KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1522 1523 1524 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți vinovații pentru semnarea acelei păci mizerabile trebuiau să plătească. Toți! Chiar înainte de ziua Sfântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți vinovații pentru semnarea acelei păci mizerabile trebuiau să plătească. Toți! Chiar înainte de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
trebuiau să plătească. Toți! Chiar înainte de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă. Totuși nu ieșiseră prea rău la capăt. Terminaseră un ciclu de viață și intrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
lădiță după o pereche de ochelari și o perniță. La urmă, desfăcu un pachet și așeză hainele la îndemână. Între timp, Napoleon trecuse la raportul lui Ledoulx. ― Hm! Bine zice! Așa e! Chiar așa! Este regretabil că încheierea precipitată a păcii de la București a permis mai multor divizii ruse să lupte împotriva armatei franceze pe teritoriul Rusiei. De aceea, ne exprimăm satisfacția pentru felul în care au fost pedepsiți cei vinovați. Capul lui Dimitrie Moruzi a fost trimis în capitala sultanilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul mulțimii care se formase în fața magazinului universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se fâțâia violent. Am să mă adresez primarului, striga Ignatius. — Lasă băiatu-n pace, interveni o voce din mulțime. — Du-te și vezi-ți de stripteuzele de pe Bourbon Street, îl apostrofă un bătrân. Ăsta-i băiat bun. O așteaptă pe maică-sa. — Mulțumesc, spuse Ignatius demn. Sper că veți fi toți martorii acestui ultraj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mă privește, am căzut, din păcate, pradă unei fete vicioase și depravate, angajate să îndemne clienții să bea. În plus, patroana este nazistă. Abia am scăpat cu viață. Du-te și cercetează banda aia și lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se va bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să mă molipsesc de ciumă bubonică și să dau vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându-se la perspectiva unui accident la locul de muncă. — În plus, valva mea nu mi-a dat pace, împiedicându-mă să mă aplec ca să ajung la sertarele de jos. — Am exact ceea ce trebuie pentru așa ceva, spuse domnul Gonzalez și se duse spre o mică boxă de lângă birou să aducă, își imagină Ignatius, vreun medicament. Dar se reîntoarse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o targă. Nu vreau să paralizez din cauza incompetenței tale. Te rog, încearcă să te ridici, domnule Reilly. Domnul Gonzalez privea la muntele de la picioarele sale. Îl părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acolo. Când se vor sătura, își vor găsi câte un biet nenorocit cu care să se mărite și totul va fi în regulă. — Și atunci ce fel de bunic ai de gând să fii? — Habar n-am. Lasă-mă în pace. Du-te și fă gimnastică sau du-te și fă o baie în cada cu valuri. Mie îmi place spectacolul de la televizor. — Cum poate să-ți placă dacă fețele nu au culoare? — Să n-o luăm de la început! — Mergem luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
apropie vreodată de mine, direcția va fi inversă. — Ignatius! — Tot ea face să-ți treacă prin minte cuvinte vulgare, ca „agățatul“. — Santa-i bunică! Ar trebui să-ți fie rușine! — Mulțumesc Cerului că strigătele grosolane ale domnișoarei Annie au reinstalat pacea noaptea trecută. N-am văzut în viața mea o orgie atât de nerușinată. Și tocmai în propria mea bucătărie. Dacă omul acela face în vreun fel parte dintre cei care impun legile, ar fi trebuit să o aresteze pe așa-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de tras, băiete. Santa spune că toată ziua a fost silit să stea la toaleta de la autogara. — O, Doamne! Să cred oare ceea ce aud? Te rog, grăbește-te să pleci cu cei doi mafioți ai tăi și lasă-mă în pace. Nu te purta așa cu săraca ta mamă. — Săraca? Am auzit oare cuvântul săracă? Când în casa aceasta plouă cu dolarii trudiți de mine. Și se duc ca pe apă, ba și mai repede. Nu începe din nou cu chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ei detracat și pe dânsa la marginea trotuarului, ca să nu pierdeți nici un moment din timpul prețios în care jucați popice? Ignatius râgâi, eliminând gazele a douăsprezece mascote care fuseseră prinse în capcană de valva lui. Îngăduie-mi să am puțină pace. E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât aceea de a ne zăpăci și a ne ține pe loc. Dacă n-ar fi el, ceilalți funcționari (La Dama del Comercio) și cu mine, am fi lăsați în pace să ne vedem liniștiți de treburile noastre, într-o atmosferă de respect reciproc. Sunt sigur că metodele sale dictatoriale sunt, în parte, responsabile pentru dorința domnișoarei T. de a se pensiona. Pot în sfârșit să-ți descriu fabrica. Azi după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cocktailurile Molotov într-un autobuz ce ar trece pe lângă noi, ticsit cu albi din clasa de mijloc. Indiferent cât ar urma să dureze persecuția mea, o lună sau un an, sunt convins că până la urmă toți m-ar lăsa în pace, după ce vor fi evaluat masacrele oribile și distrugerile de proprietăți. Admir teroarea pe care sunt în stare să o stârnească negrii în inimile unor membri ai proletariatului alb și tot ce aș dori ar fi (aceasta este o mărturisire destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ostenită ar fi fost prea distrusă de ani și de munca de servitoare prost plătită ca să mai meargă să joace popice seara. Ea și cu mine am fi avut o viață plăcută într-o cocioabă dărăpănată din mahala, trăind în pace, lipsiți de ambiții, dându-ne mulțumiți seama că nu suntem doriți și că este zadarnic să ne străduim. În orice caz, nu doresc să fiu martor la spectacolul îngrozitor al negrilor care se ridică spre clasa de mijloc. Această mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre fabrică. Păreau să fie niște aclamații. Se gândi că poate unul dintre muncitori devenise tată sau câștigase la loterie. Atâta timp cât muncitorii din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu avea nici o legătură cu „creierul central“. Muncitorii nu erau responsabilitatea lui. Se aflau sub controlul turmentat al domnului Palermo. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și-l întrebă: — Ce se întâmplă, Gloria? Ce fac aici oamenii din fabrică? — Fugi cât se mai poate, domnișoară Trixie, îi spuse el, extrem de serios. O, Isus, pace tu-mi dai Când mă ferești de polițai. N-aud ce spui, strigă domnișoara Trixie, apucându-l de braț. E vreun spectacol cu cântăreți deghizați în negri? — Du-te de-ți mută fundul veștejit deasupra toaletei! strigă Ignatius sălbatic. Domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu lăsa sentimentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Îți cumpăr o rochie de bal. — Nu-i suficient că am ținut-o pe femeia aceea în activitate. Are nevoie de ajutor personal. — Ai folosit-o drept cobai pentru cursul acela al tău prin corespondență. De ce n-o lași în pace? Dă-i voie lui Gonzalez s-o pensioneze. — Vrei s-o termini? Atunci chiar că s-ar simți inutilă. Ar însemna s-o omori cu mâinile tale. — Ei asta-i! Când mă gândesc la propria mea mamă... Își petrece fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aici pe domnișoara Trixie, sau le trimit fetelor scrisoarea. — Ți-o aduc pe domnișoara Trixie, spuse domnul Levy în cele din urmă. O s-o pui probabil să salte pe chestia asta și o să-și fractureze șoldul. — Lasă-mi planșeta în pace! Șapte Paradisul Vânzătorilor își avea sediul în ceea ce fusese mai înainte un atelier de reparat automobile de pe Podyras Street, la parterul întunecat al unei clădiri comerciale neocupate în rest. Ușile garajului erau de obicei deschise, umplând nările pietonilor cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tău de stradă în momentele de criză, spusese binevoitor Ignatius. — Crezi? întrebă doamna Reilly. Asta-i drăguț din partea ta, Ignatius. Sărmanul Angelo va fi bucuros s-o primească. Timp de cel puțin o zi, darul făcut agentului Mancuso adusese o pace vremelnică în viața celor doi din Constantinopole Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la alte amabilități care ar fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]