39,396 matches
-
Deși un proiect al lui a fost aprobat în 1686, construcția a fost lentă din cauza dificultăților financiare și până la începutul Marelui Război al Nordului, doar două bastioane fuseseră terminate în jurul Toompeei - Bastionul Suedez și Bastionul Ingermanland, ambele protejând Toompea dinspre sud. După Marele Război al Nordului și cucerirea Estoniei de către Imperiul Rus, prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost o perioadă de neglijare generală pentru Toompea și pentru castel, care n-a fost folosit câteva decenii. Situația s-a
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
ale Imperiului Rus în 1857. Aceasta a permis să se construiască încă trei drumuri din capătul sudic al Toompeei peste structurile defensive anterioare: Drumul Falgi, construit în 1856-1857, care ducea spre vest către șoseaua Paldiski, strada Toompea (1860-1861) ducea spre sud la și strada Komandandi ducea spre est, aproape de poarta Harju, unde astăzi se află . Aspectul general al colinei Toompea s-a schimbat mult când a fost construită , cu o arhitectură diferită, în anii 1894-1900. Catedrala, situată în Piața Castelului din fața
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
delegați din . Delegații au înființat o organizație permanentă, Liga de la Prizren, sub conducerea unui comitet central care avea puterea de a impune taxe și de a strânge armata. Liga de la Prizren constă din două ramuri: ramură Prizren și ramură de sud. Ramură Prizren era condusă de Iljas Dibra și avea reprezentanți din zonele Kirçova (Kicevo), Kalkandelen (Tetovo), Pristina, Mitroviça (Kosovska Mitrovica), Viçitirin (Vucitrn), Üsküp (Skopje), Gilan (Gnjilane), Manastir (Bitola), Debar (Debar) și Gostivar. Cea sudică, condusă de constă din șaisprezece reprezentanți
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
militare germane. În urma semării pe 13 noiembrie 1918 de către guvernul Károlyi a convenției de armistițiu la Belgrad, s-a stabilit o linie de demarcație între trupele Antantei și cele ungare într-un context relativ confuz, în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului maghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Linia dintre trupele române și cele ungare a fost stabilită pe cursul mijlociu la Mureșului, linie la care trupele Armatei Române intrate în Transilvania au
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
pe cursul mijlociu la Mureșului, linie la care trupele Armatei Române intrate în Transilvania au ajuns la mijlocul lunii decembrie. În contextul Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și cu aprobarea generalului Berthelot care exercita comanda trupelor Antantei din România și sudul Rusiei, Armata Română a avansat până la linia Sighetu Marmației - Zalău - Zam, contrar opoziției semnatarului armistițiului dintre Antantă și Ungaria - generalul francez Franchet d'Esperey și a prim-ministrului francez Clemenceau. Cadrul Convenției lăsând loc de o interpretare mai elastică, nu
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea marea majoritate a orășenimii din Regatul Ungariei era de etnie germană. În anul 1224 regele Andrei al II-lea a emis Diploma de Aur, prin care a acordat sașilor drepturi și privilegii în sudul și estul Transilvaniei, ceea ce a făcut ca pe lângă orășeni, meșteșugari și funcționari, să se așeze în Transilvania și numeroși agricultori și viticultori germani. Sibiul a devenit centrul economic și cultural al sașilor transilvăneni. După marea invazie tătară din 1241 zona
Germanii din Ungaria () [Corola-website/Science/332540_a_333869]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea. După depresurizarea Vienei de sub asediul otoman din 1683, au fost eliberate teritoriile din vestul Ungariei, care au fost populate cu șvabi dunăreni (regiunea Sopron). Între 1711 și 1780 coloniștii germani au imigrat în regiunile din sudul Ungariei, în mare parte în comitatele Banat, Bács-Bodrog, Baranya și Tolna, care rămăseseră subdezvoltate și depopulate în urma administrației otomane. Principalul oraș al șvabilor bănățeni a fost Timișoara. La sfârșitul secolului al XVIII-lea în Regatul Ungariei trăiau peste un milion
Germanii din Ungaria () [Corola-website/Science/332540_a_333869]
-
alungit-ovală. Extremitatea abdomenului este trunchiata, cu cercii scurți, neevidenți. Are antene scurte, abia cât lungimea toracelui, si alcătuite din 17 segmente. Trăiește în cuiburi de furnici ("Formica", "Camponotus", "Lasius", "Tetramorium", "Leptothorax", "Myrmica" etc.). Formă caracteristică pentru Europa centrală lipsește în sudul acesteia. Este o insectă comună în România. "Nicoletia cavicola" a fost găsită în peșteri.
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
din minele de aur din Mekouka, a doua în 1996 în satul Mayibout, în care cele mai multe victime au fost copiii care au transportat și tăiat un cimpanzeu găsit mort, iar a treia între 1996 și 1997, un pic mai la sud, în regiunea Booué. Această ultimă epidemie, care a provocat 60 de cazuri de îmbolnăviri cu 45 de decese, a produs un focar secundar cu 15 cazuri de îmbolnăviri, din care 11 decese în capitala Libreville, și un caz în Africa de Sud
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
un botanist suedez și specialist în micologie. El este privit, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondator al taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Fr.. s-a născut în regiunea Småland din sudul Suediei, o zonă deosebit de bogată de ciuperci. Această ocazie, la care trebuie să fie adăugată și educația botanică care a primit-o de la tatăl său Thore Fries (1762-1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
Stejarul pufos ("Quercus pubescens") este un stejar din familia Fagaceae. Arborele este originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, din nordul Spaniei (Pirinei) până la est de Crimeea și Caucaz. Este, de asemenea găsit în Franța și părți din Europa Centrală, inclusiv România și Republica Moldova. Este un arbore mic (de până la 10 metri înălțime), cu o
Stejar pufos () [Corola-website/Science/332609_a_333938]
-
care este și vinovat de epidemia din Africa de Vest. Tot din această familie face parte și "virusul Marburg". De la descoperirea sa în 1976, în urma unei epidemii ce a afectat Republica Democrată Congo, pe atunci numită Zair și Sudanul, actual Sudanul de Sud, nu s-a reușit găsirea unui antidot. Virusul Ebola este endemic în Africa Centrală. Actuala epidemie de Ebola din Africa de Vest poate fi provocată de importarea virusului din zona Africii Centrale, prin animale deja infectate provenite din această zonă, animale ce
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
sub clopotniță, a fost zidită. În fața intrării a fost ridicat un contrafort, care la o înălțime de 10 metri, legat de alti doi contraforți, formează un drum de strajă. Au fost deschise două intrări în biserică, una în partea de sud, cealaltă în nord. Fiecare poartă a fost înzestrată cu un grătar de apărare și un turn cu scară giratorie. Transformări mari a suferit corul, care a fost îmbrăcat cu zidul masiv al turnului, care se ridică deasupra în patru etaje
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
filiala din Frankfurt are rolul de birou editorial pentru cele mai multe jurnale legislative. În cele 2 locații aproape 120 de editori științifici oferă suport pentru mai mult de 14.000 de autori. Fostul sediu central din Nördlingen, un mic oraș din sudul Germaniei, este acum sediu pentru “Beck´sche” Druckerei, o tipografie modernă cu un departament de tehnoredactare și publicații multimedia, care are 400 de angajați. “Beck´sche” Druckerei este deținută integral de Editura C.H. Beck. Tot în Nördlingen se află și
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
poporului român în spațiul carpato-danubioano-pontic, acest subiect stârnind aprige controverse între marea majoritate a istoricilor români, care susțineau ipoteza formării și continuității poporului în acest spațiu, și emulii profesorului german Roesler, care susțineau că etnogeneza ar fi avut loc la sudul Dunării, românii migrând ulterior la nord de fluviu. Acestei dezbateri i se suprapuneau interese teritoriale, în principal în ce privește apartenența provinciei Transilvania. După cum observa istoricul Nicolae Stoicescu, „problema continuității este nu numai o problemă științifică, ci și una politică: ea nu
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
este o formație de black metal din Lappeenranta, sudul Finlandei. Artistul „Satanic Tyran Werewolf” (numele său adevărat fiind Lauri Penttila) a început să înregistreze sub acest nume în 1999. Teme principale abordate în versuri sunt despre natură, folclor, satanism, război și ocult. Ideea de a întemeia o formație a
Satanic Warmaster () [Corola-website/Science/332661_a_333990]
-
au trebuit să se întoarcă din drum - primul datorită unor probleme mecanice la motor, iar cel de-al doilea pe post de escortă al avionului cu probleme. Restul bombardierelor, după ce au depășit Insulele Frizone, au schimbat direcția de deplasare spre sud, continuându-și misiunea în condiții perfecte de vizibilitate, ceea ce le-a făcut să fie ușor de identificat de defensiva germană. După ce au atins frontiera germano-daneză la 55°N 05°E, bombardierele s-au îndreptat spre Schleswig-Holstein, de unde ar fi trebuit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
din lemn, pictată și întărită cu grinzi din stejar. Se află pe amplasamentul vechii mănăstiri Bălteni. Biserica are trei compartimente interioare, pronaos, naos și altar, iar pe latura vestică un pridvor deschis care se continuă pe laturile de nord și sud până în dreptul naosului. Ușa de intrare, aflată pe zidul de vest, are un ancadrament de piatră format din trei părți, două laterale și una de închidere în care este săpată pisania Ferestrele, fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Ușa de intrare, aflată pe zidul de vest, are un ancadrament de piatră format din trei părți, două laterale și una de închidere în care este săpată pisania Ferestrele, fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile de nord și sud.Naosul,este acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală întreruptă de o calotă sferică așezată pe pandantivi și arce. Pridvorul deschis, construit din cărămidă.are laturile de nord și sud boltite cu câte un semicilindru iar latura vestică are planșeu din
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile de nord și sud.Naosul,este acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală întreruptă de o calotă sferică așezată pe pandantivi și arce. Pridvorul deschis, construit din cărămidă.are laturile de nord și sud boltite cu câte un semicilindru iar latura vestică are planșeu din lemn deasupra căruia se ridică un turn clopotniță, de mici dimensiuni, tot din lemn.La exterior biserica este consolidată de contraforți, trei scurți sub ferestrele absidelor în axele construcției
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Sf. Nicolae" a fostului schit Bălteni se află în satul Bălteni, com. Periș, județul Ilfov. Este așezată la limita de est a localității menționate, pe marginea terasei unui promontoriu. Spre est o pantă abruptă de cca. l5 m, iar spre sud și nord-est pante line de cca. 30 m despart biserica de apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Domeniu. În 1944 a fost tencuită la interior de Ministerul Marinei. Între 1957-1976 acoperișul a fost reparat de Direcția Monumentelor Istorice. Biserica din Bălteni este o biserică de plan triconc, cu pronaos mai îngust decât naosul și cu pridvor pe sudul, vestul și nordul pronaosului; nu are turle, clopotnița din lemn de pe pridvor fiind ridicată, probabil, după dărâmarea clopotniței fostului schit. Absida altarului, poligonală la exterior și semicirculară la interior, este supradezvoltată pe axa est-vest, fiind acoperită cu o semicalotă și
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
semicalotă și delimitată de naos printr-o arcadă semicilindrică foarte lată, de fapt un segment de boltă semicilindrică. Este luminată de o fereastră în ax, dreptunghiulară și cu ambrazură interioară evazată, semicirculară la partea superioară. În pereții de nord și sud sunt două nișe simetrice, înalte până la nivelul nașterii semicalotei, plate, semicirculare la partea superioară; nișa de pe nord are funcția de proscomidiar. În dreapta nișei proscomidiei și aproximativ la același nivel cu aceasta, se află o altă nișă plată, semicirculară și care
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
plin, străpuns de o deschidere în segment de cerc la partea superioară și cu ambrazura evazată. Pronaosul dreptunghiular, cu axa lungă pe direcția nord-sud, este acoperit cu o boltă semicilindrică transversală; este luminat de două ferestre dreptunghiulare, pe nord și sud, cu ambrazuri interioare cu două retrageri succesive și care se continuă până la pardoseală. Accesul în naos este înglobat într-o nișă înaltă, plată, semicirculară la partea superioară; atât partea superioară a ambrazurilor ferestrelor, cât și cea a nișei ușii sunt
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
o nișă înaltă, plată, semicirculară la partea superioară; atât partea superioară a ambrazurilor ferestrelor, cât și cea a nișei ușii sunt marcate de cărămizi aparente. O fereastră mică, obturată de șarpanta pridvorului, se află în partea superioară a peretelui de sud. Pridvorul este delimitat de arcade semicirculare pe coloane și parapet înalt, din cărămidă. Coloanele dinspre sud și nord sunt octogonale, cu profil cu traseu rectangular adosat fețelor exterioare și cu capitel pătrat, iar coloanele dinspre vest sunt cruciforme cu câte
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]