39,396 matches
-
mănâncă insecte și alte mici nevertebrate. Trăiesc de obicei în grupuri (turme) de 30-60 de indivizi. Ordinul este reprezentat printr-o singură familie, "Procaviidae", cu 4 specii actuale grupate în 3 genuri: "Procavia", "Heterohyrax" și "Dendrohyrax", răspândite în Africa la sud de Sahara și în Egipt, și în câteva locuri restrânse din Orientul Apropiat (Siria, Palestina) și Arabia. Unele dintre ele trăiesc în regiunile premontane de semideșert, altele duc un mod de viață arboricol. Sistematica hiracoideelor, care include și speciile dispărute
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul Transilvaniei (la interferența cu ținutul istoric al Olteniei), pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Hunedoara, Sibiu și Vâlcea. Aria naturală ocupă teritoriul sudic al județului Alba (Cugir, Pianu, Șugag), sud-estic al județului Hunedoara (Beriu, Orăștioara de Sus, Petroșani, Petrila), sud-vestic
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
înseamnă „tejghea” în partea de centru-est și de sud-est a Franței. Trăsăturile regionale sunt de patru feluri: Un cuvânt regional poate fi folosit simplu ca sinonim al unui cuvânt standard, paralel cu acesta, de exemplu corespunzătoarele cuvântului „afină”: "airelle" în sudul Franței (ex. "ramasser des airelles" „a culege afine”) și cuvântul standard "myrtille" provenind din nordul Franței (ex. "acheter une tarte aux myrtilles" „a cumpăra o tartă cu afine”). Însă un cuvânt regional poate fi folosit și atunci când este considerat mai
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
cégep" în Québec. Franceza are foarte multe variante regionale. Principalele variante și grupuri de variante sunt următoarele (reprezentate pe harta de mai sus): Fiecare dintre cele de mai sus se subîmparte în alte variante regionale, de exemplu în cea din sudul Franței este o variantă lyoneză, în cea din Québec una montréaleză, în cea din Antile una haitiană, în cea din Oceanul Indian una din Mauritius etc. Particularitățile acestor variante se datorează mai ales limbilor vorbite altădată sau și în prezent în
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
prezent în această parte a Franței. Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale variantei vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos pricipalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence: Franceza vorbită în Belgia este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
standard „îngeraș”) vs. "enfant, adolescent" „copil, adolescent” (în Tunisia). Franceza din Africa Subsahariană are, în fostele colonii franceze și belgiene, un statut de nivel mai înalt și un rol mai important decât în nordul Africii. În fiecare țară francofonă de la sud de Sahara, franceza este fie unica, fie una dintre limbile oficiale, dar în fiecare este limba comunicării la nivel de țară, fiindcă există multe limbi locale, ceea ce face imposibilă comunicarea la acest nivel fără o limbă comună. Chiar și acolo
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
Petre P. Panaitescu propunea locația Cavarna-Carvuba, la est de Balcic. Mai recent, într-un studiu care îmbogățește dosarul istoric cu mai multe mărturii inedite, Aurel Decei a încercat să identifice „Karînovasî” ca fiind Karinâbâd sau Karnabad, un mic oraș la sud de lanțul muntos balcanic pe care bulgarii îl numesc astăzi Karnobat. Suportul principal al acestei ipoteze, propusă deja de Jireček, este că "ova" în limba turcă înseamnă „câmpie, câmp, vale”, iar "âbâd" în persană înseamnă „loc locuit, cultivat, productiv”. Dar
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
granița post-trianonică, după Războiul româno-ungar din 1919 Iugoslavia a anexat pentru scurt timp partea sudică a Ungariei proclamând Republică Baranya-Baja. Puțini sârbi au rămas în Ungaria, majoritatea emigrând cu timpul în Șerbia. pot fi împărțiți în două comunități, cei din sudul Ungariei lângă granița cu Șerbia și cei din centrul Ungariei. După tratatul de la Trianon numărul lor a început să scadă constant deoarece mulți emigrau în Șerbia. În prezent sârbii nu sunt majoritari în nicio localitate din Ungaria însă sunt o
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane Cetatea Țărănească a fost un loc de refugiu unde nobilii din așezările învecinate își depuneau averea. Georgius Krauss arăta că bunurile din aur și argint depuse erau în valoare
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
comun de rață cârâitoare cu pieptul negru) este o specie de pasăre din familia Anatidae care se întâlnește din partea sudică a Statelor Unite și a Americii Centrală până în America de Sud (în partea centrală și sudică). În Statele Unite, este întâlnită tot anul în sudul Texasului. Există două subspecii: Această specie nu este considerată amenințată cu dispariția de către IUCN și Național Audubon Society; se estimează că populația globală este de 1.100000-2.000000 de pasari.
Dendrocygna autumnalis () [Corola-website/Science/332859_a_334188]
-
redactează "Des canaux de navigation, et spécialement du canal de Languedoc", o lucrare de ansamblu despre navigația interioară în toate timpurile și pe toate continentele, care și acum este de autoritate în domeniu, consacrând o treime din lucrare canalului din Sudul Franței cunoscut cu denumirea de Canal du Midi, deja prezentat drept o realizare exemplară. În 1795, a participat la crearea Biroului longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire. A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
de rezistență prin ranforsarea fundației și prin construirea în interiorul bisericii a patru stâlpi de beton armat simiîncastrați în zidărie. În anul 2003 s-au refăcut șarpanta, bolta navei și s-au zidit fațadele noi pe laturile de Vest, Nord și Sud. În anul 2004 s-a realizat învelitoarea cu tablă zincată și a început tencuirea interiorului bisericii în vederea pictării frescei. Până la sfârșitul anului au fost construite două etaje ale celor două turnuri, au fost montate geamurile termopan și ușa laterală. În
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
fost declarată la 29 iunie 2012 patrimoniu mondial de către organizația UNESCO. Cele patru peșteri de la Nahal Mearot se află pe povârnișul falezei vestice a Muntelui Carmel, în locul de ieșire al pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului, la circa 17 km sud de Haifa, 4 km la est de litoralul actual al Mării Mediterane, la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
mărginește o parte din limita de sud a centrului istoric al municipiului București, în sectorul 3, la limita cu sectorul 5. Strada este situată pe malul stâng al Dâmboviței, este orientată de la vest spre est și se desfășoară pe o lungime de 250 de metri între străzile
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]
-
să ia în considerare normele de nomenclatură zoologică. Hugh Edwin Strickland a scris raportul comisiei. exemplu: Nunneley în 1837 a stabilit "Limax maculatus (Gastropoda)", Wiktor în 2001 a clasificat ca un sinonim junior denumirea "Limax maximus (Linnaeus)" din 1758 din Sudul și Vestul european. "Limax maximus" a fost stabilit mai întâi, așa că, dacă clasificare Wiktor lui 2001 este acceptată, Limax maximus are prioritate față de "Limax maculatus" și trebuie să fie utilizată pentru specie. Există aproximativ 2-3 milioane de cazuri de acest
Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică () [Corola-website/Science/332905_a_334234]
-
Inițial cunoscută prin mărturia italianului Giovanni Battista Ramusio, manuscrisul original a fost descoperit și publicat la începutul secolului al XIX-lea, în Lisabona. Nemulțumit că nu a fost alocat, Barbosa s-a alăturat mai multor întâlniri portugheze în Sevilia, în sudul Spaniei. Tatăl său, Diogo Barbosa, l-a urmat pe D. Álvaro de Braganza în exil în Sevilla, unde Álvaro a devenit primar, devenind el însuși guvernator al castelului din Sevilla. În 1516 Ferdinand Magellan s-a mutat la Sevilla și
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
este cea mai veche grădină publică din Slatina. Este așezată în apropierea centrului orașului, având o suprafață de circa 1,68 hectare. În partea sud-estică a grădinii se află Spitalul Județean de Urgență din Slatina, iar în partea de sud se află hotelul Parc. Accesul în parc se face prin intermediul a patru intrări: două dinspre strada Pitești, una dinspre Biserica „Sfinții Împărați”(din vecinătatea Hotelului „Parc”), și o alta dinspre parcarea supraetajată de lângă Spitalul Județean Olt. Intrarea principală în Parcul
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
aflat o singură fereastră situată axial - de factură gotică). Pronaosul - acoperit și el de către o cupolă, a fost mai larg decât naosul. Alăturat zidului sudic - respectiv pronaosului, s-a aflat juxtapusă clopotnița - portic, ce a avut jos trei deschideri (spre sud - pe unde se făcea intrarea propriuzisă în biserică, est și vest) iar la partea superioară încăperea destinată clopotelor, tot cu trei deschideri. Bolțile au fost susținute de arce mari de cărămidă care coborau în naos și pronaos până la jumătatea zidurilor
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
La 7 iulie 1302, Maggior Consiglio a decis construirea unei cladiri în care să se confecționeze frânghiile și să fie folosită și că depozit de cânepă. Concomitent cu prima extindere a arsenalului, care s-a realizat pe trenul situat la sud de lacul Sân Daniele, nouă clădire de cărămidă a fost finalizată în 1303 și a fost numită "Caxa del canevo", dar și "Teza longa de la Tana". În 1440, în urma exploziei pulberăriei ("caxa de le polveri"), partea dinspre est a clădirii
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de Armată VI american (6 AG) sub comanda generalului Jacob L. Devers. În timpul luptelor din sudul Franței, 6 AG a fost sub comanda Cartierului General Aliat (AFHQ) din Teatrul de Operațiuni din Mediterana
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de Armată VI american (6 AG) sub comanda generalului Jacob L. Devers. În timpul luptelor din sudul Franței, 6 AG a fost sub comanda Cartierului General Aliat (AFHQ) din Teatrul de Operațiuni din Mediterana dar, după o lună, grupul a trecut sub comanda SHAEF. Până în acest moment, cele trei grupuri de armate se aflau pe poziții pe
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
SHAEF. Până în acest moment, cele trei grupuri de armate se aflau pe poziții pe frontul de vest pe care aveau să le păstreze până la sfârșitul războiului —21 AG britanic în nord, 12 AG americ în centru, iar 6 AG în sud. În decembrie 1944, SHAEF și-a stabilit sediul în Palatul Versailles din Franța. On 26 April 1945 SHAEF moved to Frankfurt. SHAEF a comandat cele mai numeroase formații destinate unei operațiuni pe frontul de vest - americane, franceze, britanice și canadieni
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
al NSS Global Investments, un grup în plină dezvoltare, și deține investiții importante de capital în energie regenerabilă, materiale de construcții, automobile, leasing operațional, agricultură și afaceri imobiliare. Afacerile gestionate de dl. Nawaf Salameh acoperă o arie geografică largă incluzînd Sud Estul Europei, China, Brazilia și China. Comunitatea creștină din Marmarita, agregată cu mult timp înainte de constituirea primelor nuclee de adepți ai islamului din arealul montan căruia îi aparține așezarea, a fost întemeiată de cinci familii ai căror urmași, peste generații
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
la nord chiar înainte de a se varsă în Canal Grande. Acest canal se varsă în Canal Grande între Palatul Venier dei Leoni și Palatul Dario. Pe malurile acestui canal se află: Canalul este traversat de trei poduri (de la nord la sud):
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]