziei a 2-a blindate din cadrul Armatei a 9-a au înaintat rapid aproape 120 km până pe malul Elbei la sud de Magdeburg, la doar 80 km de Berlin, într-o demonstrație a capacității americanilor de cucerire a capitalei Reichului. Pe 12 aprilie, mai multe unități ale Armatei a 9-a au ajuns la rândul lor pe malul Elbei. Comandanții acestor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a 3-a și-a aliniat cea mai mare parte a forțelor de-a lungul văii râului Mulde pe 13 aprilie, flancul său sudic a continuat să înainteze spre sud-est împreună cu Grupul de Armată VI pentru ca să elimine rezistența germană din sudul țării și să intre în Austria. După cucerirea orașului Coburg, americanii au cucerit orașul Bayreuth pe 14 aprilie. Capacitatea de rezistență a germanilor în timpul marșului spre linia Elba-Mulde a fost, ca aproape de-a lungul întregului final de război, sporadică
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armată XII înainta spre est, Grupul de Armată VI de sub comanda generalului Denvers avea două obiective de îndeplinit: să protejeze flancul Grupului XII și să elimine orice încercare a germanilor de organizare a unei ultime rezistență în Munții Alpi din sudul Germaniei și Austria de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective, Armata a 7-a comandată de generalul Alexander Patch a trebui să atace sub formă de arc, mai întâi spre nord-est, de-a lungul flancului trupelor lui Bradley, după care
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective, Armata a 7-a comandată de generalul Alexander Patch a trebui să atace sub formă de arc, mai întâi spre nord-est, de-a lungul flancului trupelor lui Bradley, după care să vireze spre sud alături de Armata a 3-a pentru cucerirea orașelor Nürnberg și München și, în cele din urmă, să intre în Austria. Armata I franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny urma să atace spre sud și sud-est pentru cucerirea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
care să vireze spre sud alături de Armata a 3-a pentru cucerirea orașelor Nürnberg și München și, în cele din urmă, să intre în Austria. Armata I franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny urma să atace spre sud și sud-est pentru cucerirea orașului Stuttgart, după care să se îndrepte spre granița elvețiană și, mai departe, în Austria. La început, rezistența germanilor din sectorul Grupului de Armată VI SUA a fost mai puternică decât în sectorul Grupului de Armată
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
XII. Forțele germane de acolo erau încă mai bine organizate decât cele din nord. În cele din urmă, Armata a 7-a a reușit să iasă pe 28 martie din zona îngustă a capului de pod de peste Rin chiar la sud de Frankfurt, implicând în luptă elemente a trei corpuri - XV (în nord), XXI în centru și VI în sud. Divizia a 45-a de infanterie SUA a luptat timp de șase zile mai înainte să cucerească pe 3 aprilie orașul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a 7-a a reușit să iasă pe 28 martie din zona îngustă a capului de pod de peste Rin chiar la sud de Frankfurt, implicând în luptă elemente a trei corpuri - XV (în nord), XXI în centru și VI în sud. Divizia a 45-a de infanterie SUA a luptat timp de șase zile mai înainte să cucerească pe 3 aprilie orașul Aschaffenburg, la 56 km este de Rin. În sud, unitățile Corpului VI au întâlnit o rezistență neașteptat de puternică
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]