38,404 matches
-
permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest termen a desemnat frecvent gradul cel mai mic de ofițer. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea mai mulți "Leutnants" au servit în funcția de comandant de pluton. În acea perioadă au fost instituite gradele de "Premier-Lieutenant" și "Seconde-Lieutenant". Începând de la 1 ianuarie 1899, în Imperiul German, aceste grade au fost redenumite ca "Oberleutnant" și "Leutnant". Gradul „Leutnant” (OF1b) a fost utilizat în forțele armate germane
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
aceste grade au fost redenumite ca "Oberleutnant" și "Leutnant". Gradul „Leutnant” (OF1b) a fost utilizat în forțele armate germane începând din anul 1899. În Bundeswehr deținătorul gradului de „Leutnant” (rang OF1b) va fi numit, în mod normal, în funcția de comandant de pluton. Cu toate acestea, gradul de „Leutnant” este purtat de un ofițer aflat la studii la Universitatea Forțelor Armate Federale ale Germaniei sau la o altă instituție de învățământ. Rangul ”Leutnant” din Bundeswehr aparține grupului locotenenților (un grup de
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia, generalul Langlois, era comandantul Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o asemenea situație, manualul stabilea că trebuie să se descentralizeze comanda trupelor
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o asemenea situație, manualul stabilea că trebuie să se descentralizeze comanda trupelor. Divizia trebuia să plaseze o forță interarme pe fiecare flanc al zonei posibile de străpungere. După aceea, comandantul trebuia să mute artileria și rezervele pentru asigurarea unei linii continui de foc. În cazul în care inamicul ataca puternic de-a lungul întregului front, divizia trebuia să execute o manevră de retragere. Manualul adăuga că Divizia mecanizată putea să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
acțiunea pentru atingerea primului obiectiv, cucerirea orașului Hannut, ajungând în zonă în dimineața zilei. Generalul Hoepner ordonase "4. Panzerdivision" și "3. Panzerdivision" să își concentreze eforturile pentru cucerirea controlului asupra Hannutului asigurarea siguranței flancului Armatei a 6-a. Generalul-maior Stever, comandantul Diviziei a 4-a blindate, a cerut să i se asigure pe calea aerului stocuri de combustibil, date fiind pe de-o parte lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților de artilerie și infanterie de sprijin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-lea. De asemenea, aceste formații puteau conta pe sprijinul artileriei Diviziei a 2-a mecanizate. În timpul confruntării cu blindatele germane, tancurile Hotchkiss au dus greul luptelor. În timpul acestora, francezii au suferit pierderi importante, printre cei căzuți la datorie fiind și comandantul blindatelor. Planul germanilor era să blocheze mișcările francezilor prin focul tancurilor medii aflate în poziții pregătite din timp în vreme ce tancurile ușoare trebuiau să execute o manevră de învăluire a inamicului. Principalele forțe franceze s-au retras spre Medorp. Încercuirea Batalionului
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
slăbit și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut pentru contracararea amenințării asupra flancului Diviziei a 4-a. La 16:30, comandantul Armatei a 6-a germane, Reichenau, a cerut sprijinul aviației de recunoaștere. Piloții "Luftwaffe" au descoperit concentrările de blindate franceze de la Orp și unitățile motorizate de la Gembloux. Reichenau i-a ordonat lui Hoepner să înainteze cu Corpul XVI spre Gembloux
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
întărit din vecinătate, de la Wansin. Germanii au primit ordinul să își regrupeze tancurile și infanterie și să asigure securitatea zonei ocupate. Mai înainte ca să poată îndeplini ordinul, germanii au fost atacați de unități franceze de blindate SOMUA. În timpul luptelor, tancul comandantului german al regimentului Panzer a fost distrus. După o luptă sângeroasă, cele două tabere și-au retras în dezordine blindatele. Francezii s-au retras la Merdorp iar germanii în zona orașului Hannut. La ora 20:00, Stever a luat legătura
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Hannut. La ora 20:00, Stever a luat legătura cu Hoepner și i-a transmis că are informații că două divizii mecanizate sunt gata să îl atace, una din fața frontului său și a doua de peste cursul râului Mehaigne. Cei doi comandanți au hotărât să organizeze o ofensivă amplă a doua zi. Planul prevedea ca Divizia a 4-a Panzer să îșî concentreze atacul pe partea drepată a orașului Gembloux și să acționeze în colaborare cu Divizia a 3-a Panzer, care
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de la Mehaigne pe aliniamentul Merdorp-Crehen ca să ușureze presiunea exercitată de inamic asupra 3e Division Légère Mécanique. Înaintarea tancurilor franceze a fost respinsă de germani cu focul combinat al blindatelor și artileriei antitanc. Pierderile franceze au fost foarte mari. Generalul Bougrain, comandantul Diviziei a 2-a mecanizată, a descoperit că inamicul a reușit să se infiltreze peste râul Moha și Wanze, la nord de Huy. Aceste atacuri amenințau să izoleze de restul trupelor aliate marea garnizoană belgiană de la Huy. Bougrain a folosit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pe belginii din Corpul III, care se retrăgeau prin zonă dinspre Liege, și care s-au oferit să umple breșele din frontul francez de pe râul Mehaigne. Neglijarea doctrinei militare franceze în cazul organizării defensive și tolerarea de către Prioux a orgoliilor comandanților locali a produs o decentralizare a comenzii care a avut influențe grave asupra eficienței apărării. Pe de altă parte, comandamentul german, care se temea de mobilitatea și capacitatea de luptă a "2e DLM", a mutat unități de infanterie din Corpurile
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și Orp până la Thisnes și Merdorp. Brigada a 3-a Panzer din cadrul Diviziei a 3-a a început înaintarea în jurul orei 11:30, cu Regimentul al 5-lea pe flancul drept, respectiv Regimentul al 6-lea pe cel stâng. Tancul comandantului de brigadă înainta în rândurile Regimentului al 5-lea. În jurul prânzului, blindatele luptau în orășelele puternic baricadate și minate aflate de-a lungul râului Petite Gette. După 90 de minute de lupte grele, ambele regimente germane de tancuri au reușit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
3-a Panzer deschis lupta cu blindatele franceze. Tancurile germane dețineau superioritatea numerică și manevrau în formații mai numeroase, în vreme ce tancurile franceze acționau în grupuri mici, care executau foc cu o cadență inferioară germanilor. Între 15:00 și 15:48, comandantul Brigăzii a 3-a Panzer a cerut în mai multe rânduri sprijinul avioanelor Luftwaffe. Batalionul al 2-lea al Regimentului al 5-lea Panzer, care se afla încă la Marilles, a fost atacat prin surprindere de forțe blindate franceze suprioare
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tancuri inamice la Marilles și aproximativ 100 la Orp. Unitatea de dragoni a luptat pentru apărarea punctelor întărite sprijinită de escadronul de tancuri Hotchkiss, dar rezistența lor a început să se prăbușească în jurul orei 13:30. Colonelul Dodart des Loges, comandantul sectorului nordic al Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată, a ordonat retragerea. În timp ce dragonii se retrăgeau, tancurile lor Hotchkiss H35 și alte două escadroane de Hotchkiss din cadrul unității de cuirasieri au contraatacat. Tancurile franceze au respins blindatele germane până pe
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
lor Hotchkiss H35 și alte două escadroane de Hotchkiss din cadrul unității de cuirasieri au contraatacat. Tancurile franceze au respins blindatele germane până pe malul râului. Cele două tabere au suferit pierderi comparabile - șase tancuri germane și patru franceze. Colonelul de Vernejoul, comandantul Regimentul I cuirasieri, a dat ordin celor 36 de tancuri 36 SOMUA S-35 din subordinea sa să oprească înaintarea blindatelor germane care atacau dinspre Orp spre Jandrain. Panzerele germane au reușit însă să ia prin surprindere tancurile franceze, iar
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-și superioritatea numerică și tehnică. Înaintarea Diviziei a 3-a Panzer a fost oprită la un moment dat pe linia defensivă a Diviziei a 2-a mecanizată franceză. Îndârjirea cu care francezii și-au apărat pozițiile i-au făcut pe comandanții germani să creadă că inamicii dispuneau de mai multe tancuri decât se estimase și că aceștia se pregăteau să declanșeze un contraatac masiv. De fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
se pregăteau să declanșeze un contraatac masiv. De fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
rapiditate și în condiții tehnice la fel de bune cu cele germane. Toate aceste motive au dus la pierdere eficacității operaționale și de coordonare a acțiunilor. Pe de altă parte, tancurile germane erau deservite de un echipaj mai numeros, în acest fel comandantul de tanc putându-se concentra asupra manevrelor din câmpul tactic. Prin comparație, comandanții francezi de tanc îndeplineau și funcția de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
au dus la pierdere eficacității operaționale și de coordonare a acțiunilor. Pe de altă parte, tancurile germane erau deservite de un echipaj mai numeros, în acest fel comandantul de tanc putându-se concentra asupra manevrelor din câmpul tactic. Prin comparație, comandanții francezi de tanc îndeplineau și funcția de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
distrus de un incendiu, au plătit pentru înlocuirea acestuia. Această clădire a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Old Mill” datorită asemănării sale cu morile din Noua Anglie de la acea vreme. Marchizul de Lafayette, generalul francez care a devenit comandant în Revoluția Americană, a vizitat toate cele 24 de state din SUA în 1824-1825 și în timp ce se afla în Vermont a pus piatra de temelie a clădirii Old Mill, care se află în University Row, alături de capela Ira Allen, Biblioteca
University of Vermont () [Corola-website/Science/337684_a_339013]
-
zi, masele adunate nu au ocupat clădirile guvernamentale deoarece sprijinul așteptat din partea armatei nu s-a materializat. Ebert a început să negocieze cu liderii revoltei, dar s-a pregătit în același timp pentru o acțiune militară. Noske a fost numit comandant al "Freikorps", iar Ebert a solicitat mobilizarea de partea guvernului a forțelor armate regulate din zona Berlinului. În perioada 9-12 ianuarie, la ordinele lui Ebert, forțelor armate regulate și "Freikorps" au înăbușit revolta în sânge. Câteva zile mai târziu, pe
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Germania, a dizolvat Freikorps "Marinebrigaden" „Ehrhardt” și „Loewenfeld”. Generalul cel mai înalt în grad din Reichswehr, Walther von Lüttwitz, a refuzat să se conformeze, determinând ceea ce a devenit cunoscut ca Puciul Kapp. Pentru a restabili ordinea, Noske i-a cerut comandantului "Truppenamt im Reichswehrministerium", Hans von Seeckt, să ordone armatei regulate să înăbușe încercarea de puci. Von Seeckt a refuzat, iar guvernul a fost nevoit să părăsească Berlinul. Cu toate acestea, o grevă generală convocată de sindicate, social-democrați și de guvern
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
modern (1971-1990). La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția. Ceaușescu a fost foarte mulțumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timișoarei. Întors la București în noaptea de 21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din București, unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]