38,777 matches
-
(Sabin Păuța) s-a născut în localitatea Cîlnic, lângă Reșița, la 8 februarie 1943. Este un recunoscut compozitor, doctor în muzică și profesor universitar. 1965 Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, specialitatea dirijat și pedagogie muzicală. 1970 Absolvent Academia Muzicală „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compoziție și dirijat orchestră cu Franco Donatoni, Franco Ferrara și Bruno Maderna
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
muzică și profesor universitar. 1965 Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, specialitatea dirijat și pedagogie muzicală. 1970 Absolvent Academia Muzicală „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compoziție și dirijat orchestră cu Franco Donatoni, Franco Ferrara și Bruno Maderna 1995 Doctor în Music -The London Institue for Applied Research, England 2005 Doctor în Compoziție, al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, din Cluj-Napoca 1966 - 1984 "Asistent", apoi "lector universitar" la Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iași 1987 - 2011 "Director artistic și
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
din București, specialitatea dirijat și pedagogie muzicală. 1970 Absolvent Academia Muzicală „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compoziție și dirijat orchestră cu Franco Donatoni, Franco Ferrara și Bruno Maderna 1995 Doctor în Music -The London Institue for Applied Research, England 2005 Doctor în Compoziție, al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, din Cluj-Napoca 1966 - 1984 "Asistent", apoi "lector universitar" la Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iași 1987 - 2011 "Director artistic și prim-dirijor" al celei mai vechi orchestre din New Jersey, Plainfield
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
și internaționale, printre care: premiul „George Enescu”, al Academiei Române, premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, marele premiu al Televiziunii Române, premiul de compoziție al „Concursului Internațional din Salt Lake City”, Utah, premiul „Rudolf Nissim” al Uniunii Compozitorilor Americani, marele premiu „Doctor Martin Luther King Jr.” pentru compoziție. Activitatea să internațională de dirijor și compozitor i-a adus în 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Deasemenea, în anul 2005 Academia de Muzică „George
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
compoziție al „Concursului Internațional din Salt Lake City”, Utah, premiul „Rudolf Nissim” al Uniunii Compozitorilor Americani, marele premiu „Doctor Martin Luther King Jr.” pentru compoziție. Activitatea să internațională de dirijor și compozitor i-a adus în 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Deasemenea, în anul 2005 Academia de Muzică „George Dima” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor În Muzică. Este cetățean de onoare al orașului Plainfield din New Jersey și
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
internațională de dirijor și compozitor i-a adus în 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Deasemenea, în anul 2005 Academia de Muzică „George Dima” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor În Muzică. Este cetățean de onoare al orașului Plainfield din New Jersey și al orașului Reșița, Caraș-Severin precum și al Județului Caraș-Severin. Liceul de Artă din Municipiul Reșița poartă numele „” Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al ASCAP
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
-uri. De asemenea, editura muzicală „Sân Nicobian” din New York, i-a publicat în exclusivitate partiturile sale. Din anul 2014 arre loc la Reșița Concursul și Festivalul Internațional de interpretre pianistica și compoziție „Sabin Pautza” organizat de Societatea pntru Cultură „METARSIS” Doctor Honoris Causa al Universității „Valahia” din Târgoviște. Membru al Clubului din 2007, Reșița
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
a fost un folclorist din Republica Moldova. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki" din Moscova, și în 1974 își susține teza de doctor în filologie “Poetica doinelor populare moldovenești”. A fost colaborator științific la secția de folcloristică a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. În calitate de culegător, cercetător și editor al tezaurului etnofolcloric românesc, dânsul a efectuat îndelungate cercetări
Sergiu Moraru () [Corola-website/Science/335810_a_337139]
-
comisia Turfan, iar din anul 2007 membru la Centrul "Limba" al Academiei de Stiinte din Berlin-Brandenburg. În anul 1997 a fost numit profesor de onoare al Universității Sulkhan Saba Orbeliani din Tbilisi (Georgia), în acelaș oraș a primit titlul de doctor onorific al Universității Ivane Javakhishvili în anul 2009 și în anul 2013 un doctorat onorific de la Universitatea Sota Rustaveli din Batumi (Georgia). Interesele sale de cercetare includ de la numirea sa ca profesor de lingvistică comparată la Universitatea Johann Wolfgang Goethe
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
Universității Politehnice din Timișoara, Facultatea de Chimie, între anii 1979-1984. De asemenea, a urmat cursuri postuniversitare de administrație la Facultatea de Drept și Administrație Publică a Universității de Vest din Timișoara (2001), iar în anul 2012 a obținut titlul de doctor al Universității de Vest din Timișoara în domeniul filosofiei religiei și al filozofiei neopragmatiste. În perioada studiilor universitare a fost redactor al revistei Forum Studențesc din Timișoara, membru al cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților și
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
Gheorghe Munteanu (n. 9 octombrie 1935, comuna Cosăuți, județul Soroca) este un om de știință român din Republica Moldova, doctor în chimie. S-a născut în familia lui Eftemie și a Eudochiei Munteanu, țărani mijlocași din comuna Cosăuți, județul Soroca. A absolvit Școala de 7 ani din Cosăuți, iar în 1952 Școala Medie nr. 1 din Soroca. Își continuă studiile
Gheorghe Munteanu (chimist) () [Corola-website/Science/332555_a_333884]
-
științifică la filiala moldovenească a Academiei de Științe din U.R.S.S., transformată apoi în Academia de Științe a R.S.S.M., sub conducerea academicianului G.V. Lazurievschi. S-a ocupat de studiul componenților chimici ai unor plante din Republica Moldova. Lucrările din cadrul tezei de doctor în științe chimice au fost efectuate în laboratorul de sinteză chimică fină al Institutului de Chimie Organică din Moscova, condus de doctorul habilitat în chimie Kucerov. În 1970 susține în această instituție teza de doctor în chimie cu tema „Studierea
Gheorghe Munteanu (chimist) () [Corola-website/Science/332555_a_333884]
-
G.V. Lazurievschi. S-a ocupat de studiul componenților chimici ai unor plante din Republica Moldova. Lucrările din cadrul tezei de doctor în științe chimice au fost efectuate în laboratorul de sinteză chimică fină al Institutului de Chimie Organică din Moscova, condus de doctorul habilitat în chimie Kucerov. În 1970 susține în această instituție teza de doctor în chimie cu tema „Studierea ciclizării selective a substanțelor izoprenoice”. Cercetările științifice au dus la obținerea a două brevete. În colaborare cu alți cercetători științifici de la Institutul
Gheorghe Munteanu (chimist) () [Corola-website/Science/332555_a_333884]
-
Republica Moldova. Lucrările din cadrul tezei de doctor în științe chimice au fost efectuate în laboratorul de sinteză chimică fină al Institutului de Chimie Organică din Moscova, condus de doctorul habilitat în chimie Kucerov. În 1970 susține în această instituție teza de doctor în chimie cu tema „Studierea ciclizării selective a substanțelor izoprenoice”. Cercetările științifice au dus la obținerea a două brevete. În colaborare cu alți cercetători științifici de la Institutul de Chimie a Academiei de Științe din Moldova, sub conducerea academicianului P. Vlad
Gheorghe Munteanu (chimist) () [Corola-website/Science/332555_a_333884]
-
Academiei de Științe a Moldovei. A publicat în reviste de specialitate din țară și din străinătate peste 40 de lucrări științifice. S-a căsătorit în 1963 cu Adelaida Russo, absolventă în 1958 a Facultății de Chimie a Universității din Moscova, doctor în chimie în 1973 la Academia de Științe a Bielorusiei. Au împreună un fiu, Alexandru, născut în 1964.
Gheorghe Munteanu (chimist) () [Corola-website/Science/332555_a_333884]
-
cinci fete prima dintre acestea, Florica, murind la vârsta de numai trei ani. În memoria ei, Ion Brătianu va denumi reședința de la Ștefănești cu numele cu care a intrat în istorie: „Florica”. Ceilalți copii au fost: "Sabina" (1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), "Ion" (1864-1927, prim-ministru), "Dinu" (1866-1950, inginer constructor), "Vintilă" (1867-1930, prim-ministru), "Maria" (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), "Tatiana" (1870-1940) și "Pia" (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu). Mărturiile celor care au cunoscut-o pe Pia Bratianu o descriu ca „"o
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
înainte de cea suedeză. Astfel n-ar fi avut probleme să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
posibilității de adăugare a elementelor microscopice, dar păstrând majoritatea) . Pentru activitatea sa extraordinară, el a fost distins adesea oară. Pe lângă onorurile menționate mai sus, el a fost decorat cu Marea Cruce de Comandor a Ordinului regal suedez Steaua Polară și numit "doctor honoris causae" prin universitatea din Lund (1868). El a și fost membru al "Societății Regale de Științe Uppsala" (1831), "American Academy of Arts and Sciences" (1849), Academiei de Științe din Berlin (1854), al Royal Society (1874) precum membru corespondent al
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
agronomie, protecția plantelor, entomologie agricolă. A obținut doctoratul în 1959 cu o excelentă teză "Cercetări de morfologie, biologie, ecologie și combatere a viespii semințelor de trifoi ("Bruchophagus gibbus" Boh.)", conducător științific - Academicianul Eugen Rădulescu. În 1974 a obținut titlul de doctor docent. Principalele domenii de activitate sunt : Fiind fidel zonei natale, a întreținut legături științifice cu Iașul și Chișinăul. Profesorul Teodosie Perju a publicat peste 320 de lucrări științifice în reviste din țară și străinătate, în care a abordat cele mai
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
a fost un feldmareșal țarist, căruia i se atribuie meritul salvării țării în timpul invaziei napoleoniene din 1812. A semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Rus primea stăpânirea Basarabiei. Pentru acest succes a fost ridicat la rangul de prinț (kniaz). Doctorul Constantin Caracaș, medic al capitalei în acele vremuri, începuse în anul 1810 o subscripție publică pentru ridicarea spitalului „Iubirea de Oameni” (viitorul spital Filantropia), proiectul lui fiind sprijinit financiar și logistic de Grigore Băleanu (teren, materiale de construcții și bani
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
Jean Atanasiu și Vasile Rabega, a companiei de operă din Iași, implicat totodată în educatia muzicală liceală prin alcătuirea și editarea împreună cu Nicolae Lungu a manualelor școlare de muzică; Pandora (n. 1983, Perlepe - d. 1970, București, măritată cu Nushi Tulliu, doctor în filologie, colecționar de picturi și cărți valoroase); Marica (n. 1896, Perlepe - d. 1982, București, soția academicianului, filolog, folclorist și numismat Pericle Papahagi); Mihail Magiari (n. 1901, Salonic - d. 1983, București) și Constantin (Cociu) Magiari (n. 1907, Salonic - d. 1927
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
până atunci este considerată incompatibilă cu noile viziuni sociale ale prezentului și rând pe rând i se interzice orice participare efectivă la activitatea politică sau economică a țării. Găsește totuși energia necesară ca în anul 1947 să susțină teza de doctor în drept și știinte economice cu un subiect legat de lucrarea lui Karl Marx, Capitalul. De aici încolo viața lui continuă în privațiune financiară până în ziua când pluralitatea lui intelectuală îl orientează către o activitate literară. Calitatea traducerilor din limba
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
Cross a revenit pe piața muzicală cu un album de Crăciun, "A Christopher Cross Christmas". Un an mai tarziu, Cross a finalizat înregistrările la un nou album acustic, cuprinzând toate hiturile sale, intitulat "The Cafe Carlyle Sessions". În 2011 lansează "Doctor Faith", iar în 2013, "A Night în Paris", un album live pe 2 CD-uri înregistrat și filmat în aprilie 2012 la Theatre Le Trianon din Paris. În 2013 piesă "Ride Like The Wind" este inclusă pe genericul filmului „Anchorman
Christopher Cross () [Corola-website/Science/332809_a_334138]
-
piatră ridicat pe un postament de piatră cu trei trepte. Statuia Anei Davila este primul monument închinat unei femei din istoria Bucureștiului. Monumentul a fost realizat prin subscripție națională din inițiativa unui comitet de doamne, soții de medici, colegi ai doctorului Carol Davila, după cum scrie pe soclu: Ana Racoviță (1834-1874), din familia Goleștilor, nepoată a lui Dinicu Golescu, a devenit a doua soție a doctorului Carol Davila în 1861, după moartea primei soții, Maria Marsille. A fost directoarea Azilului de Orfane
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]
-
fost realizat prin subscripție națională din inițiativa unui comitet de doamne, soții de medici, colegi ai doctorului Carol Davila, după cum scrie pe soclu: Ana Racoviță (1834-1874), din familia Goleștilor, nepoată a lui Dinicu Golescu, a devenit a doua soție a doctorului Carol Davila în 1861, după moartea primei soții, Maria Marsille. A fost directoarea Azilului de Orfane „Elena Doamna”. Din păcate Ana Davila a avut parte de un sfârșit prematur și accidental, la numai 40 de ani, când, lovită de un
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]