39,065 matches
-
unități deluroase de relief, clima, hidrografie, vegetație și soluri. Situat, longitudinal, aproximativ la distanțe egale de flișul Carpaților Orientali și depresiunea Jijia - Bahlui, bazinul hidrografic Șomuzul Mic înregistrează în carcteristicile fizico-geografice de ansamblu și de amănunt, trecerea de la domeniul muntos forestier la cel de câmpie deluroasa, stepică. Limitele sale, bine evidențiate, corespund cumpenelor de ape care îl despart de bazinele hidrografice ale râurilor Suceava și Șomuzul Mare. Cumpănă de ape dintre bazinul Șomuzul Mic și bazinul Sucevei se desfasoara începând de pe
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
din Munții Nemira - aflate la sud și, "Piciorul Arsurii" (1050 m) și "Obcina Lapoșului" (1337 m) din Munții Ciucului - aflate la nord. Este circumscris pe latura nordică de DJ123, asfaltat până la gura de vărsare a Bărzăuței dar deteriorat de exploatările forestiere intensive din zonă. Lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi apă, cu adâncimea maximă de 64,7 m iar în prezent se află într-un plin
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Berhomet a devenit un important centru al industriei forestiere, aici fiind localizat cel mai mare combinat de prelucrare a lemnului din regiune. În anul 1963, a primit statutul de așezare urbană (orășel). Începând din anul 1991, orașul Berhomet pe Siret face parte din raionul Vijnița al regiunii Cernăuți din cadrul
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
ul este calul sălbatic din America de Sud, astăzi pe cale de dispariție, datorită restrângerii spațiului forestier și mediului în care trăia. Era un animal ocrotit și venerat de indienii nord-americani (pieile roșii) care aveau un cult aparte pentru acest animal. ul adevărat se distinge prin coloritul tipic (pete alb-negru, sau alb-maro) cât și prin trăsăturile sale
Mustang () [Corola-website/Science/307710_a_309039]
-
de plimbare pe excelență este Parcul Chipinque, localizat în afara Parcului Național Cumbres de Monterrey, dinspre Sierra Madre. Locul este ideal pentru ciclism pe munți, jogging și observarea păsărilor și speciilor de arbori tipici ecosistemelor montane. Parcul este amenințat de incendiile forestiere și de presiunea demografică exercitată de municipiul învecinat, San Pedro Garza García. Iarna turiștii se pot delecta cu spectacolul ninsorilor ocazionale. Mai la vest, Sierra Madre oferă impresionabile formațiile stâncoase din La Huasteca. „Las Grutas de García” sunt galerii care
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), furnizează informații despre vreme pentru toate zonele la fiecare 6 ore. Aceștia realizează hărți ale nivelului de ozon al atmosferei, incluzând și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru a studia defrișările forestiere. Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în același moment în care Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un unghi de aproximativ
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
cunoștințele referitoare la etiologia, patogeneza, epidemiologia și ecologia bolilor, caracterele biologice, sistematica, specializarea și variabilitatea agenților patogeni, elaborarea tehnologiilor de prevenire și combatere integrată a bolilor plantelor. "Fitopatologia specială" are ca preocupare studiul bolilor culturilor agricole, plantelor lemnoase din culturile forestiere, plantelor decorative, medicinale etc. Apariția și dezvoltarea patologiei vegetale ca știință se datorește, în primul rând, cauzelor de ordin economic. Impactul bolilor se evaluează prin pierderile de recoltă pe care acestea le provoacă. Factorul economic, adică efectul păgubitor al bolilor
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
la răspundere pentru faptele sale. a aderat de tânăr, în decembrie 1947, la Partidul Comunist Român și a devenit activist cu problemele tineretului. Atunci era muncitor la fabrica de cherestea "Moroieni" din localitatea natală și în același timp președintele sindicatului forestierilor. În mai 1948 a fost scos din producție și trimis la organizația județeană a UTC Argeș. În 1948, după înființarea Direcției Generale a Securității Poporului (DGSP), CC al PMR a trimis în toate județele țării comisii de recrutare de personal
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
(n. 30 ianuarie 1907, Buda, județul Bacău - d. 20 mai 1974, București) a fost un inginer silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
d. 20 mai 1974, București) a fost un inginer silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor din Munții Carpați. A fost membru corespondent al Academiei Române. Școala elementară a urmat-o în satul natal, după care fost elev al Liceului „Gh. Roșca Codreanu
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor din Munții Carpați. A fost membru corespondent al Academiei Române. Școala elementară a urmat-o în satul natal, după care fost elev al Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad iar apoi, după ce a absolvit "Facultatea de
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
excepționale, profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă, în Germania, la Universitatea din Gießen, bursă cu care și-a continuat pregătirea profesionala și și-a susținut teza de doctorat în 1936, devenind doctor inginer silvic, specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor, după care a desfășurat o intensă activitate dedicată perfecționării și conducerii tehnico-științifice a lucrărilor de amenajare a pădurilor la nivel național. În anul 1944 și-a început cariera didactică. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
tehnico-științifice a lucrărilor de amenajare a pădurilor la nivel național. În anul 1944 și-a început cariera didactică. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultățile de silvicultură din București (în 1946 la catedra de Cadastru, hotărnicie, topografie forestieră și corecția torenților) și Brașov. Aflat în aceste poziții, a adus contribuții în patru mari domenii - dendrometrie, auxologie forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie forestieră - și a elaborat numeroase lucrări, a căror valoare științifică a fost și este recunoscută peste hotare
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
urcat apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultățile de silvicultură din București (în 1946 la catedra de Cadastru, hotărnicie, topografie forestieră și corecția torenților) și Brașov. Aflat în aceste poziții, a adus contribuții în patru mari domenii - dendrometrie, auxologie forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie forestieră - și a elaborat numeroase lucrări, a căror valoare științifică a fost și este recunoscută peste hotare. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, dar cariera sa științifică și didactică a fost întreruptă în
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
ajungând profesor la Facultățile de silvicultură din București (în 1946 la catedra de Cadastru, hotărnicie, topografie forestieră și corecția torenților) și Brașov. Aflat în aceste poziții, a adus contribuții în patru mari domenii - dendrometrie, auxologie forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie forestieră - și a elaborat numeroase lucrări, a căror valoare științifică a fost și este recunoscută peste hotare. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, dar cariera sa științifică și didactică a fost întreruptă în anul 1959, când, împreună cu alți
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
un proces. Totul a pornit de la un raport al M.A.I. din 30.12.1958, prin care Alexandru Drăghici îl informa pe Gheorghe Gheorghiu-Dej că, în urma unor anonime, se descoperiseră elemente dușmănoase, legionare, în cadrul Departamentului Silviculturii și Institutului de cercetări forestiere. Astfel, organele de cercetare l-au luat în lucru pe , identificat că ar fi fost legionar, director științific al Institutului de Cercetări Forestiere, laureat al Premiului de Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
Gheorghiu-Dej că, în urma unor anonime, se descoperiseră elemente dușmănoase, legionare, în cadrul Departamentului Silviculturii și Institutului de cercetări forestiere. Astfel, organele de cercetare l-au luat în lucru pe , identificat că ar fi fost legionar, director științific al Institutului de Cercetări Forestiere, laureat al Premiului de Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
pădurilor. După 14 luni de detenție, sub presiuni externe, toți patru au fost eliberați în 1960. După ce a fost eliberat din detenție, Ion Popescu-Zeletin a traversat o perioadă dificilă până în 1968, când a fost chemat la conducerea "Institutului de Cercetări Forestiere" și, doi ani mai târziu, a contribuit la înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice, în care a fost ales membru titular, președinte al Secției de silvicultură (1970) și conducător de doctorate. Este considerat fondatorul școlii naționale de biometrie forestieră
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
Forestiere" și, doi ani mai târziu, a contribuit la înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice, în care a fost ales membru titular, președinte al Secției de silvicultură (1970) și conducător de doctorate. Este considerat fondatorul școlii naționale de biometrie forestieră și amenajament. Doctorul inginer Aurel Ungur, fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, povestea într-un interviu: Cea mai importantă contribuție a sa a fost „Sistemul românesc de zonare și cartare a pădurilor”, pe care l-a elaborat în cadrul
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
inginer Aurel Ungur, fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, povestea într-un interviu: Cea mai importantă contribuție a sa a fost „Sistemul românesc de zonare și cartare a pădurilor”, pe care l-a elaborat în cadrul Institutului de Cercetări forestiere și care a fost apoi legiferat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (H.C.M) nr. 114/1954, bazată pe “Criteriile de clasificare funcțională a pădurilor” elaborate de prof.dr. Ion Popescu-Zeletin în anul 1953. Are un fiu, Radu Popescu-Zeletin, (n. 4 februarie
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
rarități și multe relicve, precum și specii, care au răspândire redusă în Câmpia Panonică. Doar aici, în ceea ce privește întregul teritoriu al Serbiei găsim: bujor, bujorul de stepă, pelinul de Pancevo. În acest habitat trăiesc de asemenea și 20 specii de orhidee. Vegetația forestieră naturală este reprezintată de păduri de tei alb și stejar masiv. La începutul secolului XIX, dunele au fost stabilizate cu plantații de salcâm. Astăzi, peste jumătate din suprafața duneleor este cultivată, iar unele zone dispun de un fond cinegetic bogat
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
s-ar fi opus regimului, ar fi exploatat munca țăranilor săraci și ar fi dosit grânele) prin transferarea forțată a familiilor de culaci în Urali și Asia Centrală, unde erau forțați să muncească în alte sectoare ale economiei, perecum exploatarea parchetelor forestiere. Practic, eticheta de "culac" a fost aplicată oricărui individ care se opunea procesului de colectivizare, indiferent de avere. Documentele arată că în jur de 300.000 de țărani din populația de aproximativ 30.000.000 de ucraineni au căzut victime
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
petrecut copilăria în satul natal Mastacăn din Comuna Borlești, Neamț, unde a absolvit și școala generală. Mama, Ecaterina (născută Drăgușanu, în 1931), a muncit în agricultură. Tatăl, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), a lucrat ca muncitor pe șantiere și în exploatări forestiere, după ce toată tinerețea a fost prizonier de război în Uniunea Sovietică, experiență pe care a descris-o (imediat după întoarcerea acasă și întemeierea familiei, în 1951) într-o carte de memorii care a apărut sub titlul "Prizonier în U.R.S.S.
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
științifică. În anul 1940 se pun bazele învățământului superior în Brașov, în cadrul "Academiei de Comerț și Studii Industriale". În 1948 a fost înființat "Institutul de Silvicultură", iar în 1949, "Institutul de Mecanică". În 1953 "Institutul de Silvicultură" a devenit "Institutul Forestier", iar în urma fuzionării dintre acesta și "Institutul de Mecanică", a luat ființă "Institutul Politehnic din Brașov". În cadrul acestui institut în anul 1959 ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
li se mai adaugă "Facultatea de Electrotehnică", "Facultatea de Muzică", "Facultatea de Științe" și "Facultatea de Științe Economice", pentru ca în următorul an universitar să-și deschidă porțile "Facultatea de Medicină" și două colegii universitare: "Colegiul Universitar Tehnic" și "Colegiul Universitar Forestier, Economic și de Informatică". În anul 1995, "Catedra de Psihologie - Pedagogie - Metodică", pe structura căreia s-a înființat Seminarul Pedagogic Universitar, devine Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic, iar "Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini" se divide în: "Facultatea de
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]