38,408 matches
-
Azur este un soi românesc de struguri negri obținut de către cercetătorii Victoria Lepădatu și Gheorghe Condei de la Stațiunea de Cercetare și Producție Viti Vinicolă Drăgășani, actuala Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Drăgășani, prin încrucișarea soiurilor Coarnă neagră și Cardinal. Soiul a fost omologat în anul 1984. Este un soi de masă. Frunza adultă este de mărime mijlocie, glabră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise, iar sinusul pețiolar este deschis sub formă de liră, având
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
este un soi românesc de struguri negri obținut de către cercetătorii Victoria Lepădatu și Gheorghe Condei de la Stațiunea de Cercetare și Producție Viti Vinicolă Drăgășani, actuala Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Drăgășani, prin încrucișarea soiurilor Coarnă neagră și Cardinal. Soiul a fost omologat în anul 1984. Este un soi de masă. Frunza adultă este de mărime mijlocie, glabră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise, iar sinusul pețiolar este deschis sub formă de liră, având la bază un pinten. Strugurele
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
cercetătorii Victoria Lepădatu și Gheorghe Condei de la Stațiunea de Cercetare și Producție Viti Vinicolă Drăgășani, actuala Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Drăgășani, prin încrucișarea soiurilor Coarnă neagră și Cardinal. Soiul a fost omologat în anul 1984. Este un soi de masă. Frunza adultă este de mărime mijlocie, glabră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise, iar sinusul pețiolar este deschis sub formă de liră, având la bază un pinten. Strugurele este de mărime mare, iar bobul este de formă
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
glabră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise, iar sinusul pețiolar este deschis sub formă de liră, având la bază un pinten. Strugurele este de mărime mare, iar bobul este de formă ovoidală, cu pielița colorată albastru-azuriu cu miez crocant-cărnos. Soiul Azur se caracterizează printr-o vigoare mijlocie-mare, strugurii se maturează în epoca a IV-a. Prezintă o fertilitate bună, formează 60-70% lăstari fertili, cu valori ale coeficienților de fertilitate situați între limitele 0,5-0,9 c.f.r., respectiv 1,1-1
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
lucrărilor și operațiile în verde, în special plivitul lăstarilor sterili, copilitul și desfrunzitul parțial. Producțiile de struguri sunt mari și variază în funcție de arealul de cultură în care este cultivat, iar din această producție, producția marfă reprezintă 85-88%. Calități și defecte: Soiul Azur se remarcă prin productivitate mare, rezistență bună la ger și secetă, dar boabele sunt destul de mici pentru epoca în care se maturează. http://upit.ro/uploads/revistastiinte/CTNS%20vol%202%20issue%203/Paper%204.pdf http://www.eu-vitis.de
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
este un vechi soi românesc de struguri albi obținut prin selecție populară care a format în trecut baza viilor în Podgoria Dealu Mare, echivalentul Crâmpoșiei din Podgoria Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
este un vechi soi românesc de struguri albi obținut prin selecție populară care a format în trecut baza viilor în Podgoria Dealu Mare, echivalentul Crâmpoșiei din Podgoria Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este menționat în "L’Ampelographie universalle", Pierre Vialla și Victor Vermorel, 1901-1910, prin contribuția lui Nicoleanu Gheorghe. În prezent, acest soi este aproape dispărut. Soiul mai era
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
este un vechi soi românesc de struguri albi obținut prin selecție populară care a format în trecut baza viilor în Podgoria Dealu Mare, echivalentul Crâmpoșiei din Podgoria Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este menționat în "L’Ampelographie universalle", Pierre Vialla și Victor Vermorel, 1901-1910, prin contribuția lui Nicoleanu Gheorghe. În prezent, acest soi este aproape dispărut. Soiul mai era cunoscut sub numele de "Alb", " albă", "Bășicată
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
echivalentul Crâmpoșiei din Podgoria Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este menționat în "L’Ampelographie universalle", Pierre Vialla și Victor Vermorel, 1901-1910, prin contribuția lui Nicoleanu Gheorghe. În prezent, acest soi este aproape dispărut. Soiul mai era cunoscut sub numele de "Alb", " albă", "Bășicată acră", "Bășicată verde" sau "Bășicată de Dealu Mare". Boabele sunt sferice, de culoare verde-gălbui, ruginii pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este menționat în "L’Ampelographie universalle", Pierre Vialla și Victor Vermorel, 1901-1910, prin contribuția lui Nicoleanu Gheorghe. În prezent, acest soi este aproape dispărut. Soiul mai era cunoscut sub numele de "Alb", " albă", "Bășicată acră", "Bășicată verde" sau "Bășicată de Dealu Mare". Boabele sunt sferice, de culoare verde-gălbui, ruginii pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă și numeroase puncte ruginii
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
era cunoscut sub numele de "Alb", " albă", "Bășicată acră", "Bășicată verde" sau "Bășicată de Dealu Mare". Boabele sunt sferice, de culoare verde-gălbui, ruginii pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă și numeroase puncte ruginii caracteristice soiului de la care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
albă", "Bășicată acră", "Bășicată verde" sau "Bășicată de Dealu Mare". Boabele sunt sferice, de culoare verde-gălbui, ruginii pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă și numeroase puncte ruginii caracteristice soiului de la care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
sunt sferice, de culoare verde-gălbui, ruginii pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă și numeroase puncte ruginii caracteristice soiului de la care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
pe partea expusă de soare. Pielița este groasă acoperită cu pruină persistentă și numeroase puncte ruginii caracteristice soiului de la care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul lunii septembrie, dar poate continua în
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
persistentă și numeroase puncte ruginii caracteristice soiului de la care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul lunii septembrie, dar poate continua în toată luna octombrie. Cantitatea de zahăr acumulată atinge rar 170 g
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
care provine și numele soiului. Strugurii sunt asemănători cu Ardeleanca. Se presupune că este un soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul lunii septembrie, dar poate continua în toată luna octombrie. Cantitatea de zahăr acumulată atinge rar 170 g/l, dar aciditatea este foarte mare ajungând chiar
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
luna octombrie. Cantitatea de zahăr acumulată atinge rar 170 g/l, dar aciditatea este foarte mare ajungând chiar la 9 g/l, motiv pentru care uneori i se spune Bășicata acră. Datorită acestei acidități se se recomandă cupajarea cu alte soiuri mai puțin acide. De asemenea, pot fi folosite la obținerea vinurilor spumante și a distilatelor de vin de calitate. Se recomandă a fi servite la începutul mesei, ca aperitiv, sau la preparatele pe bază de pește și pasăre. Este un
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
mai puțin acide. De asemenea, pot fi folosite la obținerea vinurilor spumante și a distilatelor de vin de calitate. Se recomandă a fi servite la începutul mesei, ca aperitiv, sau la preparatele pe bază de pește și pasăre. Este un soi cu coacere târzie, recomandat a fi cultivat pe pantele bine însorite. Bășicată era un soi specific Podgoriei Dealu Mare, dar se putea întâlni și pe dealurile din fostele județe Muscel și Dâmbovița.
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
de vin de calitate. Se recomandă a fi servite la începutul mesei, ca aperitiv, sau la preparatele pe bază de pește și pasăre. Este un soi cu coacere târzie, recomandat a fi cultivat pe pantele bine însorite. Bășicată era un soi specific Podgoriei Dealu Mare, dar se putea întâlni și pe dealurile din fostele județe Muscel și Dâmbovița.
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
buretele se mai vinde câteodată la piață în țările Europei de nord, iar în estul Europei se oferă în formă uscată. Pe de altă parte, micologul german Linus Zeitlmayr descrie deja în prima ediție a cărții sale "Knaurs Pilzbuch" (1953) soiul ca sub diferite premise letal. De ce? Până prin anii 1944, s-a crezut ca ciuperca este comestibilă, dar moartea micologului Julius Schäffer (1882-1944) după un repetat consum al buretelui a pus sub semnul întrebării calitățile acesteia și astfel s-a descoperit
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
prin absența sau deținerea acestui antigen. Eventual, varianta purtătoare de antigen (sau mutanta) s-a înmulțit și răspândit mai intens decât aceasta fără antigen, astfel "Sindromul Paxillus" apare mai frecvent. În ultimii ani s-a dovedit, că ciupercile de acest soi care cresc atât în pădurile de foioase cât și in pădurile de conifere, au caracteristici fizice vizibile, dar la nivel de ADN ele sunt diferite și incapabile de încrucișare. Decese asociate cu consumul de această ciupercă sunt raportate în principal
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de util pentru taxonomia ciupercilor. Renumitul savant Elias Magnus Fries a încadrat anterior toate ciupercile cu lamele într-un gen mare: "Agaricus". Pe timpul când Kummer a început să despartă soiuri din genurile "Coprinus" și "Hygrophorus", cele mai multe ciuperci cu lamele (cum ar fi "Tricholoma", "Clitocybe" etc.) au fost cuprinse ca sub-genuri în genul tare umflat "Agaricus". El le-a ridicat la nivelul de gen, stabilind multe specii sub numele folosite astăzi
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
cauzate de această ciupercă. Se suspectă, că cauza intoxicației ar fi un glicovinil (CHNO), de asemenea sunt conținute lectine fungide care duc în mod specific la agregare de celule sanguine de grupa de sânge A. și alcaloide. În plus, acest soi conține cele mai mari concentrări de cupru, zinc, mercur și arsen în relație cu alte specii. Simptomele de ingestie încep după 20 minute, dar deseori de abia după 4 ore de la ingerare. Principalele simptome pe care se observă la persoane
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]