54,187 matches
-
luciditatea momentului de cumpănă să decidă care vor fi supuse modificării. Schimbarea metafizică în sfera umanului este echivalentă cu schimbarea trăsăturilor monadice, pe când cea naturală doar cu a celor extrinseci, marcând o diferență care poate face din identitatea personală o chestiune de destin al esenței, sau, dimpotrivă, numai un joc al proprietăților aflate în relativă contrarietate. Fără a fi expropriat din regiunea profunzimilor principiale ale schimbării de tip esențial, firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unui rezervor strict de potențialitate rațională. Constantele suprastructurale pe care le degajă conștiința din fluxul destinal au și ele sistemul lor de dependențe semnificative (ceea ce este rezultatul unor limitări aplicative ale preluării pattern-urilor cognitive). Astfel, controlul trăirilor este o chestiune de reutilizare a unui dat funcțional care așteaptă să fie realizat în fapt și în locul rezervat elementului subiectiv. Cunoașterea pare, deci, a fi hotărnicită și în expansiunea ei exterioară și în sfera interiorității. Prin intermediul schemei teoretice se pătrunde, apoi, sensul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Limes din Cluj-Napoca, în 2005 și 2006). Iar un alt text despre Securitate a fost deja publicat în lucrarea Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste (Editura Polirom, Iași, 2005) - îl reiau aici, pentru a rediscuta chestiunea explozivă a Securității în contextul necesității legii lustrației și a afacerii Dosariada. „Năravurile românești” din această carte au oarecare legătură și cu apetitul meu pamfletar materializat în Imaginarul violent al românilor (Editura Humanitas, București, 2003), dar și cu volumul coordonat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Editura Humanitas, București, 2003), dar și cu volumul coordonat de mine, în 2006, la Institutul Cultural Român, care nu întîmplător intitulat T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți. Este vorba, prin urmare, despre o lucrare ce continuă nuanțe, disecții ori chestiuni rămase nesoluționate pe alocuri sau nespuse în cărțile mai sus amintite, în funcție de turnura politică și socială luată de România în ultimii ani. Modesta mea speranță este că intervențiile (din textele de atitudine) au contribuit și ele, într-o măsură cât
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
speranță este că intervențiile (din textele de atitudine) au contribuit și ele, într-o măsură cât de mică, la luarea unor decizii importante cum ar fi, poate, constituirea Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste. R.C. I. Afacerea Dosariada și alte chestiuni Harakiri: cazul românesc Cercetătorii străini par să fie, uneori, mai interesați de istoria României (și răsucelile ei) decât analiștii autohtoni. Lucrul acesta nu se întâmplă neapărat fiindcă românii ar fi indiferenți la țara lor, ci întrucât, pentru străini, România este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
trebui să ne pună pe gânduri, mă întreb de ce această lucrare nu este (sau este prea puțin) comentată? Stârnește ea în sufletul românilor o anumită culpabilitate? Îi lasă indiferenți? Surprinzător de problematicul capitol introductiv al cărții sale pune pe tapet chestiuni care au obsedat destui analiști români, de la Eminescu și Caragiale (publiciști) la Cioran sau Patapievici, de pildă (ca să parcurg, simbolic, mai bine de un veac). Eminescu era fanatizat în a percepe o Românie desangvinizată de corupția liberalilor (inamicii săi politici
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort decât comunist!”. Ce se reclama, de fapt, în Piața Universității? Mai întâi nevoia de purificare morală a românilor. Dar mai erau clamate și chestiuni pragmatice precum: asigurarea liberei circulații a informațiilor în mass-media; autorizarea unor posturi independente de radio și televiziune; încetarea presiunilor asupra mass-media; numirea unui civil ca ministru de Interne; trimiterea în judecată a militarilor din Ministerul de Interne și din Ministerul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
avut loc în urma acestor schingiuiri, iar cei care le-au comis au rămas anonimi și nepedepsiți. Cazurile răniților presupuși a fi în afara oricărui pericol, dar care totuși au decedat în condiții neelucidate nici până astăzi, pun pe tapet o altă chestiune: că uciderea din culpă și moartea erau percepute, în decembrie 1989, ca niște lucruri comune, la fel indiferența sau pasivitatea în fața unui individ maltratat care, la o adică, putea fi lăsat să moară, pentru că era nevoie de victime justificative sau
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cu fete tinere, sărace, orfane, pentru care mănăstirea a fost singura posibilitate de a avea hrană și un acoperiș deasupra capului. În anumite cazuri, voința joacă un rol esențial: preoția (mai puțin decât monahismul) este astăzi, în România, și o chestiune de imagine și putere, având în vedere că poporul român, chestionat adeseori în sondaje, își declara cu obstinație și majoritar încrederea în Biserică (BOR), mai exact în Biserica Națională, cum este numită Biserica Ortodoxă. De aceea se poate spune mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a descalificat: nu în zadar, Mircea Dinescu, pamfleta hâtru, în revista sus-amintită pe tema „îngerilor sleiți ai Patriarhiei” și „varieteurilor popești”. Istoria călugăriței Irina Cornici și martiriul ei provocat de un monah și alte patru măicuțe șochează și pentru că problematizează chestiunea credinței; desigur, în mod previzibil, preoții au ținut să se delimiteze de statutul monahal al lui Daniel Corogeanu, ba chiar au făcut o diferență structurală între calitatea de preot și aceea de monah. Dar aceste distincții nu au înlăturat norul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu ar mai fi nevoie de atâta agitație pentru a condamna un ism care și-a dovedit din plin brutalitatea și impostura - acesta a fost un alt comentariu al studenților mei. Oare un „Proces al comunismului” nu este doar o chestiune retorică? - m-au întrebat unii dintre ei. Cum spuneam deja, studenții au fost convinși doar de ideea de comisie alcătuită din istorici și politologi care să întocmească un raport științific asupra perioadei comuniste (fără falsificări, eufemisme, partipris-uri). Majoritatea lor au
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
numitul proaspăt postcomunism românesc. Emil Constantinescu a avut o poziție neutră ori mai degrabă pasivă: condamnarea comunismului nu a fost pentru el o prioritate, cum de altfel nu este nici pentru Traian Băsescu. Actualul președinte nu este însă indiferent la chestiunea cu pricina, ci manifestă chiar un fel de iritare. Desigur, are alte treburi mai importante de lămurit, dar o minimă implicare în sancționarea comunismului, moral vorbind, de la nivelul celei mai înalte funcții în stat, nu i-ar prisosi ca imagine
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
este insensibil la suferință și oroare (și la memorie, implicit), fie că știe să fie un actor aplicat doar în cadrul a ceea ce consideră că ar putea să-i avantajeze imaginea în străinătate. Or, condamnarea comunismului românesc ar fi strict o chestiune națională, nu una internațională: câștigul ar fi minim la nivel mediatic internațional, și atunci de ce să se implice domnul Băsescu într-o chestiune care nu i-ar asigura un succes garantat mondial, sută la sută? Regret ignoranța sa și lipsa
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
că ar putea să-i avantajeze imaginea în străinătate. Or, condamnarea comunismului românesc ar fi strict o chestiune națională, nu una internațională: câștigul ar fi minim la nivel mediatic internațional, și atunci de ce să se implice domnul Băsescu într-o chestiune care nu i-ar asigura un succes garantat mondial, sută la sută? Regret ignoranța sa și lipsa de apetit etic, întrucât am considerat că Traian Băsescu va fi un președinte mai potrivit pentru România decât predecesorii săi. Ceea ce nu întrezărește
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
exterioară) din decembrie 1989, tocmai în scopul regăsirii memoriei bune a românilor. Era nevoie de o purificare la nivelul întregii nații. Lucrurile acestea au fost însă fie uitate din comoditate, lașitate, impostură, fie refulate. Anemicul regim Constantinescu nu a rezolvat chestiunea, ci a lăsat-o la voia întâmplării, în derivă. CNSAS nu a rezolvat nici el problema (și nici nu avea cum să o soluționeze în totalitate). Impetuosul Traian Băsescu, atât de vivace în competiția pentru prezidențiale, promitea o schimbare etică
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai sunt destule altele. La fel s-a întâmplat cu Alexandru Drăghici și cu Alexandru Nicolski, doi capi ai represiunii de tip comunist, care, menajați în timpul primului regim Iliescu, au reușit să se sustragă justiției. Și aici apare o altă chestiune: este posibilă iertarea călăilor? Nu știu ce ar putea răspunde exact societatea civilă de astăzi din România (deși s-au dat destule răspunsuri în acest sens), studenții mei sau chiar președintele Băsescu. Referindu-se la călăii din regimurile totalitare, Hannah Arendt afirma
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu se mai repete”. Sau Monica Lovinescu, într-un episod al serialului Memorialul Durerii: „Sunt pentru iertare, dar ca să iertăm trebuie să știm pe cine iertăm”. Întrucât tocmai necăința călăilor este unul dintre motivele pentru care condamnarea comunismului devine o chestiune de etică la nivel național. Președintele Traian Băsescu ar trebui să iasă din iritarea sau, poate, din ataraxia sa și să se implice în sancționarea oficială a comunismului. Dar, firește, acest lucru depinde numai și numai de conștiința sa. Un
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
dimpotrivă, prea glumeț, evită capcanele ziariștilor sau le expediază cu destulă insolență. În amplu interviu dintr-un număr al revistei 22 din vara anului lui 2005, pe care i l-a luat Rodica Palade, Traian Băsescu răspunde parțial iritat la chestiunea Gulagului românesc. Spre deosebire de predecesorii săi, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, președintele Băsescu nu a fost niciodată să viziteze Memorialul de la Sighet. El ar trebui să facă acest gest nu pentru a-i imita pe ceilalți foști doi președinți ai țării
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de existența Gulagului românesc. În cele ce urmează nu voi demola însă răspunsurile lui Traian Băsescu la întrebările Rodicăi Palade, ci voi prelua ceea ce au ele constructiv, totuși, în ciuda alergiei pe care președintele în exercițiu al României o manifestă față de chestiunea represiunii comuniste din perioada 1944-1989 și față de o posibilă condamnare oficială a acesteia. Prima sugestie făcută de domnul Băsescu este aceea că, pentru a fi recunoscut în mod public de actuala președinție, Gulagul românesc are nevoie de credibilitate științifică, după
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de trecutul comunist (într-o pledoarie pentru moralitate și memorie în primul rând) și, în același timp, fiind rostit în mod oficial, în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, acest discurs a devenit în sine un act legislativ care a punctat câteva chestiuni esențiale: înființarea la București a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România; adaptarea Raportului final în scop didactic, pentru realizarea unui manual despre dictatura comunistă din România; modificarea legislației restrictive privind accesul la arhivele legate de perioada comunistă; stabilirea unei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să se ofere ceva, niște firimituri, s-a adoptat doar o rezoluție de condamnare a violării drepturilor omului de către regimurile totalitare. De asemenea, s-a votat o altă nuanță minimalistă și festivistă, aceea ca victimele să fie omagiate. Ultimele două chestiuni nu sunt însă decât gesturi retorice și răsuflate din partea Consiliului Europei: mă îndoiesc că victimele vor fi omagiate în mod real, atât timp cât călăii lor nu sunt sancționați măcar teoretic. Este doar o spălare pe mâini de tipul celei a lui
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Cluj-Napoca. În ce mă privește, ceea ce constat în ultima vreme, ca pe un semn bun, este totuși sindromul unei devirusări a României, cel puțin din punct de vedere moral. Întrucât evenimentele recente s-au aglomerat în a pune pe tapet chestiuni arzătoare: deconspirarea Securității (sper ca jurnaliștii și politicienii să afle măcar acum că termenul corect este acela de deconspirare și nu desconspirare, ca să-l pronunțe totuși adecvat în fața camerelor de luat vederi și în fața nației), condamnarea comunismului, legea lustrației. Toate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
orală, care ar putea fi valorificate de cercetătorii interesați de un raport oficial asupra ororilor comuniste. Chiar dacă o rezoluție de condamnare a comunismului nu a fost adoptată de Consiliul Europei, simplul fapt că a fost pusă în discuție o asemenea chestiune demonstrează că subiectul preocupă și că, la o adică, el ar putea fi reluat într-un alt context și cu argumente mai puternice în favoarea obținerii unei eurocondamnări cvasioficiale a comunismului. Așa văd eu deocamdată lucrurile, ca pe un vânticel îmbujorat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
tocmai cu „bravele” cadre ale Securității și cu înalții activiști de partid implicați în structurile fostului aparat de represiune! Autolustrarea?! Grupul pentru Dialog Social a publicat în toamna anului 2006, în revista 22, un „Apel la responsabilitate și discernământ”. Pe lângă chestiunea logică și de bun-simț pusă de acest Apel, în care se insistă asupra primei etape necesare în Dosariadă, aceea a deconspirării înainte de toate a foștilor ofițeri de Securitate, GDS solicită CNSAS și Parlamentul României în chestiuni adiacente: CNSAS, pentru a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
responsabilitate și discernământ”. Pe lângă chestiunea logică și de bun-simț pusă de acest Apel, în care se insistă asupra primei etape necesare în Dosariadă, aceea a deconspirării înainte de toate a foștilor ofițeri de Securitate, GDS solicită CNSAS și Parlamentul României în chestiuni adiacente: CNSAS, pentru a afla dacă există și alți membri GDS (în afara celor deconspirați deja) care au colaborat cu Securitatea; Parlamentul, pentru a vota o eficientă și echitabilă (sunt termenii Apelului) lege a lustrației. Există însă, deși vag intuibilă în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]