38,404 matches
-
diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român. La 17 noiembrie
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România. La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma. Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
este un muzeu în aer liber, situat în Parcul Central „Anton Scudier”, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști plastici. Inițiativa creerii a început cu o dezbatere publică la începutul anului 2009 privind propunerile. Inițial erau avute în vedere 100 de personalități, iar
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
occidentale. A reușit sa ridice urbea la un nivel la care nimeni nu se aștepta. Bustul său a fost realizat de Laurențiu Balca și dezvelit la 3 august 2011. Ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin. Iancu de Hunedoara a transformat Timișoara într-o tabără militară permanentă unde își forma oștirea înainte de a pleca în campaniile antiotomane de la sud de Dunăre. Între 1443-1447 a reconstruit vechiul castel al Timișoarei, ridicat de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
militar și om politic etiopian, din etnia tigre. Ras Alula a fost guvernator de provincie și persoana cea mai însemnată în Imperiul Etiopian după împărat în zilele domniei lui Yohannes al IV-lea.A fost unul din cei mai iluștri comandanți militari etiopieni din secolul al XIX-lea, cel mai însemnat de după moartea lui Tewodros al II-lea. El a condus oștirile etiopiene la mai multe victorii în războaiele de apărare ale Etiopiei, mai ales la granița de nord, împotriva italienilor
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
regelui regilor.” Etiopienii au reușit să-i atragă pe egipteni într-o vale îngustă și abruptă, unde au devenit ținte facile pentru tunurile etiopienilor postate pe dealurile din jur. Armata egipteană și-a pierdut o treime din efectivele ei, inclusiv comandantul. Veștile despre înfrângerea egiptenilor au umilit regimul khedivului în ochii africanilor locali. Egiptenii au revenit în regiune după patru luni cu o armată mai bine echipată, care număra intre 15,000-20,000 ostași. Confruntarea dintre părțile rivale s-a desfășurat
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Keren, în zona Bogos, care era acum sub controlul mahdiștilor. În septembrie 1885 Alula a ocupat Keren, iar după zece zile, s-a îndreptat spre Kufit, care era și el sub control mahdist. El era însoțit în misiunea sa de comandantul oficial al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La Kufit s-a desfășurat o luptă grea în care etiopienii au izbutit sa-i învingă pe mahdiștii conduși de Osman Digna, dar cu prețul unor pierderi grele. În bătălie au căzut doi
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
un moment dat și al districtului Belgrad. El a urmat studii înalte, lucrând anterior ca ofițer în armată și polițist. A fost cunoscut că o persoană loială dinastiei Obrenović, de convingeri liberale. Pantă era fiul lui Nikola Lunjevica (1776-1842), un comandant ("vojvoda") al Revoluției Sârbe și camarad apropiat al prințului Miloš. Împreună cu mama sa, Đurđija, Pantă a renovat Mănăstirea Vujan în 1858, care fusese refăcuta mai devreme de către tatăl său în 1800. El a fondat bibliotecă din Aranjelovac. El a avut
Panta Lunjevica () [Corola-website/Science/336644_a_337973]
-
într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care l-au forțat pe Senussi să fugă din Libia și să caute ajutor în Egipt. La 4 iulie 1931, după decesul tatălui său, Amedeo a devenit Duce de Aosta. La 5 noiembrie 1927, la Neapole, Italia, Amedeo
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
-și unească forțele cu domnitorului muntean, pentru a creea un front unit împotriva unui eventual avans otoman mai adânc în Europa creștină. Era pentru prima dată în epoca medievală când armatele celor trei principate române luptau unite sub un singur comandant. Anterior, Moldova s-a aflat sub influența Rusiei, Țara Românească sub controlul otoman și Transilvania era un vasal al Regatului Ungariei. Filmările au avut loc în perioada 21 iunie - 30 decembrie 1976. Au fost necesare mai multe aprobări pentru filmări
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
La 24 iunie 1941, a fost înființată ("Lietuvos saugumo policija"), subordonată Poliției de Securitate a Germaniei Naziste și Poliției Criminale a Germaniei Naziste. Ea avea să fie implicată în diverse acțiuni împotriva evreilor și a altor dușmani ai regimului nazist. Comandanții naziști au depus rapoarte care lăudau „zelul” batalioanelor lituaniene de poliție care îl depășea și pe al lor. Cele mai notorii unități lituaniene participante la Holocaust au fost (Ypatingasis būrys) de la Vilnius (Vilna, Wilno), care a ucis zeci de mii
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Anton Freiherr von Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia - d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut). În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut). În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile. În 1873 a fost decorat
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile. În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să ia contactul cu polonezii la Driel decât pe 22 septembrie. Generalul Roy Urquhart, comandantul Diviziei I, a cerut inițial ca Brigada I poloneză să traverseze râul în noaptea de 21 septembrie și să își ocupe pozițiile ordonate. Numai că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-au văzut obligați
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
mai puțin de 25% din efectivul propus. În ziua de 24, Horrocks a inspectat pozițiile polonezilor pentru evaluarea situației. În seara aceleiași zile a fost convocată o ședință la Valburg pentru discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
pentru discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot mai greu de menținut și s-a început conceperea unui plan de retragere. În acea noapte, încercările
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
რუხის ომი („Bătălia de la Rukhi”), ambele dedicate victoriilor militare georgiene asupra turcilor și, respectiv, asupra oștilor abhazo-cercheze. În „Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat. În același timp, poezia este o acuzare literară a comandantului rus Todtleben care i-a abandonat pe aliații georgieni înainte de luptă. Besiki a stăpânit, de asemenea, poezia satirică, cele mai remarcabile exemple
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat. În același timp, poezia este o acuzare literară a comandantului rus Todtleben care i-a abandonat pe aliații georgieni înainte de luptă. Besiki a stăpânit, de asemenea, poezia satirică, cele mai remarcabile exemple fiind რძალ-დედამთილიანი („Soacra și nora”) și ჭაბუა ორბელიანზე („Chabua Orbeliani”). Poetul face uz în compozițiile lirice de unele
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
și nu a mai putut fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]