39,851 matches
-
generalul George Pomuț și căpitanul Nicolae Dunca, printre luptătorii care și-au vărsat sângele pentru păstrarea unității Statelor Unite ale Americii și au gravat numele lor cu litere de aur în paginile de istorie ale Americii. În anul 1913 Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămășițele pământești ale lui George Pomuț să fie aduse și înmormântate în Cimitirul Național din Arlington. Din cauza începerii Primului Război Mondial și revoluției bolșevice planurile au fost abandonate. În anul 1944 cetățeni americani de origine
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
februarie 1973 de către patriarhul Justinian în Catedrala Mitropolitană din Craiova. La 25 septembrie 1977 a fost ales în rangul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În data de 4 octombrie 1977 președintele Nicolae Ceaușescu a semnat decretul de recunoaștere în funcție, după care, la 9 octombrie 1977, a fost înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași. În perioada iulie 1980-ianuarie 1982, de la pensionarea forțată a mitropolitului Nicolae Mladin și până la alegerea lui Antonie Plămădeală, a îndeplinit și funcția
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Roman". Termenul de "sacrum" (sfânt) în conexiunea cu imperiul roman medieval a fost utilizat din 1157 sub Frederic I Barbarossa, termenul reflectând ambițiile împăratului de a domină Italia și papalitatea. Forma "Sfântul Imperiu Roman" a fost atestată din 1254. În decretul de pe urmă Dietei din Cologne din 1512, numele a fost oficial schimbat în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. (germană: Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation, latină: Imperium Romanum Sacrum Nationis Germanicæ), fiind utilizat pentru prima dată în anul 1474. Noul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Suabia, căsătorindu-se cu Kunigunde din familia ducală în 913. În 916, a convocat un conciliu la Hohenaltheim pentru a atrage și mobiliza episcopii locali. Însuși papa a trimis un legat la adunare pentru a intervene și a impune un decret prin care se preciza că orice opoziție împotriva regelui va fi pedepsită cu excomunicare și cu execuție. În 918, Conrad l-a desemnat pe ducele Henric al Saxoniei, aliatul său, ca succesor. După moartea sa, în 919,Henric I al
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
superior. Episcopii irlandezi au fost excluși din Camera Lorzilor. Tensiunile și fărădelegile sunt reduse în Irlanda. Pe 17 noiembrie 1869, britanicii finalizează și deschid Canalul Suez care leagă Marea Mediterana de Marea Roșie. În 1870 , Gladstone, aflat la putere, a emis un decret prin care a permis accesul tuturor cetățenilor la funcțiile de conducere a statului, selecția fiind făcută pe baza unor examene. Reforma încerca să pună capăt tendinței de a angaja personal pe criteriul relațiilor clientelare decât pe competențe. Similar, guvernul reducea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
până la încheierea victorioasă a războiului, cucerirea Berlinului și anihilarea principalelor armate inamice la Jena și Auerstädt. Prin comparație, Prusia a luptat trei ani în cadrul primei coaliții, fără să obțină vreun avantaj important. În Berlin, Napoleon a emis o serie de decrete care, pe 21 noiembrie 1806 au pus bazele Sistemului Continental. Aceasta politică avea ca scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi. Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a încheiat un acord separat cu aliații și și-a predat trupele, pecetluind soarta capitalei, deși mareșalii Mortier și Moncey (la Porte de Clichy) continuau să lupte. Napoleon era hotărât să continue lupta, de-a lungul campaniei el dând un decret pentru mobilizarea a 900.000 de soldați, din care numai o mică parte a ajuns în rândurile armatei imperiale. Împăratul, dându-și în cele din urmă seama de nerealismul schemelor sale, a realizat că situația este fără ieșire. Napoleon a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
000 de oameni, pe care i-a împărțit în câteva armate. La cei 90.000 de militari care se aflau deja în serviciul activ, el a rechemat în armată peste un sfert de milion de rezerviști și a dat un decret pentru o viitoare mobilizare a aproximativ 2,5 milioane de soldați în nou refăcuta armată franceză. Napoleon trebuia să facă față atacului a cam 700.000 de soldați aliați, în condițiile în care planurile acestora din urmă prevăzuseră mobilizarea în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
și unii dintre vecinii ei est-europeni rămân umbrite într-o oarecare măsură de controversele legate de moralitatea expulzărilor și de drepturile deportaților ("Heimatvertriebene"). Multe dintre controverse sunt alimentate de pretențiile unor grupuri ale deportaților sau ale descendenților acestora pentru revocarea decretelor de expulzare, pentru primirea de scuze oficiale, pentru punerea sub acuzație a celor considerați vinovați de migrația forțată a germanilor, sau pentru primirea de compensații pentru proprietățile pierdute. Deosebite pentru aceste controverse sunt neînțelegerile asupra responsabilităților pentru expulzări, asupra motivațiilor
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
și bolilor. Pe 29 decembrie 1945, nou formatul guvern maghiar a ordonat deportarea tutror cetățenilor unguri care se declaraseră etnici germani la recensământul din 1941, au fost membri ai Volksbundului, SS-ului sau a altei organizații armate germane. În conformitate cu acest decret, a început deportarea în masă a germanilor. Primul transport de 5.788 de persoane a fost făcut pe 19 ianuarie 1946, fiind afectați localnicii din Budaörs (Wudersch). Între 185.000 și 200.000 de germani din Ungaria au fost deposedați
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
de consecințele Arbitrajului de la Viena, considerând acest teritoriu ca spațiu maghiar de ocupație bolșevică. În zadar regele Mihai I a ordonat la sfârșitul lunii noiembrie 1945 reinstalarea administrației românești în cele 11 județe pierdute în 1940, pentru că sovieticii au desconsiderat decretul în cauză și au alungat autoritățile românești. Administrația provizorie instalată în aceste județe, exceptând Transilvania istorică, a fost alcătuită exclusiv din unguri (prefectură, primării, poliție, jandarmerie etc.). Aici s-a încadrat Maramureșul (cu excepția perioadei aventurierului Odoviciuc), Sătmarul (chiar dacă prefectul Anderco
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
24 martie 1961 a fost vreme de 5 zile vicepreședinte al Consiliului de Stat. Bunaciu a fost totodată și profesor universitar. În mai 1961 i-a fost conferită medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, Avram Bunaciu a fost decorat cu Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a.
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
unii împărați Paleologi au fost acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului "Laetentur Coeli" („Se bucură Cerul”), de unuiune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul al Bizanțului, a avut loc în data de 6 iulie 1439 la Florența. În anii următori, o propagandă masivă a
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
figurează atât în actele de identitate (buletin de identitate sau carte de identitate) cât și în permisul de conducere auto. A fost introdus ca element obligatoriu în actele de identitate, de stare civilă și în alte acte personale printr-un decret prezidențial semnat de Nicolae Ceaușescu, la 2 martie 1978. Primele coduri numerice personale (în engleză: "Social Security Number") au fost emise de Administrația de Securitate Socială din Statele Unite, în noiembrie 1936, ca parte a programului "New Deal" de asigurări sociale
Cod numeric personal () [Corola-website/Science/304615_a_305944]
-
episcopiei și ale școlii, fuseseră naționalizate. La 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către catolicosul Vazken I. Apoi, la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Pe tot parcursul păstoririi sale, episcopul Dirair Mardichian a militat pentru păstrarea
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
în seara aceleiași zile, a insistat asupra dizolvării, făcând referire la un împrumut pentru care purta negocieri cu Liga Națiunilor, condiționat de dizolvarea Gărzii de Fier. În aceste condiții, Duca și Titulescu s-au adresat regelui, pentru a semna un decret regal de dizolvare a Gărzii de Fier, care să constituie baza juridică a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri (un fel de ordonanță de guvern), cu 8
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
dat fiindcă toți cei 14 se găseau în custodia autorităților, fiind condamnați definitiv de justiție. În data de 26 noiembrie 1940, în urma anchetei Comisiei Speciale de Anchetă Criminală, înființate prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, comisie compusă din consilierul Eugen Bănescu, președinte, și membri, Apostolide, Vintilă Cristescu și Gerota, a fost identificat locul în care erau îngropați cei 14, începând săpăturile de deshumare. Cele 14 cadavre au fost deshumate
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au mai locuit în Soroca, Hotin, Tighina, Chilia, Căușani, Orhei, Armeni (cătun din județul Soroca). Cît privește orașul Grigoriopol, el a fost întemeiat prin decretul din 25 iulie 1792 al împărătesei Ecaterina a Ru-siei, adresat lui Vasili Cahovski, primarul orașului Ecaterinoslav al armenilor, și consfințind voința cneazului Grigori Potiomkin, consilierul țarinei, de a se fonda un oraș armenesc între văile Cernea și Cernița, pe baza
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
organizat ajutorarea refugiaților armeni din Turcia și a înființat un liceu armenesc particular, care a facilitat elevilor basarabeni trecerea de la programul rusesc la cel românesc. Ca organism central de conducere a comunității, NaCoBA a obținut, la 13 noiembrie 1920, un Decret Regal prin care i se încredința formal administrarea Ogrăzii Armenești, întărindu-se astfel drepturile comunității și persoana ei juridică. Din nefericire, anul următor, pe baza interpretării incorecte a Decretului-lege „Reforma agrară“, Ograda a fost expropriată în mod abuziv, lăsîndu-se comunității
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
la dezvoltarea economică a principatului, s-au stabilit 3.000 de familii armenești. Al doilea oraș intens populat de armeni a fost Elisabethopolis (actualul Dumbrăveni), unde exista o colonie armenească din 1658. Ambele localități au fost declarate în 1799, prin decrete imperiale, „orașe regale libere“, iar locuitori-lor armeni catolici li s-au acordat privilegii, permițîndu-li-se să se autoadministreze, să aibă tribunale și legi proprii. Armenii transilvăneni s-au mai așezat la Gheorgheni, Frumoasa, Cluj, Sibiu, Brașov, Oradea, Arad, Aiud, Bistrița, Alba-Iulia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Suseni, Gurghiu. Este foarte probabil ca armenii emigrați din Moldova să fi adus cu ei în Transilvania, pe lîngă tradițiile și obiceiurile specifice, forme de administrare autonomă, pe care le-au aplicat îndeosebi în localitățile fondate de ei. Bunăoară, prin decret imperial era interzis străinilor accesul în orașele armenești, dacă nu aveau permis de liberă trecere semnat de municipalitate sau de primar. Această autonomie s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
autonomie s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele din Gherla și Dumbrăveni. Încă din 1689, ea își avea propriul jude cu trei asistenți, care controlau încasarea dărilor și urmăreau executarea decretelor princiare. Ulterior, această atribuție a fost transferată municipalității din Dumbrăveni și judelui acesteia, puterea lor exercitîndu-se asupra tuturor armenilor transilvăneni, cu excepția celor din Gherla, care se autoadministrau. Municipalitățile din Ghergheni și Frumoasa, subordonate celei din Dumbrăveni, erau conduse de un
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de expulzări (decese datorate asasinatelor, sinuciderilor, bolilor, vârstei, etc), 62.000 de persoane au fost raportate dispărute, dar moartea lor nu a putut fi verificată de autorități. Practic, toate proprietățile germanilor sudeți au fost confiscate de statul cehoslovac în conformitate cu prevederile decretelor lui Beneš. Dintre ceilalți germani care au rămas la început în Cehoslovacia, mulți au emigrat mai târziu în Germania Occidentală. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2001, aproximativ 40.000 de persoane se declarau de etnie germană în Republica Cehă. Termenul "Sudetenland
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
orizontală), unde rezistența umană era încercată la limitele extreme ale supraviețuirii. Szilárd Bogdánffy a murit în închisoarea din Aiud la 2 octombrie 1953, la vârsta de 42 ani. La 27 martie 2010 Papa Benedict al XVI-lea a aprobat promulgarea decretului privitor la martirajul episcopului Szilárd Bogdánffy, la propunerea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Beatificarea a avut loc în data de 30 octombrie 2010 la Oradea. În cadrul ceremoniei, arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, a dat citire decretului de beatificare
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
aprobat promulgarea decretului privitor la martirajul episcopului Szilárd Bogdánffy, la propunerea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Beatificarea a avut loc în data de 30 octombrie 2010 la Oradea. În cadrul ceremoniei, arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, a dat citire decretului de beatificare. Celebrarea liturgică a fost prezidată de cardinalul Péter Erdő, primatul Ungariei, la invitația lui László Böcskei, episcop romano-catolic de Oradea, în Bazilica Sf. Maria. Episcopul Bogdánffy este primul martir pentru credință al Bisericii Romano-Catolice din România, din timpul
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]