39,399 matches
-
fost ucis Moise Székely. În vara anului 1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise Székely, care încercau să-i alunge pe Habsburgi din Ardeal. Motivul principal al acestei intervenții a fost nu atât alianța pe care o încheiase cu Imperiul Habsburgic, cât conștientizarea faptului că nu se putea admite ca, în timp ce la sud de Carpați se ducea o luptă antiotomană, în Transilvania să se instaureze puterea filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
declarau îngrijorați de soarta minorităților turcice din URSS și i-au comunicat lui von Papen că Turcia nu se poate alătura forțelor germane până când sovieticii nu erau zdrobiți. Toate aceste considerații au împiedicat guvernul turc să implice țara într-o alianța cu Germania Nazistă. La nivel neoficial, emigranții unor grupuri turcice orignari din Uniunea Sovietică au jucat un rol important în negocierile și contactele dintre Turcia și Germania. Printre aceștia se aflau activiștii panturcici precum Zeki Velidi Togan, Mammed Amin Rasulzade
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Sichelgaita, despre care se zvonea că l-ar fi otrăvit pe Guiscard, să nu facă același lucru și cu el. O altă presupunere ar putea fi că Boemund intenționa să se alieze cu principele Iordan Drengot de Capua, în contextul alianței existente între Roger Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia, care asigurase recunoașterea lui Borsa încă din septembrie. Bohemond, având sprijinul celor din Capua, s-a răsculat împotriva fratelui său vitreg și a cucerit Oria, Otranto și Taranto. În
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Peninsulei Peloponez, în Marea Ionică. O flotă combinată otomano-egipteană a fost distrusă de forța navală aliată a Imperiului Britanic, Regatului Franei și Imperiului Rus. Este ultima mare bătălie navală în care au participat în mod exclusiv vase cu pânze. Corăbiile alianței antiotomane erau mai bine înarmate și antrenate decât cele turco-egipteano-algeriene, ceea ce a avut ca rezultat o victorie zdrobitoare a Marilor Puteri europene. Factorul decisiv care a precipitat intervenția acestor puteri europene în conflictul din Grecia a for ambiția Rusiei de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
și din acuzația potrivit căreia Gunzelin ar fi angajat pe unii venzi capturați ca sclavi ai populației evreiești. Gunzelin și Boleslau s-au menținut în relații amicale până la 1009, atunci când Gunzelin a fost depus de către Henric, în baza suspiciunii unei alianțe cu Boleslaus îndreptate împotriva regelui. Gunzelin s-a deplasat la Merseburg pentru a participa la o adunare, în cadrul căreia a fost arestat și plasat sub custodia episcopului Arnulf de Halberstadt. Gunzelin a stat închis vreme de opt ani în satul
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
Bundesversammlung") l-a ales pe Gauck încă din primul scrutin, cu mare majoritate, drept nou președinte al Germaniei. Învestirea sa în funcție a avut loc în Berlin la 23 martie 2012. a efectuat două călătorii în România, amândouă la invitația Alianței Civice. În anul 1992 a vizitat România între 25-26 mai, ocazie cu care a susținut conferința "Cum se lucrează cu dosarele trecutului". În anul 1997 a fost în România între 4-5 iunie, când s-a interesat de stadiul legii Ticu
Joachim Gauck () [Corola-website/Science/325612_a_326941]
-
faze a acestei politici, Guvernul nazist sub conducerea lui Hitler pune în scenă Incidentul Gleiwitz care a fost folosit ca un motiv de război pentru invazia Poloniei în luna viitoare (septembrie 1939). Aliații Poloniei, Marea Britanie și Franța și-au onorat alianța lor cu Polonia și ulterior au declarat război Germaniei. În 1941, din nou, în conformitate cu politica de lebensraum, Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică, folosind ca pretext de război ideea războiului preventiv pentru a justifica acest act de agresiune. Uniunea Sovietică
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
În limba română, gradele de rudenie sunt numite după sistemul terminologic de tip eschimos. În acest sistem se descriu gradele de rudenie prin alianță, consangvinitate și prin adopție. În antropologie, ego sau eul este o persoană imaginară care deservește ca referință în descrierea sistemelor de grade de rudenie. Părinți Bunici Bunicii sunt părinții părinților fiecărui eu, deci fiecare persoană are patru bunici. Bunicii sunt
Grade de rudenie () [Corola-website/Science/325622_a_326951]
-
cu ai eului, având trăsături comune. Fii Nepoți Strănepoți Unchi/Mătușă Unchiul și mătușa sunt frații unuia dintre părinții eului, dar de asemenea unchi și mătușă se numesc și soții/soțiile acestora care nu sunt rude de sânge ci prin alianță. Veri Verii și verișoarele sunt fiii unchilor și mătușelor eului. Nepoți (de pe frați) Nepoții sunt fiii fraților și surorilor. Soț/Soție Concubini Concubinajul reprezintă o uniune liberă între două persoane care nu este consfințită legal. Legea sau comunitatea civilă nu
Grade de rudenie () [Corola-website/Science/325622_a_326951]
-
PNL, constituite în Moldova în 1993. PNL (președinte — Mircea Rusu) a inițiat, după alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001, un proces de consolidare a forțelor democratice prin fuzionarea, în cascadă, a mai multor partide politice, soldat cu apariția partidului Alianță „Moldova Noastră”, de orientare social-liberală. În urma alegerilor parlamentare din 2005 AMN a cunoscut câteva scindări. Primul care s-a desprins din AMN a fost grupul social-democrat, condus de Dumitru Braghiș. Ulterior, a avut loc excluderea din AMN a deputaților liberali
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
de membri ai PNL au părăsit partidul și au trecut în grupul de inițiativă liberal-democrat, condus de Vlad Filat. Pe parcursul anului 2008, partidul a relansat inițiativa de coalizare a forțelor democratice, anticomuniste și a inițiat negocieri cu Partidul Liberal (PL), Alianța „Moldova Noastră” (AMN) și Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Mișcarea „Acțiunea Europeană” (MAE). În rezultatul acestor negocieri din noiembrie 2008, PNL și MAE declară că vor participa pe o listă comună în alegerile parlamentare din 2009. Denumirea noului partid
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
la nivel teritorial și național. PL întreținea relații cu formațiuni de orientare liberală din Belgia, Danemarca, Olanda, România, Rusia, Ucraina, Ungaria, etc. Următorul pas spre consolidarea partidelor de orientare democratică a fost constituirea prin fuziune, la 19 iulie 2003, a Alianței “Moldova Noastră”. La congresul de constituire al AMN au participat aproape 900 de delegați, care au adoptat programul și statutul noii formațiuni și au ales organismele de conducere ale acesteia. AMN a adoptat doctrina social-liberală și emblemă Răsăritului de soare
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
Harmattan în MeeGo, deși se dorea compatibilitatea cu acesta din urmă. Astfel, a fost preferată această soluție hibridă și amânarea portării pentru dispozitivele ulterioare. Totuși, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, deoarece în 2011, Nokia a înceheiat o ”alianță strategică” cu Microsoft și s-a angajat să folosească sistemul de operare Windows Phone pe terminalele sale high-end, precum și anularea proiectului MeeGo. Pentru a arăta că telefonul nu rulează în esență o versiune a sistemului de operare MeeGo, Nokia precizează
Nokia N9 () [Corola-website/Science/325651_a_326980]
-
a întâmplat de-a lungul istoriei, ca o recunoaștere supunerii sau ca dovadă a loialității. O serie de stat cunoscute ca „suzerane” primeau tributul de la regiunile pe care le cuceriseră sau pe care le amenințau cu ocupația militară. În cazul alianțelor se obișnuia ca aliații mai puțin puternici din punct de vedere militar să plătească celor mai puternici un tribut ca dovadă a loialității sau pentru finanțarea proiectele militare comune. Termenul mai este folosit și în cazul unor taxe religioase folosite
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
reprezentanții la Londra. Acest tratat privea Grecia, aflată în plin război pentru obținerea independenței de sub dominația Imperiului Otoman. Tratatul își propunea să pune capăt conflictului și vărsărilor de sânge. Imperiul Rus a semnat acest tratat, deși era împotriva principiilor Sfintei Alianțe semnate din partea rusă de țarul Alexandru I. Practic, implica recunoașterea unui nou stat (Grecia) și distrugerea balanței puterii stabilit la Congresul de la Viena, al cărei garant era Sfânta Alianță. Acest tratat a reflectat în mod oficial interesul pentru cauza poporului
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Imperiul Rus a semnat acest tratat, deși era împotriva principiilor Sfintei Alianțe semnate din partea rusă de țarul Alexandru I. Practic, implica recunoașterea unui nou stat (Grecia) și distrugerea balanței puterii stabilit la Congresul de la Viena, al cărei garant era Sfânta Alianță. Acest tratat a reflectat în mod oficial interesul pentru cauza poporului grec, dar și interesul fiecărui semnatar pentru ocuparea unei poziții cât mai bune în cursa pentru putere în răsăritul Mediteranei. Cele trei puteri și-au oferit serviciile de mediatori
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Egina și a insulei Hydra. Poziția puterilor europene a fost oscilantă. Revoluția elenă avea un caracter liberal și naționalist, care contravenea principiilor enunțate de puternicul ministru de externe austriac Klemens Wenzel von Metternich, principalul arhitect al politicii conservatorare a Sfintei Alianțe. Pe de altă parte, Imperiul Rus, o altă mare putere care își arogase statutul de jandarm al Europei, privea cu simpatie insurecția grecilor, atât din solidaritate ortodoxă, cât și datorită intereselor stategice față de strâmtorile Bosfor și Dardanele. Un alt membru
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
parte, Imperiul Rus, o altă mare putere care își arogase statutul de jandarm al Europei, privea cu simpatie insurecția grecilor, atât din solidaritate ortodoxă, cât și datorită intereselor stategice față de strâmtorile Bosfor și Dardanele. Un alt membru activ al Sfintei Alianțe, Regatul Franței, avea o poziție ambiguă: grecii, deși liberali, erau mai înainte de orice creștini, iar revolta lor împotriva otomanilor musulmani putea fi considerată drept o cruciadă. Regatul Unit, în ciuda unei orientări liberale, era ostilă oricărei modificări a situației strategice care
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Sankt Petersburg un protocol cu privire la medierea conflictului greco-otoman. Protocolul a fost prima recunoaștere politică a Greciei, al cărei nume a fost pentru prima oară prezent într-un document diplomatic. Acest protocol a fost de asemenea prima încălcare a politicii Sfintei Alianțe după ce puteriele europene se exprimaseră împotriva revendicărilor elenilor în timpul Congresului de la Verona >. În iulie 1825, grecii s-au adresat din nou guvernului britanic cerându-i să medieze în conflictul cu otomanii. Protocolul de la Sankt Petersburg a fost rezultatul acestor încercări
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
acord a fost de neîncredere în eficacitatea lui, considerându-l doar „o lovitură de sabie în apă”, dat fiind faptul că nu avea și o componentă militară. În corespondența diplomatică cu Franța, Metternich a subliniat că protocolul este contrar Sfintei Alianțe și că amenință echilibrul puterii stabilit în 1814 - 1815. În același timp, Canning a depus toate eforturile pentru ca să atragă Franța de partea poziției britanicilor. Textul protocolului a fost comunicat în mod oficial guvernului de la Paris pe 10 august 1826, deși
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
al X-lea la Palatul Tuileries în cadrul unor dineuri neoficiale. Problema grecilor a fost discutată de politicienii francez și britanic. Franța a acceptat să semneze Protocolul de la Sankt Petersburg cu condiția ca atât Austria cât și Prusia, membri ai Sfintei Alianței, să fie de acord. Sultanul a refuzat să accepte protocolul, pe care îl considera un amestec în afacerile interne ale imperiului și o reflectare intereselor britanice în regiune . Imperiul Rus aflat sub conducerea țarului Nicolae I și-a accentuat presiunea
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
diplomaților britanici, ruși și francezi. Pe 18 decembrie, Franța a anunțat că este de acord să adere la Protocol. Metternich a hotărât ca, în loc să respingă în bloc orice propunere sau să riște ca Austria să fie marginalizată sau ca Sfânta Alianță să dispară, să participe la negocieri și să le întârzie cât mai mult cu putință. Prusia s-a alăturat poziției Austriei. Lunile care au urmat au fost dedicate finalizării negocierilor, diplomații efectuând numeroase călătorii între cele trei capitale. Fiecare dintre
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
cerut în martie ambasadorului rus la Londra, prințul Lieven, asigurări că Imperiul Rus nu va încerca să cucerească teritorii otomane. În aprilie, ministrul britanic a trimis o scrisoare ambasadorului francez, prințul de Polignac, într-o încercare de creare a unei alianțe diplomatice pentru zădărnicirea planurilor rușilor. Guvernul britanic propunea astfel celui francez negocieri pentru rezolvarea punctelor rămase în suspensie în tratatul de la Londra: granițele Greciei, volumul tributului anual și al compensațiilor pe care grecii urmau să le plătească pentru proprietățile otomanilor
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
drept răsplată pentru apărarea orașului Bridgetown împotriva atacului francezilor este numit guvernator. Deși Blood este un personaj fictiv, mare parte din cadrul romanului este bazat pe fapte istorice. Rebelii Monmouth au fost vânduți ca sclavi exact ca în roman iar schimbările alianțelor politice în urma Revoluției Glorioase din 1688 sunt folosite în roman ca subiect pentru a permite grațierea lui Blood. "" a fost roman foarte popular iar Sabatini a scris încă două romane cu personajul Peter Blood: "Căpitanul Blood Returns" (1930) (redenumit "The
Odiseea căpitanului Blood () [Corola-website/Science/325847_a_327176]
-
un candidat apartinic la funcția de șef al statului. Această idee a luat viață atunci când 3 membri ai Partidului Comunist în frunte cu Igor Dodon au părăsit PCRM și au creat propriul partid numit "Partidul Socialiștilor din Republica Moldova" (PSRM). Așa cum Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) totaliza doar 58 de mandate iar pentru alegerea președintelui era nevoie de 61 voturi, noul partid PSRM cu cei trei membri parlamentari puteau juca un rol decisiv în soarta țării. Președintele PSRM, Igor Dodon, a acceptat
Nicolae Timofti () [Corola-website/Science/325842_a_327171]