38,404 matches
-
Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada de ocupație a Germaniei. Starea de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost dificil de realizat. Feldmareșalul Walter Model—comandantul Grupului de Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market Garden, mai multe mari unități germane erau gata de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În acel moment, doar o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să se opună înaintării aliaților spre poduri. Comandantul batalionului SS, Sepp Krafft și-a organizat rapid militarii din subordine în poziții defensive la vest de Oosterbeek. Înaintarea aliaților a întâmpinat repede piedici importante. Unitatea de recunoaștere a căzut într-o ambuscadă organizată de oamenii lui Krafft și s-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
capul de pod, militarii SS ai Diviziei a 99-a au reușit să încercuiască batalionul lui Frost, izolându-l de restul diviziei. Pe la ora 09:00, batalionul de recunoaștere SS s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții au constatat că nu este nevoie de prezența militarilor acestuia la Nijmegen. Deși au identificat pozițiile britanicilor de la capul de pod, germanii au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit pierderi grele, batalionul SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a angajat în lupte grele cu apărătorii zonei de parașutare „Y”, punând în primejdie sosirea celui de-al doilea val de parașutare. Problemele comunicațiilor radio a dus la imposibilitatea anunțării echipajelor avioanelor aliate cu privire la existența primejdiei. În același timp, nici comandanții diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă, care asigurau apărarea căilor de acces spre oraș. Maiorul Richard Lonsdale a preluat comanda asupra unităților periferice, care se retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
participante la misiune au fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate au fost recuperate de parașutiștii britanci. La pod, după mai multe încercări nereușite, Frost a reușit în cele din urmă să ia legătura radio cu comandantul diviziei și a aflat că este puțin probabil ca pozițiile sale să primească întăriri. Ceva mai târziu, la 13:30, Frost a fost rănit la picioare de explozia unui proiectil de mortiere. Maiorul Gough a preluat comanda unității, dar situația
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
prioritățile. Două zile mai târziu, batalioanele de parașutiști din cadrul Brigăzii I comandate de Stanisław Sosabowski au putut să decoleze din Anglia. 114 avioane de transport C-47 au decolat, dar 41 dintre ele au fost rechemate la bază din ordinul comandanților. Restul au continuat să zboare către zonele de aterizare. Piloții nu au reușit să se înțeleagă cu trupele de la sol. Unul dintre puținele mesaje care au putut fi emise de la Arnhem îi atenționau pe polonezi că zona parașutare „K” nu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
operațiunii militare ca întreg. John Frost avea să noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei a 82-a aeropurtate să cucerească înălțimile Groesbeek mai înainte asigurarea controlului asupra podului Nijmegen.Pe de altă parte, istoricul mlitar britanic Martin Middlebrook consideră că acest ultim fapt nu este decât una dintre multele slăbiciuni ale planului operațiunii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
conflagrații mondiale. Bătălia a provocat pierderi grele Diviziei I aeropurtate britanice, de pe urma cărora această mare unitate nu avea să își mai revină. Trei sferturi dintre militarii formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți de brigăzi, opt din nouă comandanți de batalioane și 26 dintre cei 30 de comandanți de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
grele Diviziei I aeropurtate britanice, de pe urma cărora această mare unitate nu avea să își mai revină. Trei sferturi dintre militarii formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți de brigăzi, opt din nouă comandanți de batalioane și 26 dintre cei 30 de comandanți de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unitate nu avea să își mai revină. Trei sferturi dintre militarii formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți de brigăzi, opt din nouă comandanți de batalioane și 26 dintre cei 30 de comandanți de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Diviziei a 43-a. Browning a recomandat schimbarea lui Sosabowski cu locotenent-colonelul Jachnik sau maiorul Tonn. Guernul polonez în exil a dispus în decembrie schimbare lui Sosabowski, cel mai probabil la presiunea britanicilor. Deși este adevărat că Sosabowski era un comandant cu care se coopera cu dificultate, dar învinovățirea lui este considerată condamnabilă de către cei mai mulți istorici militari. Brian Urquhart, cel care s-a lupta atât de mult să își avertizeze superiorii cu privire la primejdiile operațiunii de la Arnhem, a calificat criticile la adresa lui Sosabowski
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
(în , ; 11 mai 1771 - 22 mai 1825), cunoscută și sub numele de Bubulina, a fost o femeie comandant naval grec, eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
principalele fapte. Audisio și Lampredi au plecat la Milano către Dongo devreme în dimineața zilei de 28 aprilie, pentru a executa ordinele primite de Audisio de la Longo. La sosirea în Dongo, s-au întâlnit cu Bellini delle Stelle, care era comandantul partizanilor locali, pentru a aranja pentru predarea lui Mussolini. Audisio folosea în timpul misiunii "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. După-amiaza, el, împreună cu alți partizani, inclusiv Aldo Lampredi și Michele Moretti, au mers cu mașina la ferma familiei de Maria să-i ia pe
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Ioan (Ion) Coravu (n. 1896-d. 1917, Mărăști) a fost un ofițer român, căzut la datorie în Primul Război Mondial. A fost ofițer instructor la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” (1912-1914). A fost ajutorul comandantului Corpului de Vânători de Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia. A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
Ioan (Ion) Coravu (n. 1896-d. 1917, Mărăști) a fost un ofițer român, căzut la datorie în Primul Război Mondial. A fost ofițer instructor la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” (1912-1914). A fost ajutorul comandantului Corpului de Vânători de Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia. A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului. În cartea „Istoria războiului pentru întregirea
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
Kirițescu scria: „În seara zilei de 27 iulie, aproape de miezul nopții, toate crestele erau în mâna românilor. Două companii din Regimentul 22, rătăcite de o călăuză trădătoare, sunt vârâte într-o râpă, în mijlocul unor puternice poziții dușmane bine întărite. Dar comandantul lor e căpitanul Coravu, cuceritorul satului Mărăști. El se așeză în fruntea celor două companii și pornește la asaltul dealului Teiului, cu cel dintâi val de asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână și cu buzunarele pline. Soldații celor
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
următoare dintre 18-19 mai un pluton de evrei din Palmah sub comanda lui David Elazar a izbutit să străpungă Poarta Sion iar după ea a pătruns o unitate de întărire comandată de Mordehai Gazit (care pentru scurtă vreme a fost comandantul cartierului, până ce a fost grav rănit în lupte) cu 80 militari israelieni din Brigada Etzioni, În ciuda cererii lui David Shaltiel, comandantul Hagana din Ierusalim, luptătorii din Palmah au părăsit poarta Sion. În acea dimineață, Regatul Transiordaniei s-a alăturat ostilităților
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
iar după ea a pătruns o unitate de întărire comandată de Mordehai Gazit (care pentru scurtă vreme a fost comandantul cartierului, până ce a fost grav rănit în lupte) cu 80 militari israelieni din Brigada Etzioni, În ciuda cererii lui David Shaltiel, comandantul Hagana din Ierusalim, luptătorii din Palmah au părăsit poarta Sion. În acea dimineață, Regatul Transiordaniei s-a alăturat ostilităților de la Ierusalim, și ostașii săi, din așa numita Legiune Arabă Transiordaniană au ocupat Poarta Sion și au strâns și mai mult
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]