38,404 matches
-
implicată alături de membri ai Etzel în Masacrul de la Deir Yassin. În septembrie 1948 a fost dizolvată și dezarmată și în zona Ierusalim de către autoritățile israeliene, în urma asasinării de către membrii ei a mediatorului ONU, contele Folke Bernadotte din Suedia. Unul din comandanții grupului, Nathan Yalin Mor, a fost ales în 1948 ca deputat în primul Knesset din partea fracțiunii parlamentare Reshimat Halohamim (Lista Luptătorilor) În anul 1980 contribuția grupului Lehi și a veteranilor săi la întemeierea Statului Israel a fost recunoscută oficial în
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
printre alte roluri, si ca artist de concerte. Din 2015 până în 2016, s-a întors pe Broadway în "Allegiance". Maria Lea Carmen Imutan Salonga s-a născut la Medical Center Manila în Ermita, Manila din părinții Feliciano Genuino Salonga, un comandant naval și proprietar al unei companii de transport maritim (1929-2016), și soția lui, Maria Ligaya Alcantara, "născută" Imutan. Și-a petrecut primii șase ani din copilărie în Angeles City, înainte de a se muta la Manila. Fratele ei, Gerard Salonga, este
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
Khalifa Belqasim Haftar (Arabă: خليفة بلقاسم حفتر; născut în 1943) este un militar libian, deținând din anul 2016 gradul de mareșal, comandantul principal a uneia dintre părțile implicate în actualul război civil din Libia. Născut în estul Libiei, în orașul Ajadbiya, el aparține tribului al-Ferjani. A studiat la Academia Militară Regală din Benghazi, unde l-a întâlnit pe Muammar al-Gaddafi. Și-a
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
dintre ofițerii conduși de colonelul Muammar al-Gaddafi în organizarea loviturii de stat care a dus la îndepărtarea regelui Idris de la conducerea Libiei în anul 1969. În acești ani, Haftar a rămas un partizan al lui al-Gaddafi care l-a numit comandantul forțelor armate ale regimului său. Al-Gaddafi l-a numit pe generalul Haftar la conducerea trupelor implicate în conflictul din Ciad din anii '80. Libia a fost înfrântă în acest război de către forțele ciadiene sprijinite de francezi, generalul Haftar și cei
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
New York Times", Haftar însuși a afirmat că a purtat des discuții cu CIA-ul în perioada în care a locuit în Virginia. După începutul revoltei împotriva lui al-Gaddafi în 2011, generalul Haftar s-a întors în Libia unde a devenit comandantul forțelor rebele din est. După căderea guvernului lui al-Gaddafi, Haftar a dispărut din scena politică până în februarie 2014, când a făcut public planul său de a salva națiunea, îndemnându-i pe libieni să se ridice împotriva Congresului Național General (CNG
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
(, "sakartvelos prezidenti") este șeful statului, comandant suprem al armatei, și deținătorul celei mai înalte funcții în cadrul Guvernului din Georgia. Puterea executivă este împărțită între Președinte și Prim-Ministru, care este și șef al guvernului. Funcția a fost inclusă pentru prima dată de către Consiliul Suprem al Republicii
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
și cu acordul Parlamentului are dreptul de a opri activitățile organismelor de auto-guvernare, precum și organelor de stat; semnează și promulgă legile; are dreptul de a dizolva Parlamentul în anumite condiții stabilite de Constituție; poate acorda azil politic și grațieri; este Comandantul-Șef al Forțelor Armate; și numește membrii Consiliului Național de Securitate, care prezidează reuniunile. Numește și revocă comandanții militari în acord cu guvernul. Președintele are imunitate. În timpul funcției nu poate fi arestat, și nici nu se pot deschide dosare împotriva
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
și promulgă legile; are dreptul de a dizolva Parlamentul în anumite condiții stabilite de Constituție; poate acorda azil politic și grațieri; este Comandantul-Șef al Forțelor Armate; și numește membrii Consiliului Național de Securitate, care prezidează reuniunile. Numește și revocă comandanții militari în acord cu guvernul. Președintele are imunitate. În timpul funcției nu poate fi arestat, și nici nu se pot deschide dosare împotriva lui. În cazul în care Președintele încalcă Constituția, trădează statul sau comite alte infracțiuni, Parlamentul îl poate înlătura
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
Graham's", el primind 1.600 de dolari pentru seria „The Islets of the Gulf, or Rose-Budd”, publicată ulterior ca "Jack Tier, or The Florida Reefs". El a primit alți 1.000 de dolari pentru o serie de biografii ale comandanților navali valoroși. "Graham's" a fost considerată la un moment dat ca având lista celor mai valoroși colaboratori pe care i-a avut vreodată o revistă americană. Graham's a afirmat că costul economic al mai multor numere ale revistei
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de intervenție împotriva Rusiei Sovietice, Conferința de Pace a trasat o nouă linie de demarcație aflată între Satu-Mare și Arad. Comunicare noii decizii către guvernul maghiar a căpătat însă în contextul deteriorării rapide a situație militare aliate din
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
principiile wilsoniene. Având ca obiective păstrarea integrității teritoriale a Ungariei - cel puțin până când Conferința de Pace de la Paris ar fi adus decizii definitive în materie de teritorii precum și obținerea unui nou statut diplomatic, guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cursul superior al Someșului (Someșul Mare) - Bistrița - Reghin -Târgu Mureș - și cursul Mureșului până la vărsarea în Tisa. Localitățile menționate urmau să fie libere de trupele ungare, iar trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. De asemenea, Aliații aveau voie să ocupe oricând orice areal sau punct cu caracter strategic care ar fi fost fixate de către comandantul șef al trupelor aliate, iar aceste trupe aveau dreptul să li se
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. De asemenea, Aliații aveau voie să ocupe oricând orice areal sau punct cu caracter strategic care ar fi fost fixate de către comandantul șef al trupelor aliate, iar aceste trupe aveau dreptul să li se permită să treacă prin, sau să rămână în oricare parte în Ungaria. Fixarea acestei linii de demarcație nu s-a bazat însă pe principii etnografice, geografice și strategice
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
militare desemnate să preia noul aliniament au predispus unitățile militare maghiare cantonate în Zalău, la o atitudine belicoasă. O ambuscadă pregătită de trupele ungare pentru capturarea trenului care a transportat trupele române spre Jibou și Baia Mare a fost dejucată cu ajutorul comandantului Gărzii Naționale Române din Jibou și ostașii români au intrat în localitate la 10/11 ianuarie 1919. Ulterior un ultimatum al comandamentului militar maghiar de la Zalău adresat celor 2 companii române staționate la Jibou a determinat un moment de cumpănă
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ostașii români au intrat în localitate la 10/11 ianuarie 1919. Ulterior un ultimatum al comandamentului militar maghiar de la Zalău adresat celor 2 companii române staționate la Jibou a determinat un moment de cumpănă, trecut cu bine atât cu ajutorul aceluiași comandant al Gărzii Naționale Române cât și prin intervenția președintelui Consiliului Național Maghiar local și a profesorului Apáthy, președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania. Într-o telegramă a aceluiași profesor Apáthy găsită ulterior la Zalău acesta a îndemnat însă trupele maghiare
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de tren în care se îmbarcaseră trupele române în drum spre Crișeni (fosta gară Țigani). După un contraatac susținut cu întăriri sosite de la Jibou, la 1/14 ianuarie 1919 trupele răzlețe ungare au fost respinse dincolo de linia de demarcație și comandantul Diviziei a 7-a a dispus arestarea și judecarea profesorului Apáthy. Un monument ridicat și inaugurat în 1920 amintește de victimele atacului. La 24-25 ianuarie, posturile române de pe valea Crișului Alb de la Sebiș au fost atacate de de forțe inamice
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
modificării ei. Conferința de Pace de la Paris a luat astfel în discuție la începutul anului 1919 elaborarea unu Tratat de Pace cu Ungaria. La 26 februarie, atât ca urmare a presiunilor românești cât și din dorința de a sprijini planurile comandanților militari francezi în ceea ce privește intervenția împotriva Rusiei Sovietice, Conferința a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
urma să fie acela de a furniza informații privind dispozitivul trupelor române, astfel încât Franchet d'Esperey să poată planifica retragerea celor maghiare și să informeze Parisul despre etapele de execuție ale planului, de ale cărui detalii finale urma să răspundă comandantul armatei franceze din Ungaria - generalul de Lobit, aflat la Belgrad. Berthelot urma deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
fie conduse de către generalul de Gondrecourt. Armata Română ar fi urmat să ocupe noile poziții numai după retragerea soldaților maghiari, decizia Conferinței de Pace părând să legitimizeze ocupația militară română a Transilvaniei. Hotărârea Conferinței de pace a fost semnată de comandantul suprem al Armatei din Ungaria, generalul de Lobit, și a fost înmânată oficialităților ungare la Budapesta pe data de 20 martie 1919 de către locotenent-colonelul francez Vix — motiv pentru care a și fost cunoscută ca "„Memorandumul Vix”" — însoțit de câte un
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ori pregătirea tactică necesară. Numeroși ofițeri tineri nu aveau o pregătire tactică și de conducere a trupelor satisfăcătoare. Printre tanchiști se aflau conductori care nu aveau altă experiență decât conducerea unor automobile pe drumurile publice. Au existat situații în care comandanții de tancuri au fost obligați să își învețe membrii echipajului cum să încarce armele și să le folosească chiar înainte de declanșarea atacului. Sistemul american de înlocuire a trupelor pe linia frontului era bazat pe cantitate nu pe calitate, ceea ce a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cele două vehicule grele germane au reușit cu succes să evite distrugerea de către tancurile americane, contraatacurile infanteriei aliate i-au silit pe germani să se retragă pe pozițiile de start. Pentru ca să facă față pierderilor grele și atacurilor continui ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul I SS Panzer și Batalionul 101 SS tancuri grele. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2170-05, Frankreich, Schützenpanzer in einer Stadt.jpg|thumb|Infanteriști ai unui regiment mecanizat de pe frontul de vest
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231 (cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă Ravelsberg. Atacul a început cu un baraj masiv de artilerie, care le-a ușurat mult sarcina infanteriștilor. În timpul luptelor pentru cucerirea Cotei 231, comandantul de companie, căpitan Bobbie E. Brown, s-a remarcat prin distrugerea cu dinamită de unul singur a trei cazemate. Deși a fost rănit, căpitanul a continuat să își conducă în luptă compania. Pentru faptele de vitejie din acea zi, Bobbie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a luptelor din oraș. Infanteriștii americani au trebuit să facă față atacurilor prin surprindere și ambuscadelor organizate de germani, care se foloseau de sistemul de canalizare și pivnițele clădirilor. Americanii au fost obligați ca să verifice fiecare
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]