40,119 matches
-
diverse taxe de producere, inclusiv animale, minele, profiturile comerciale, și taxe de import-export. Învățământul a fost un alt domeniu important pentru Sultan. Școlile atașate la moschei și finanțate de fundații religioase au oferit o educatie în mare parte gratuită pentru băieți musulmani. Sub conducerea lui Soliman, Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a dezvoltării sale culturale. Sute de societăți imperiale artistice (numite Hiref Ehl-i, "Comunitatea de Talente") au fost administrate la sediul Imperial, Palatul Topkapî. După ucenicie, artiștii și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sudul Ucrainei. Selim ducea o viață lejeră în timp ce miniștrii și generalii săi conduceau imperiul.Otomanii propriu-ziși nu erau numerosi.Ei se bazau pe sclavii înrobiți și strămutați din Rusia și nordul Africii și pe înrolarea forțată a fiecărui al cincelea băiat din teritoriile ocupate în Europa,băieții aceștia fiind instruiți pentru a deveni administratori și soldati.Oamenii de rand erau lăsați în pace atâta timp cât se supuneau și își plăteau taxele și nimeni nu era convertit la Islam cu forta.Otomanii se
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lejeră în timp ce miniștrii și generalii săi conduceau imperiul.Otomanii propriu-ziși nu erau numerosi.Ei se bazau pe sclavii înrobiți și strămutați din Rusia și nordul Africii și pe înrolarea forțată a fiecărui al cincelea băiat din teritoriile ocupate în Europa,băieții aceștia fiind instruiți pentru a deveni administratori și soldati.Oamenii de rand erau lăsați în pace atâta timp cât se supuneau și își plăteau taxele și nimeni nu era convertit la Islam cu forta.Otomanii se bazau,în ceea ce privește comerțul,pe greci,armni
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
dăruite sultanului de către alți principi, sclave cumpărate ori femei rapițe din campaniile militare. Haremul era un proces de instruire a femeilor. Ascensiunea pe treptele mai înalte ale ierarhiei din cadrul haremului se făcea pe baza meritelor fizice și intelectuale, ca și băieții care erau instruiți pentru a deveni ieniceri. Femeile novice erau Acemi,iar când avansau, deveneau însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine. Concubină cea mai înaltă în rang era baskadin, cea responsabilă să-i ofere sultanului un băiat. Asupra acestui harem vegheau eunucii negri din palatul interior. Eunucii albi se ocupau de palatul exterior. Toți eunucii erau conduși de Marele Vizir. Soldații care se pensionau deveneau timari și primeau o soție din harem drept răsplată pentru faptele sale
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
că acesta era prezent în viața tuturor funcționarilor. O mare parte a administrației centrale era compusă din kul-robi ai sultanului. Nu erau oameni care lucrau cu forța, ci erau funcționari. Sultanii otomani și-au creat o elită din rândul acestora. Băieții de 8-14 ani erau recrutați prin sistemul " devsirme" (tributul în sânge), instruiți să lupte, iar 30-40 dintre acestia făceau parte din garda sultanului. Sultanul își putea alege câțiva din anturajul său pentru a deveni Marele Vizir. Băieții erau evaluați și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din rândul acestora. Băieții de 8-14 ani erau recrutați prin sistemul " devsirme" (tributul în sânge), instruiți să lupte, iar 30-40 dintre acestia făceau parte din garda sultanului. Sultanul își putea alege câțiva din anturajul său pentru a deveni Marele Vizir. Băieții erau evaluați și instruiți, iar cei mai buni ieniceri formau cavaleria personală a sultanului. Armata otomană era compusă din timarioți și armata permanentă. Berat-i humayun (diplomă imperiala) era utilizată pentru a investi o persoană într-o funcție. Domnii Țărilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai mic, pianist la Opera din Timișoara. Eu? Artist, având câte puțin de la toți. Nu mă consider un intelectual, ci pur și simplu un om de cultură. Nu agricolă! Mi-a plăcut să citesc, să studiez. Mă văd și acum ”băiat fiind”, cum cutreieram pădurile în satul copilăriei mele. Un copil cu ochii mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
că viața nu-i grea! M-am văzut... între respectabili. Pierdut mic dejun, prânz, cină și... câine Familie, prieteni, chiar și... ”un drum” Pierdut siguranța zilei de mâine Pierdut am ajuns, eu, cel de acum. În parc de Romy Un băiat și o fată Singuri singurei Se plimbau odată Seara pe alei. Și au mers întruna Și mereu s-au dus Până când și luna Tainic a apus. Bezna grea ca plumbul I-a cuprins subit Au pierdut cărarea Și s-au
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
fost să îmi creez singur păpușile, obiecte care mie mi-au fost nepermise de către părinți, ei în mod insistent oferind jucării care să întărească distincția rolului masculin. Similar părinților din același mediu rural (Banatul Sârbesc), confruntați cu aceași situație (un băiat care își manifestă interesul față de “jucării pentru fete”) își foloseau autoritatea pentru a exercita “normativizarea” cu rolul pentru care este crescut un băiat. Desenatul păpușilor nu era văzut de părinții mei ca ceva atipic, dar de fapt era o abatere
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
întărească distincția rolului masculin. Similar părinților din același mediu rural (Banatul Sârbesc), confruntați cu aceași situație (un băiat care își manifestă interesul față de “jucării pentru fete”) își foloseau autoritatea pentru a exercita “normativizarea” cu rolul pentru care este crescut un băiat. Desenatul păpușilor nu era văzut de părinții mei ca ceva atipic, dar de fapt era o abatere queer de la normativul heterosexist, uneori cu stratagemă aplicat. Această abatere manifestată prin exprimarea vizuală m-a condus spre studiul picturii. V.I. Tu subordonezi
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
l-am și retras după primul an. Aici, in Franța, am venit în primul rând că să pun copiii la o școală, să învețe să scrie, să citească, ca să poată să se angajeze undeva la lucru dup-aia. O sa ajunga băiatul mare și nu o să știe să scrie, să citească, ce-o să zică? Că mama nu m-a dat la scoala, nu? Am și o fetiță de cinci<spân> ani, uite-o aici, am înscris-o și pe ea la preșcolar
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
acolo, dup-aia am plecat eu cu doi copii și după încă doi ani, când aveam acte, am venit și i-am luat și pe ceilalți doi. I-am strâns pe toți cu mine și-am muncit eu și cu băiatul mare ca să avem ce mânca și să trimitem bani în țară. Copilul care a rămas în Spania a rămas singur?</em> A rămas la niște rude. Soțul a trebuit să plece repede, rudele au zis că o să aibă grijă de
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
mare ca să avem ce mânca și să trimitem bani în țară. Copilul care a rămas în Spania a rămas singur?</em> A rămas la niște rude. Soțul a trebuit să plece repede, rudele au zis că o să aibă grijă de băiatul nostru, că e mai bine pentru el să rămână. Avea 13 ani și la 13 ani muncea în solar și ne trimitea nouă bani. Când am ajuns in Spania și l-am văzut, credeți-mă că nu l-am recunoscut
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
ei și i-a zis: „Pune-l la muncă că mi-e frică că-l pierd! Se duce pe străzi, cine știe ce i se mai întâmplă!”. Și omul ăla l-a pus la muncă, cu frica, la 13 ani cât avea băiatul nu era voi, si a zis: „cine încearcă să-l jignească pe Nino - așa-i zicea - o să aibă de-a face cu mine!”. Ați muncit numai la cules de struguri?</em> Am muncit și la usturoi. Erau grămezi mari de
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
aibă de-a face cu mine!”. Ați muncit numai la cules de struguri?</em> Am muncit și la usturoi. Erau grămezi mari de usturoi, ca sirele de paie, și fiecare om își lua lăzile lângă el. Stăteam pe lada și băiatul meu îmi aducea usturoiul și eu tăiam. Obrajii mei... n-aveam bani să-mi iau creme să mă dau pe față, și-ți închipui, la 40 de grade, atâtea ore... Câte ore lucrați?</strong> Lucrăm și zece ore în soare
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
altii care voiau să treacă și aveam legături comune. Acolo, în gară, erau unii care stăteau cu lunile, aveau bancă lor, aveau locul lor, cum vezi pe-afară că n-au pe unde să stea. Am luat legătura cu un băiat care fusese în Germania mai demult și așa am ajuns la un camping unde ne-am cazat provizoriu. Dup-aia am luat legătura cu cineva care cunoștea grănicerii polonezi, le-am dat la fiecare o sumă de bani, modica, nu
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
mă întorceam cu ele arse, fierbinți. Scoteam noi cărămizile din cuptoare... Era o temperatură nebunească! Într-o zi de muncă scoteai între patru și șase mii de cărămizi. Până la douăzeci de tone. Aici lucrau numai femei și fete... Erau și băieți, dar băieții lucrau în general pe camioane. La volan. Și a început unul să-mi facă curte... Se apropia, începea să râdă și îmi punea mâna pe umăr... Odată mi-a spus: - Vii cu mine? - Vin. Nici măcar n-am întrebat
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
cu ele arse, fierbinți. Scoteam noi cărămizile din cuptoare... Era o temperatură nebunească! Într-o zi de muncă scoteai între patru și șase mii de cărămizi. Până la douăzeci de tone. Aici lucrau numai femei și fete... Erau și băieți, dar băieții lucrau în general pe camioane. La volan. Și a început unul să-mi facă curte... Se apropia, începea să râdă și îmi punea mâna pe umăr... Odată mi-a spus: - Vii cu mine? - Vin. Nici măcar n-am întrebat unde. Așa
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
de multe ori al ratării masculinității, când această ratare este pusă în legătură cu statutul public și economic: „În anii '90 cică numai ciungii și proștii nu s-au îmbogățit. Boșorogii debili... impotenții de bucătărie... Alergau pe la mitinguri. Adulmecau aerul libertății, în timp ce băieții deștepți își împărțeau petrolul și gazele...” (p.292) Sentimentul ratării nu le este însă rezervat exclusiv bărbaților: toți cei și toate cele care înainte de '90 visau și filozofau în bucătării, care apoi le-au părăsit purtându-și visele și idealurile
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).<br> Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care - în ciuda celor
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Iar în aprilie 1895 susține examenul și obține licența în științe istorico-filozofice. O cunoaște pe Elena Carp (n. 25 mai 1873), viitoarea sa soție. Traduce în 1896, "Bel-Ami" de Guy de Maupassant, semnând "Cezar Vrajă". Numit suplinitor la Gimnaziul de băieți din Bacău, la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în Iași, unde dă lecții particulare; lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la "Dicționarul Academiei" și își petrece timpul în preajma Elenei Carp. În aprilie 1899 se prezintă la
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru. Întreprinde o nouă călătorie de studii în Franța, la Nancy. După 1929 continuă să fie profesor la Găești și Pitești, până în 1938, când se stabilește definitiv în București, funcționând mai întâi la "Școala normală de băieți" și apoi la "Liceul Mihai Viteazul". Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat. Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la "Kalende", este redactor-șef la "Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
primară în satul natal cu învățătorul Gheorghe Popescu-Bragadiru care îl apreciază. „...între 1911 și 1915 citisem sute de cărti și știam cât elevii buni din ultimele clase de liceu”. 1915 - Este ucenic la o tăbăcărie din Roșiorii de Vede și băiat de prăvălie. 1917 - Lucrează ca argat pe moșia boierească din Lisa. Încearcă să se stabilească în București, ca vânzător de ziare. Tot în 1917 face călătoria la sudul Dunării care, mult mai târziu, se va esențializa în romanul "Jocul cu
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
întotdeauna articolele ca "G. Călinescu", după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. Se naște la București ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan. . Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu „femeia în casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]