38,404 matches
-
fi transferați după aceea într-un cimitir, atunci când aceasta va fi posibil. La 28 mai mai rămăseseră în cartier mai puțin de 50 de combatanți evrei apți pentru luptă. Sub presiunea populației civile istovite și din grija pentru viața ei, comandantul cartierului, Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
1949 pentru că continua să refuze să desegregheze armata la aproape un an de la ordonanța președintelui Truman. La cincisprezece ani după ordonanța lui Truman, pe 26 iulie 1963, secretarul apărării, Robert S. McNamara a emis Directiva 5120.36 prin care obliga comandanții militari să nu-și angajeze resursele financiare față de instalațiile utilizate de către soldați sau de familiile lor, care făceau discriminări pe baza de sex sau rasă.
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
epocă se numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară. În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro. În 1746-1747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată. În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
număr mare de oameni care au fost mobilizați în 1914 nu aveau nicio armă. După Ofensiva Gorlice-Tarnów de la începutul lunii iunie 1915, trupele lui August von Mackensen au traversat râul Sân și au capturat Przemyśl. La data de 20 iunie, comandantul rus a ordonat retragerea din Galiția, iar pe 22 iunie, germanii au ocupat Lvov, capitala regiunii. Retragerea din Galiția a provocat consecințe grave tuturor popoarelor din diferite grupuri etnice care locuiau în regiune. Mulți germani din Galiția au fost deja
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
În timpul Mării Retragerii rusești din vara anului 1915, sute de mii de evrei, germani și polonezi din Galiția au fost evacuați în mod brutal și transferați spre est. Grație cuceririi Liovului, generalul Mackensen a fost promovat la gradul de feldmareșal, comandantul unui grup de patru armate austro-germane. Între 23 și 27 iunie germanii au trecut, de asemenea, râul Nistru, în cele din urmă ofensiva a fost oprită la începutul lunii iulie, din cauza contraatacurilor rușilor. Pe 13 iulie, armatele Puterilor Centrale au
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul Antantei, să se retragă. Sub comanda lui Horthy, trei crucișătoare austro-ungare: "Novară", "Șaida", și "Helgoland", modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce el a pornit pe crucișătorul ușor britanic . La 06:45, crucișătoarele "Dartmouth" și —împreună cu distrugătoarele italiene "Mosto", "Pilo", "Schiaffino", "Acerbi", și "Aquila
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
(în ) (13 martie 1910 - 15 aprilie 1979) a fost un membru al organizațiilor Irgun și Lehi și un expert în limba ebraică. El a îndeplinit timp de trei luni funcția de "comandantul-șef" al Irgun, din momentul arestării lui David Raziel de către autoritățile britanice și până la propria lui arestare. Kalai s-a născut în Lituania, ca fiu al lui Iosif și Pessia Strelitz. În 1924 familia s-a mutat în Palestina, unde
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
noapte de Paște din 1933, membrii ai mișcării de tineret Betar au fost atacați în timp ce defilau prin Tel Aviv. În semn de protest, Kalai și Avraham Tehomi au demisionat din Haganah și s-au alăturat Irgunului. Kalai a fost numit comandant al Irgunului în zonele Kfar Saba și Herzliya. În timpul revoltei arabilor din Palestina din 1936-1939, Kalai a cerut să se pună capăt politicii de reținere și să se treacă la represalii împotriva arabilor. După ce Tehomi a părăsit Irgunul și a
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
revoltei arabilor din Palestina din 1936-1939, Kalai a cerut să se pună capăt politicii de reținere și să se treacă la represalii împotriva arabilor. După ce Tehomi a părăsit Irgunul și a revenit în Hagana în 1937, Kalai a fost numit comandant al noului district Haifa al Irgun sub comanda lui Moshe Rosenberg. Ulterior, el a fost numit comandant-adjunct al districtului Ierusalim, fiind subordonat lui David Raziel. În această perioadă, Kalai a slujit, de asemenea, ca redactor al stației clandestine de radio
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
această perioadă, Kalai a slujit, de asemenea, ca redactor al stației clandestine de radio a organizației Irgun, Kol Tsion HaLokhemet. Cei trei frați ai lui Kalai au fost, de asemenea, membri ai Irgun și Betar. Mordechai Strelitz a fost un comandant al Irgun în Israel și în străinătate și a servit ca agent de legătură între Irgun și Betar. Menachem Strelitz a fost membru al Irgunului la Kfar Saba, unde a efectuat experiențe cu arme și explozibili. El a fost ucis
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
explodat în mâinile lui, în casa familiei. Mikhael Strelitz a fost arestat de britanici și torturat. Nu și-a mai revenit niciodată de pe urma acestor suferințe. În urma arestării lui Raziel pe 19 mai 1939, Kalai a fost numit în funcția de "comandant-șef" al Irgunului. La prima întâlnire pe care a prezidat-o, Kalai a decis să acționeze pe două fronturi: continuarea acțiunilor de apărare împotriva arabilor și începerea operațiunilor împotriva administrației britanice după aprobarea de către Parlamentul britanic a Cărții Albe din
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
înarmarea cu puști "„Werndl”" vechi scoase din uzul armatei austriece, pe 2 decembrie au depus jurământul în piața centrală, după un serviciu divin. La brațul stâng aceștia au trebuit să poarte o eșarfă neagră-galbenă., păstrându-și hainele țărănești Primul lor comandant a fost locotenentul Thieberger. Cu o condiție fizică precară (o parte dintre ei au și fost demobilizați datorită infirmității), în lipsa unei instrucții și a unei dotări cu armament adecvate, precum și în lipsa hranei suficiente, calitatea acestor luptători a fost inferioară. Prima
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
Jupiter în prezența lui Galerius, ei au fost umiliți public: au fost înlănțuiți, îmbrăcați în haine femeiești și purtați prin oraș. Galerius i-a trimis apoi la Barbalissos în Mesopotamia pentru a fi convinși să renunțe la creștinism de Antiochus, comandantul militar de acolo și un vechi prieten al lui Serghie. Antiochus nu a putut să-i convingă să renunțe la credința lor, iar Vah a fost bătut până la moarte. Spiritul lui Vah i-a apărut a doua zi lui Serghie
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
câteva unități de instruire. La Hillegersberg era plasat un batalion modern de artilerie dotat cu 12 tunuri de 105 mm. Tunurile de aici aveau o rază de acțiune de peste 16 km, suficient de mare pentru acoperirea oricărei regiuni din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și pe o insulă din mijlocul cursului apei. Germanii au preluat rapid controlul asupra unor poduri care nu erau păzite. Singura rezistență pe care au trebuit să o înfrângă a fost aceea a unor polițiști olandezi. Oberstleutnant Dietrich von Choltitz, comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat, a început organizarea trupelor după aterizare la baza aeriană de la Waalhaven. El i-a trimis să asigure ocuparea podurilor din Rotterdam. Olandezii nu aveau staționate efective importante în partea de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
distrugă podurile. Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a apariției Diviziei a 9-a Panzer în regiunea podurilor Moerdijk (care asigurau legătura dintre Dordrecht și Brabantul de Nord), de unde amenințau apărarea Fortăreței Olanda. Colonelul Von Frijtag Drabbe, comandantul al infanteriștilor marini aflați în zonă, a primit ordinul să distrugă toate punctele de rezistență de la capul de nord al podului, după care să ocupe calea de acces spre pod și să se ocupe de distrugerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta și, după ce s-au făcut câteva încercări eșuate de îmbunătățire a preciziei tirului, artileriștii au încetat focul. În acest timp, cele două vehicule
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
să îl retragă de pe câmpul de luptă, asaltul olandezilor a pierdut un sprijin important. Cea de-a doua mașină a rămas la o distanță sigură și nu a prezentat în schimb nicio amenințare pentru germanii care ocupau clădirea asigurărilor. După ce comandantul companiei de mortiere a reușit să îl convingă pe Scharroo că piesele de artilerie nu sunt capabile să lovească în mod eficient o clădire înaltă, asaltul de pe partea estică a capului de pod a fost anulat. Un pluton cu efective
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a fost la un pas să se predea. Rezervele de muniție le erau aproape epuizate, jumătate dintre ei erau răniți, iar restul erau epuizați. Numai că, mai înainte ca ei să cedeze, infanteriștii marini olandezi au dispărut din zonă. Pentru comandanții olandezi a devenit evident că, după eșecul asalturilor împotriva podurilor, tot ceea ce mai puteau face era să organizeze o apărare eficientă a malului de nord. Pentru acest scop au fost plasate de-a lungul râului șapte companii de infanterie. Pentru
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
mortiere de 105mm plasate în Kralingse Plas au primit sarcina să asigure baraje de artilerie împotriva tentativelor de înaintare a germanilor pe cele două promotorii. În acest timp, blindatele germane au sosit la periferia sudică a Rotterdamului. Generalul Rudolf Schmidt—comandantul XXXIX "Armeekorps"—nu era dornic să lanseze un asalt blindat peste podurile din partea de nord. El primise rapoarte atât cu privire la amplasarea artileriei antitanc olandeze cât și cu privire la prezența mortierelor. Pierderile suferite de tanchiști la Dordrecht și în timpul încercării traversare de la
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
au refuzat să înainteze, singura soluție pentru înfrângerea rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în care în conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea operațiunile din regiunea Olandei, i-a trimis instrucțiuni lui Schmidt să prezinte comandantului local olandez un ultimatum prin care se pretindea capitularea necondiționată a orașului. În dimineața zilei de 14 mai, generalul Schmidt a pregătit textul ultimatumului care trebuia înmânat comandatului militar al orașului Rotterdam. Textul ultimatumului a fost editat în olandeză. Trei
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
lui Scharroo din oraș. Scharroo a primit scrisoarea prin care germanii amenințau să distrugă Rotterdamul dacă luptele ar fi continuat. Scharroo a cerut instrucțiuni de la Cartierul general olandez. Instrucțiunile primite de la Henri Winkelman indicau ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
fi continuat. Scharroo a cerut instrucțiuni de la Cartierul general olandez. Instrucțiunile primite de la Henri Winkelman indicau ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]