40,419 matches
-
foarte veche în România. În trecut, în sezonul friguros de iarnă, locuitorii satelor (atât bărbații, cât și femeile) foloseau ca articol de îmbrăcăminte sumanul, adică o haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc., tivită pe margini și bogat ornamentată cu găitane. Persoanele care se ocupau cu fabricarea de sumane se numeau sumănari. Procesul de fabricare a sumanelor era lung și necesita mai multe operațiuni. După tunderea oilor, lâna rezultată de la acestea trece prin mai multe faze
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
lui Frédéric Chopin. Având în vedere circumstanțele descrise mai sus și suma de detalii și dileme neclarificate în jurul elaborării compoziției, pare inevitabil ca un mare număr de mituri să fi apărut. În primul rând, s-a speculat foarte mult pe marginea rolului jucat de compozitorul italian Antonio Salieri în comandarea și completarea recviemului, pe de o parte, și în moartea lui Mozart, pe de altă parte. Mitul implicării lui Salieri pare a fi început în secolul al XIX-lea, odată cu piesa
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Treisprezece obiective din comuna Bucșani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Unul dintre ele este un sit arheologic, aflat „la Pod”, la marginea satului Bucșani în dreptul intrării dinspre Vadu Lat, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Celelalte douăsprezece sunt clasificate că monumente de arhitectură: vechea primărie (începutul secolului al XX-lea); biserică „Sfanțul Nicolae” (1836); școală veche (începutul secolului
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,1%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,05%). Pentru 5,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Băneasa-Sfântu Gheorghe, Băneasa Hagiului și Băneasa-Brăiloiu, având în total 860 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 50 de elevi (din care 14 fete) și o biserică. La acea vreme
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
de „la Gorgana” pe o terasă de la nord de gârla Comasca de lângă Pietrele; o altă așezare neolitică aparținând culturii Gumelnița aflată la jumătatea distanței între satele Pietrele și Puieni (comuna Prundu); și situl de la „Valea Cacoviei” (1,5 km de marginea satului Sfântu Gheorghe către Băneasa), sit ce cuprinde urme de așezări din Epoca Bronzului, perioada Latène și din secolele al IX-lea-al X-lea. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1908-1910) din Băneasa; (1858) din Frasinu; și
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
de aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al carui povârniș se află orașul nou Natzeret Ilit, la sud Muntele Prăpastiei, (în ebraică Hâr Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza) la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul Latin, formate în marea lor parte de un labirint de ulițe pentru pietoni. Orașul modern s-a extins din această zonă în toate direcțiile, dar centrul sau se află la
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Dăneasca” (în partea de nord a satului Adunații Copăceni); situl de la Dărăști-Vlașca ( est de sat); așezarea din Epoca Bronzului Târziu (cultura Tei, faza III) de la marginea vestică a satului Mogoșești; și situl de pe „Terasa Argeșului” de la marginea de nord-est a satului Varlaam. Ele cuprind vestigii începând din neolitic și terminând cu Evul Mediu. Alte nouă obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (începutul secolului al XX
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
situri arheologice: situl de la „Dăneasca” (în partea de nord a satului Adunații Copăceni); situl de la Dărăști-Vlașca ( est de sat); așezarea din Epoca Bronzului Târziu (cultura Tei, faza III) de la marginea vestică a satului Mogoșești; și situl de pe „Terasa Argeșului” de la marginea de nord-est a satului Varlaam. Ele cuprind vestigii începând din neolitic și terminând cu Evul Mediu. Alte nouă obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (începutul secolului al XX-lea); (1897) ambele aflate în fostul sat Pârlita/Argeșu, actualmente în
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
și un celt de bronz descoperite pe teritoriul localității. Materiale formate din fragmente ceramice, fusoiale, așchii de piatră s-au descoperit între pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a satului, cu prilejul perieghezei din anul 1987, efectuată de Benkó Elek, s-au găsit un fragment de cahlă și fragmente ceramice din "epoca arpadiană", din secolul al XIV-lea și secolul al XVII-lea. Economia comunei este una
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
în curs de construire un stadion,în satul Tămaia, stadion care va avea o capacitate de 700 de locuri pe scaune,vestiare,lojă pentru presă,cabină de transmisie,parcare etc. Stema comunei Fărcașa, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărțit în patru. În partea superioară, în cartierul din dreapta, în câmp albastru, se află o biserică de aur. În partea superioară, în cartierul din stânga, în câmp roșu, se află un stejar de argint. În partea inferioară, în cartierul din dreapta
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
spre Balta este imposibil să nu observi varietatea de peisaje și mozaicul de culori naturale ale acestei zone. Captat de aceste frumuseți ale naturii, ba mai mult decât atât de așezarea satului te trezește din visare o fântână albă pe marginea drumului parcă îți spune bine “ai venit!”. Mergând pe ulițele satului rămâi surprins de forma caselor și așezarea lor și mai mult decât atât de căldura cu care localnicii îți dau binete. Atestat documentar în sec.XIV., întemeietorul fiind Petre
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
de prelucrare și rafinăriile mici, însumând circa 15% din capacitatea de prelucrare cu un grad de complexitate mai redus Toate aceste rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste consumul intern al României. Pe marginea contractului semnat cu Iranul în timpul regimului comunist, Romănia primea mari cantități de țiței din această țară și îl prelucra în rafinăriile românești, pentru că dupa aceea mare parte din produsele finite să fie vandute, în Mediterana, la preț de dumping către
Industria petrolului în România () [Corola-website/Science/310669_a_311998]
-
există mențiuni privind prezența din nou în sat a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său, care avea o formă oval-orizontală, având în câmpul sigilar chipul Sfintei Treimi, hramul bisericii, pe marginea căruia se afla următoarea legendă: ""Sigilulu parohiei greco-catolice din Racoviția"" Este de menționat că în 1938 sigiliul parohiei avea aceeași reprezentare iconografică, legenda fiind modificată în ""Oficiul parohial greco-catolic Racovița"". Începutul secolului al XX-lea a adus noi schimbări în
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Palatul Regal și Cetatea Majestății Sale, denumit și , este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul Londrei. El se află în burgul londonez Tower Hamlets, separat de marginea estică a City of London de un spațiu deschis denumit Dealul Turnului (Tower Hill). Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost construit
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
-lea și al XVIII-lea cu piatră de Portland. Cum majoritatea ferestrelor Turnului au fost lărgite în secolul al XVIII-lea, se mai păstrează doar două exemplare, restaurate, în zidul de sud la nivelul galeriei. Turnul a fost terasat în marginea unei movile, astfel că latura nordică a parterului se află sub nivelul solului. Tipic pentru majoritatea donjoanelor, parterul era o pivniță utilizată pentru depozitare. Una dintre încăperi conținea un puț. Deși dispunerea elementelor a rămas aceeași de la construcția turnului, interiorul
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
brăzdată de râul cu același nume, Crasna, și ocupă partea centrală și nordică din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess (lut gălbui). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
noastre și observat la forarea fântânilor, la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș, ceea ce determină dificultățile de cultivare a acestor soluri. Câmpia ocupă partea vestică și sudică a comunei. Culmea Codrului se întinde până la marginea estică a hotarului comunei Acâș și este cunoscută sub numele de Dealurile Beltiugului și Dealurile Dobrei. Suprafața deluroasă este o zonă în care munții s-au prăbușit și stau înecați sub sedimente groase, cu excepția spinării puțin înalte de șisturi cristaline
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
brăzdată de râul cu același nume,Crasna, și ocupă partea centrală și nordică din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess, numit și lut gălbui (Ghițescu, L. 1972, pg. 50). Acest strat poate fi găsit
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
în parte lichidate. Câmpia Eriului se întinde în partea de vest a hotarului comunei care este partea mai înaltă . În această regiune este așezat satul Mihăieni și este de fapt cumpăna apelor Crasnei și Eriului. Culmea Codrului se întinde până la marginea estică a hotarului comunei și este cunoscută sub numele de Dealurile Beltiugului și Dealurile Dobrei. Suprafața deluroasă este o zonă în care munții s-au prăbușit și stau înecați sub sedimente groase, cu excepția spinării puțin înalte de șisturi cristaline - Culmea
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
are izvorul în Sechereșa - în pădurea Sechereșa situată în sudul hotarului comunei, în aproprierea localității cu același nume. Străbate hotarul Unimătului împărțind satul în două iar la ieșirea din Unimăt primește un afluent - Sforașa - care izvorăște în pădurea Mocanilor, la marginea sudică a pășunii de la Unimăt. Acesta nu are curs permanent ci se alimentează din ploi și topirea zăpezilor. Cea mai mare parte a anului este fără apă, dar în timpul viiturilor alimentează din belșug cu apă bălțile și mlaștinile ce se
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
Apoldul din Jos, Polda Mică" (în dialectul săsesc "Klipult, Niederspold", în , în ) este o comună în județul Sibiu, Transilvania, România, formată din satele Apoldu de Jos (reședința) și Sângătin. Comuna Apoldu de Jos este situată în vestul județului Sibiu, în marginea sudică a Podișului Transilvaniei, la limitia de sud-est a Podișului Secașelor, la poalele Munților Cindrelului, în Depresiunea Apoldului, pe valea pârâului Secaș, pe drumul județean 106G Apoldu de Sus - Apoldu de Jos - Miercurea Sibiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
aceluia care făcea parte din diviziunile administrative anterioare, numite în engleză "hundred", și care acoperea aproximativ aceeași suprafață. Numele "Dacorum", consemnat prima dată în 1196, se referă la ceva care "ar fi aparținut danezilor", din moment ce vechiul district se găsește la marginea Danelaw, granița de sud formată de Râul Lea. Aceast district "hundred" fuses o combinație a altor două "hundreds", cel al Tring și cel al Danais. La recensământul din 2001, avea o populație de 137.799 locuitori.
Dacorum () [Corola-website/Science/310777_a_312106]
-
In cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat vascularizate care rețin oxigenul în apă). Piciorul musculos se înfige în mal, trăgând corpul și fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipăie cu marginile mantalei. Reacția dintre acidul clorhidric și vâlvă arată că acesta , la fel ca si cochilia melcului , conține calcar . Pe o valvă răzuita reacția nu mai are loc , deoarece calcarul a fost îndepărtat . La exterior vâlvele sunt acoperite de un strat
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
RELATIE Mișcarea : Scoică este un animal aproape sedentar . Totuși , ea se poate deplasa încet , infingand piciorul în mal și trăgând corpul după ea . Sensibilitatea: Dacă este atinsă , scoică strânge imediat vâlvele . Aceasta dovedește că animalul este sensibil . Scoică pipăie cu marginea mantalei . Odată cu hrana, prin sifonul inferior pătrunde și oxigenul dizolvat în apă. Această scalda branhiile, lasă oxigenul și se încarcă cu dioxid de carbon pe care îl va elimina prin sifonul superior. Prin mișcarea cililor de pe suprafață branhiilor se formează
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
ilegal întâlnit în Statele Unite. Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag două tipuri
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]