38,615 matches
-
se raportează la 1 kg de combustibil și se exprimă în MJ/kg cu două zecimale. "Puterea calorifică superioară" (formula 1) "a unui combustibil gazos" reprezintă numărul de unități de căldură dezvoltată prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin ardere se consideră după ardere în stare de vapori. Puterile calorifice se raportează la gazul combustibil în stare normală (presiunea de
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin ardere se consideră după ardere în stare de vapori. Puterile calorifice se raportează la gazul combustibil în stare normală (presiunea de 101325 Pa și temperatura de 0 șC) sau, mai rar, convențională (presiunea de 101235 Pa
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
presiunea de 101325 Pa și temperatura de 0 șC) sau, mai rar, convențională (presiunea de 101235 Pa și temperatura de 15 șC, indice S - „standard”) și se exprimă în MJ/m, (respectiv în MJ/m) cu două zecimale. Dacă compoziția combustibilului gazos este cunoscută exact, toate proprietățile sale fizice, inclusiv puterea calorifică, se pot determina prin calcul. În caz contrar este necesară determinarea experimentală a puterii calorifice superioare în calorimetrul cu circulație de apă. Metoda constă în arderea completă a unei
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
fără pierderi a căldurii degajate în procesul de ardere unui debit de apă care circulă prin calorimetru. Puterea calorifică inferioară se determină prin calcul: unde formula 19 este masa apei condensate rezultate din arderea a 1 m (respectiv 1 m) de combustibil gazos, iar formula 20 este căldura masică de vaporizare a apei la 20 șC, de 2454 kJ/kg. Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde de compoziție, astfel că pentru majoritatea combustibililor valorile
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
de combustibil gazos, iar formula 20 este căldura masică de vaporizare a apei la 20 șC, de 2454 kJ/kg. Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde de compoziție, astfel că pentru majoritatea combustibililor valorile din tabele sunt orientative. Puterile calorifice ale combustibililor solizi și lichizi folosiți în România sunt (în paranteză puterea calorifică inferioară aproximativă, diferită la fiecare sortiment): Puterea calorifică superioară a gazului natural depinde de compoziția acestuia, care în practica companiilor
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
vaporizare a apei la 20 șC, de 2454 kJ/kg. Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde de compoziție, astfel că pentru majoritatea combustibililor valorile din tabele sunt orientative. Puterile calorifice ale combustibililor solizi și lichizi folosiți în România sunt (în paranteză puterea calorifică inferioară aproximativă, diferită la fiecare sortiment): Puterea calorifică superioară a gazului natural depinde de compoziția acestuia, care în practica companiilor distribuitoare de gaz natural se determină prin cromatografie în
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
adică se calculează pe baza compoziției. Agenția Internațională a Energiei ( - IEA) oferă următoarele date: Puterea calorifică a gazului natural din România este 42 MJ/m). Puterea calorifică inferioară a gazelor naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
calorifică a gazului natural din România este 42 MJ/m). Puterea calorifică inferioară a gazelor naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului, hidrogenului, sulfului, oxigenului, azotului, apei ("W"asser) și cenușii ("A"sche), exprimată de obicei procentual
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
calorifică inferioară a gazelor naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului, hidrogenului, sulfului, oxigenului, azotului, apei ("W"asser) și cenușii ("A"sche), exprimată de obicei procentual: Din punct de vedere istoric, toate formulele au fost propuse în
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului, hidrogenului, sulfului, oxigenului, azotului, apei ("W"asser) și cenușii ("A"sche), exprimată de obicei procentual: Din punct de vedere istoric, toate formulele au fost propuse în perioada când căldura se
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
decât aluminiul obișnuit utilizat la acea vreme, dar era și mai friabil. Mai mult, niciun fel de armură nu a fost utilizată pentru protecția pilotului, a motorului sau altor puncte nevralgice ale aparatului iar tehnologia de auto-sigilare a rezervoarelor de combustibil a fost ignorată. Acestea au facut din Zero mai usor, manevrabil și agil decât majoritatea avioanelor timpului său dar, în același timp, mult mai expus riscului incendierii și exploziei dacă era prins și lovit de tirul inamic. Cu aripa de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Insulelor Solomon. Armata americană a descoperit multe din atributele secrete care făceau din A6M un avion de vânătoare atât de performantdatorită recuperării lui "Akutan Zero" — un exemplar Zero aproape intact descoperit pe Akutan din Insulele Aleutine. Subofițerul Tadayoshi Koga pierdea combustibil și a încercat o aterizare forțată dar avionul său s-a răsturnat în pământul moale, pilotul decedând în urma rănilor de la cap. Avionul, relativ întreg, a fost încărcat pe un vas cu destinația North Air Station, North Island, San Diego. Testele
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
în față raportat la cadrul pe care era construit avionul. Pentru a corecta problemele cauzate de montarea motorului s-au tăiat 20 de cm mutându-se motorul spre cabina de pilotaj. Efectul secundar a fost reducerea dimensiunilor rezervorului principal de combustibil (amplasat în spatele motorului) de la 518 litri la 470 litri. Singura altă modificare majoră s-a adus aripilor care au fost simplificate prin înlăturarea tehnicii de pliere specifice modelului 21. Această schimbare a fost suficient de vizibilă încât să determine desemnarea
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
dar a rămas puțin timp în liniile de poducție construindu-se numai 343 de bucăți. Pentru a corecta deficiențele modelului 32 a fost proiectată o noua versiune bazată pe modelul aripilor pliabile ale modelului 21, cu inovația montării rezervoarelor de combustibil în aripi și atașarea rezervoarelor detașabile de 330 litri sub fiecare aripă. Grație noilor imbunătățiri capacitatea creștea la 570 litri iar avionul recăpăta raza de acțiune pierdută în versiunea anterioară. Pentru ca sașiul modificat al modelului 32 a fost abandonat iar
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
un tun de 20 mm Tip 99 înclinat cu spatele spre carlinga pilotului) și A6M5-K "Zero-Reisen" (model l22), un avion de antrenament cu două locuri, de asemenea fabricat de Mitsubishi. Acesta era similar lui A6M5c dar folosea tehnica rezervoarelor de combustibil auto-sigilante precum și motorul Nakajima Sakae 31a care utiliza un amestec de apă și metanol pentru propulsie. Similar lui A6M6 dar construit pentru scopuri de atac sau misiuni kamikaze. Și acesta era asemănător lui A6M6 dar s-a operat înlocuirea motorului
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
radar și deci își puteau anunța compatrioții de apropierea avioanelor B-29 Superfortress dinspre Insulele Mariane. Avioanele de luptă cu baza la Iwo Jima atacau și ele uneori bombardierele, deosebit de vulnerabile în drumul lor spre Japonia deoarece erau încărcate cu bombe și combustibil. Deși insula a fost folosită după invazie ca bază de salvare pentru avioane și nave, justificarea tradițională pentru importanța strategică a insulei Iwo Jima pentru efortul de război al Statelor Unite a fost că ea oferea un loc de aterizare și
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
americane care se duceau și se întorceau din Japonia. Încă de la 4 martie 1945, în timp ce luptele continuau, avionul B-29 "Dinah Might" al Grupul 9 Bombardiere USAAF a raportat că se afla în apropierea insulei și că este în pană de combustibil, cerând permisiunea de a ateriza de urgență. În ciuda focului inamic, avionul a aterizat pe secțiunea controlată de Aliați a insulei, fără incidente, și a fost reparat, realimentat și a decolat. În total, s-au înregistrat 2.251 de aterizări de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Centrala Tejo (în ) a funcționat în perioada 1908 - 1921 în cartierul Belém din Lisbona. În prezent, clădirea adăpostește Muzeul Electricității din capitala Portugaliei. Funcționarea de bază a unei centrale termice e destul de simplă: se arde combustibilul pentru a elibera căldura făcând transformarea apei din stare lichidă în aburi, acesta din urmă, cu sarcina de a pune în mișcare turbină care acționează o mașină generatoare de energie electrică. Cu toate aceste aspecte, producția de energie electrică în
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
mașină generatoare de energie electrică. Cu toate aceste aspecte, producția de energie electrică în vechea Centrală Tejo nu a fost atât de simplă pentru că între altele era necesar un mare și complex circuit intern de apă și aer, precum și prelucrarea combustibililor fosili, care, în cazul vechii Centrale, era în cea mai mare parte cărbunele. Bărcile încărcate cu cărbune provenit, în cea mai mare parte, din Marea Britanie, soseau pe fluviul Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
de sus, acesta era preluat de un ventilator primar care îl trimitea în încălzitor și, de aici spre ventilatorul secundar care îl dirija spre banda rulantă de fier pentru a întreține flăcările. Pe de altă parte, fumul provenit de la arderea combustibilului,era aspirat de ventilatoarele de extracție a fumului care îl evacua spre exterior prin coșurile de fum; dar înainte de aceasta, căldura din fum era reutilizată pentru a întreține flăcările, iar fumul era filtrat pentru reducerea emisiilor. Ultimul circuit, corespunzător cu
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
26 mai 1980, după 144 de zile pe mare. Pe 26 mai 1981, un avion aparținând marinei, de tip EA-6B Prowler, s-a prăbușit pe puntea de zbor, omorând 14 membri ai echipajului și rănind alți 45. Avionul rămăsese fără combustibil după ce a ratat mai multe aterizări iar accidentul sau a declanșat foc și explozii ce au avariat alte 11 avioane. Nimitz a fost repartizat din nou în Marea Mediterana pe 3 august 1981. Navă, alături de USS Forrestal, au condus exercițiul Freedom
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
favorizat de executarea unui bombardament de noapte asupra aerodromului cu două nave de război. Atacul a avut loc pe 14 octombrie și a avariat grav pistele aerodromului, a distrus jumătate din avioane și a incendiat cea mai mare parte a combustibilului. În ciuda pierderilor, personalul aerodromului a reușit să repare două piste, să repare și să înlocuiască avioanele. După ce a fost livrat și combustibilul necesar, în câteva săptămâni, CAF a fost readusă la nivelul de dinainte de bombardament. Următoarea încercare a japonezilor de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a avariat grav pistele aerodromului, a distrus jumătate din avioane și a incendiat cea mai mare parte a combustibilului. În ciuda pierderilor, personalul aerodromului a reușit să repare două piste, să repare și să înlocuiască avioanele. După ce a fost livrat și combustibilul necesar, în câteva săptămâni, CAF a fost readusă la nivelul de dinainte de bombardament. Următoarea încercare a japonezilor de a ocupa insula cu noile trupe a avut loc în perioada 20-26 octombrie. În Bătălia pentru Handerson Field japonezii au fost înfrânți
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
lui Mikawa care se îndepărta de Guadalcanal, apoi asupra convoiului de transport care se îndrepta spre Guadalcanal. Avioanele de pe Henderson Field au putut decola pentru că aveau o rezervă de 488 de butoaie, fiecare cu 208 litri (55 de galoane) de combustibil, ascuns în junglă de marinarul August Martello. Atacul asupra flotei japoneze a dus la scufundarea navei "Kinugasa" (au murit 511 membri ai echipajului) și la avarierea navei "Maya", care a fost obligată să se întoarcă în Japonia pentru reparații. Atacurile
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]