39,065 matches
-
aparțineau. Autorii incendierilor erau de fapt prizonierii italieni care, după ce au fost eliberați, au dat foc la pădurile în care lucraseră. Moșia de la Beliș era în proprietatea grofului Janos Urmanczy și cuprindea 28.000 de iugăre de pădure, o exploatare forestieră și un castel modern pe vârful unui deal. La exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie. După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
fost eliberați, au dat foc la pădurile în care lucraseră. Moșia de la Beliș era în proprietatea grofului Janos Urmanczy și cuprindea 28.000 de iugăre de pădure, o exploatare forestieră și un castel modern pe vârful unui deal. La exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie. După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de război au cerut să fie lăsați
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
șef de promoție în anul 1976. Pasiunea sa pentru natură și mai ales priveliștea munțiilor ce i se arătau în fiecare dimineață la orizont îl fac să opteze pentru o carieră de inginer silvic. Absolvă Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere a Universității din Brașov în anul 1981, iar în perioada 1992-1993 urmează cursuri postuniversitatare la Institutul European de Ecologie din Metz. Masterat în securitatea și sănătatea muncii absolvit la Universitatea Tehnică "Gh. Asachi", Iași în anul 2004. Diplomă de master
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
(sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasa a " Obcinei Sihlei" din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mânăstirile Sihăstria și Secu. În apropierea de mănăstire se află peșteră în care în secolul al XVII-lea a trait Cuvioasa Teodora, fiica lui Joldea Armașu de la Cetatea Neamțului, cea care va fi cunoscută în
Mănăstirea Sihla () [Corola-website/Science/311790_a_313119]
-
lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi (de luncă, de pajiște sau de stâncărie). Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a emis Ordinul nr. 7 privind constituirea unui număr de 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna. Acest ordin a provocat o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafețele de fond forestier din parcurile naționale, nu și la suprafețele ce conțin goluri alpine. Suprafața actuală este cea stabilită în anul 2002 de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului. Din suprafața totală de 46.399 ha a PNMR, 3,300 ha au fost declarate
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
este: Defileul Bârgaului - DN 17- Fața Prislopului - Dosul Zâmbroaiei - Culmea Tășăuleasa - Culmea Opcioara - Ilița Corchii - Iliuța Calului - Măgura Calului - DN17 - . Stratul de piatră este distrus în mai multe zone, fie de eroziune, fie datorită folosirii ca și cale de transport forestieră. Drumul - cu o lățime de 12 m, este practicabil pe toată lungimea sa, marcat și integrat circuitului turistic.. Deși este asemănător unei căi de comunicație romane (este acoperit cu piatră, are lățimea corespunzătoare, rigolă de scurgere a apelor de ploaie
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
și de colină de la poalele munților. În zona de munte sunt pante abrupte care alternează cu văi înguste, în parte acoperite cu păduri. Colinele de la poalele munților sunt plane. În raionul Vijnița funcționează 18 întreprinderi industriale, în următoarele ramuri: industria forestieră (52.8%), industria alimentară (24,3%) și fabrici de alcool (21,5%). În domeniul agriculturii, aici funcționează 21 întreprinderi cu profil agricol, care desfășoară lucrări pe 12.290 ha de pădure și pe 9.773 ha de terenuri arabile. Raionul
Raionul Vijnița () [Corola-website/Science/311472_a_312801]
-
oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
Vrancei, parte a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Din Buzău, se merge pe DJ203K spre Mânzălești, ulterior se virează pe DJ204M spre satul Jghiab, pe valea pârâului omonim. De aici se merge spre satul Cireșu și - ulterior prin acesta - spre drumul forestier ce face legatura între satul Lacurile și mănăstire. Traseul - neasfaltat - are porțiuni greu accesibile. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
se merge spre satul Cireșu și - ulterior prin acesta - spre drumul forestier ce face legatura între satul Lacurile și mănăstire. Traseul - neasfaltat - are porțiuni greu accesibile. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto. Accesul final spre poarta așezământului se face "per pedes apostolorum". La construcția actualei biserici cu
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
face parte din ansamblul mănăstirii, care se află la câțiva km SV de satul omonim, ce aparține de comuna Cârligele. Turla bisericii este vizibilă chiar din orașul Focșani, fiind situată în mijlocul pădurilor de fag de pe dealul Deleanu (rezervația forestieră Dălhăuți). Biserica este monument istoric, având codul (în erata din 2005). Datează din anul 1810 și adăpostește Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, una din cele mai venerate din țară. Lăcașul este folosit pentru slujbele de pe timpul verii. Istoricul
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
localitatea Valea lui Stan. Are o lungime de 15 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 44 km. Acesta își are obârșia în Munții Lotrului și se spune că este frate cu Râul Sadu. Pe Valea râului Vasilatu exploatarea forestieră a fost masivă până în 1994-95 când s-a desființat fabrica de cherestea din orașul Brezoi. Ca urmare aici se găsesc mai multe cabane ale muncitoriilor forestieri la Trandafiru, Bolboaca, Ruinele cabanei și a magazinului de la Valea Largă. Tot la Valea
Râul Vasilatu () [Corola-website/Science/312882_a_314211]
-
și se spune că este frate cu Râul Sadu. Pe Valea râului Vasilatu exploatarea forestieră a fost masivă până în 1994-95 când s-a desființat fabrica de cherestea din orașul Brezoi. Ca urmare aici se găsesc mai multe cabane ale muncitoriilor forestieri la Trandafiru, Bolboaca, Ruinele cabanei și a magazinului de la Valea Largă. Tot la Valea Largă a fost construit un lac artificial pe râu pentru producerea de energie electrică. Încă se mai pot vedea ramășițele construcției care în zilele noastre nu
Râul Vasilatu () [Corola-website/Science/312882_a_314211]
-
extins asupra ciclului. Astfel, în spectrul RMN benzenul prezintă un singur semnal la δ 7,224 ppm. Benzenul este obținut din compușii bogați în carbon care suferă o ardere incompletă. Se obține în mod natural din vulcani și din incendiile forestiere, fiind prezent și în multe alte produse de ardere inclusiv în fumul de țigară. Până la Al doilea război mondial, cantități însemnate de benzen rezultau ca produs secundar în procesul producerii cocsului utilizat în industria fierului. În anii 1950, cererea de
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
Râul Olt|Oltul]], legătura cu cele două Sebeșe din vecini făcându-se pe "Calea Hotărălului". În hotar, cele mai importante căi de comunicație sunt următoarele "căli": Între anii [[1971]] - [[1977]], în vederea exploatării intensive a pădurilor satului, s-a construit drumul forestier de pe "Valea Lupului", cu o ramificație spre pădurea "Braniștea". În toamna anului [[1892]], s-a dat în folosință calea ferata [[Sibiu]] - [[Făgăraș]] - [[Brașov]] care trece prin imediata apropiere a satului. Inițial Racovița a fost deservită de Halta Sebeș - Olt. Din
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Grădiștea (în trecut, Greci, Grădiștea lui Gherman sau Greci-Grădiștea) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Grădiștea (reședința) și Sitaru. Se află. Se află e pe malurile lacului Căldărușani. Pe teritoriul comunei se află Rezervația forestieră Căldărușani care a luat ființă în 1954. Comuna se află în partea de nord-est a județului, la limita cu județul Ialomița, pe malul râului Vlăsia, în zona unde acesta are confluența cu râul Cociovaliștea și formează lacul Căldărușani. Prin comună
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
chiar la intrare în muzeu, cu tricolorul atarnandu-i pe colț, iar lângă el găsim unu dintre cele mai vechi instrumente la care cântau moațele, un tulnic mare de aproape 2 metri. Din Bistra urca numeroase poteci turistice și drumuri forestiere spre Vârful Bolomireasa (1.632 m), un punct de belvedere asupra întregii zone. Tot din Bistra se poate ajunge și pe Vârful Muntele Mare (1.826 m), fie prin valea Devei și apoi peste Vârful Prislop (1.729 m), fie
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
zone. Tot din Bistra se poate ajunge și pe Vârful Muntele Mare (1.826 m), fie prin valea Devei și apoi peste Vârful Prislop (1.729 m), fie pe Valea Mare, trecând prin Tomnatecu. Urmând valea Bistrei, pe un drum forestier, se poate ajunge la rezervatia botanica “Molhașurile Căpățânii”. Traseul trece prin punctul numit “Steaua” - cumpănă de ape între bazinul Arieșului și bazinul Someșului Rece. Este situată pe un platou împădurit, la circa 1.600 m altitudine, între vârfurile Căpățâna și
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
un platou împădurit, la circa 1.600 m altitudine, între vârfurile Căpățâna și Bolomireasa și reprezintă tinoave care adăpostesc specii rare de plante. Zona a fost pusă sub protecție încă din anul 1969, fiind interzise orice activități de construcții, exploatări forestiere sau alte modificări asupra mediului. Poate fi practicat în localitățile din apropiere, bogate în fenomene carstice: Turiștii pot exersă, împreună cu localnicii, meseriile tradiționale în domeniul prelucrării lemnului: cioplire, scobire, chiar și construirea de case și cabane de vacanță. În microferme
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
în anul 1471, Groșii Noi în anul 1515, Lalașinț în anul 1585, Monoroștia în anul 1350 și Slatina de Mureș în anul 1439. Sectoarele economice sunt bine reprezentate la nivel de comună. Alături de agricultură, industria materialelor de construcții și industria forestieră au ponderi însemnate. Potențialul turistic de care dispune comuna este unul de excepție Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bârzova se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
de adăpost cu un climat blând. Vânturile dominante sunt austrul, cu o frecvență mai mare din sectorul sudic și vestic și „vântul de pustă” care bate din sectorul de nord-vest. Vegetația comunei Petriș se caracterizează prin formațiunile de silvostepă și forestiere și a celor azonale de luncă. Predominante sunt pădurile de fag, carpen, gorun și salcâm. Răzleț se întălnesc și păduri de ștejar, pin și molid. Vegetația de luncă este alcătuită dintr-o serie de specii ierboase și lemnoase caracteristice: sălcii
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
Municipiul Târgu Mureș a fost de-a lungul timpului un important centru comercial și industrial al Transilvaniei și al României. Situat într-una din cele mai bogate regiuni forestiere, având în apropiere pășuni și terenuri agricole întinse, beneficiind de resurse energetice importante, în special (gaz metan), de forță de muncă și tradiții meșteșugărești apreciabile, Târgu Mureșul a cunoscut o dezvoltare economică treptată, fapt care a stimulat și dezvoltarea demografică
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
dintre Brândușe, Peștera Frumoasă, Peștera SpeoSport 77) Zonarea pe verticală a vegetației este condiționată de altitudine, climă, sol, la care se adaugă orientarea culmilor, particularitățile topoclimatice, constituția geologică,precum și influențe exercitate de către om asupra peisajului. Suprafața terenurilor acoperite cu vegetație forestieră în arealul comunei Carașova este de 6.637 ha. Zona stepei și silvostepei În luncile râurilor întâlnite în arealul acestei comune cresc arbori specifici cum ar fi, cum ar fi: plopi (Plopus alba), sălcii (Salix alba, Salix trianorla), ulmi (Ulmus
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]