39,399 matches
-
alegerilor locale din 2012, care au avut loc pe 10 iunie, românii cu drept de vot care nu au domiciliul stabil în București au putut alege prin vot: La alegerile locale din 10 iunie au participat 97 de partide politice, alianțe politice, alianțe electorale și organizații ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale. Conform Biroului Electoral Central, la vot au fost așteptați aproximativ 18.313.440 de votanți români . Au fost votați președinții a 41 de consilii județene, 3.187 de primari
Alegeri locale în România, 2012 () [Corola-website/Science/325214_a_326543]
-
din 2012, care au avut loc pe 10 iunie, românii cu drept de vot care nu au domiciliul stabil în București au putut alege prin vot: La alegerile locale din 10 iunie au participat 97 de partide politice, alianțe politice, alianțe electorale și organizații ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale. Conform Biroului Electoral Central, la vot au fost așteptați aproximativ 18.313.440 de votanți români . Au fost votați președinții a 41 de consilii județene, 3.187 de primari, 1.338
Alegeri locale în România, 2012 () [Corola-website/Science/325214_a_326543]
-
era cel de al doilea fiu al regelui Germaniei Henric I "Păsărarul" cu soția sa Matilda de Ringelheim. El a încercat să provoace o revoltă împotriva fratelui său mai mare, noul rege Otto I "cel Mare" în 938, fiind în alianță cu Eberhard de Franconia și Gilbert de Lorena, considerând că tronul regal i-ar fi revenit de drept. În 939, el a fost înfrânt de trupele regale la Birten și nevoit să părăsească Germania. El s-a refugiat la curtea
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
a eșuat în obținerea demnității imperiale pentru el, deoarece a fost ales Richard de Cornwall. Amenințat de puterea regională a lui Ottokar, vărul lui Béla al IV-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Știria să fie acordate Regatului Ungar, că lui Ottokar al II-lea să i
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD-UNPR-PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi
Alegeri prezidențiale în România, 2014 () [Corola-website/Science/325307_a_326636]
-
consiliile interimare, în Consiliul Superior al Muncii, în Camerele de agricultori, în Comitetul Eforiei Școalelor, în barouri de avocați; ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcționare în serviciul căilor ferate, etc (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociația s-a afiliat la Alianța internațională pentru sufragiul feminin, informând opinia publică românească despre realizările mișcării feministe din străinătate și participând la congresele Alianței; de exemplu, la Congresul de la Geneva (6 -11 iunie 1920), care adoptă Programul internațional al femeilor și la care Elena Văcărescu
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcționare în serviciul căilor ferate, etc (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociația s-a afiliat la Alianța internațională pentru sufragiul feminin, informând opinia publică românească despre realizările mișcării feministe din străinătate și participând la congresele Alianței; de exemplu, la Congresul de la Geneva (6 -11 iunie 1920), care adoptă Programul internațional al femeilor și la care Elena Văcărescu a prezentat un amplu raport asupra mișcării feministe din România, apreciat de presa franceză, din S.U.A., din Italia, Spania
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
în drepturi a femeilor cu bărbații (Femeia română și politica); prin intermediul unor membri influenți ai Asociației, trimite, în primăvara anului 1914, două memorii Camerei Deputaților și Senatului, revendicând participarea femeilor la alegerile consiliilor locale; este prezentă la Congresul internațional al Alianței pentru sufragiul femeii (Budapesta, 1913), unde anunță afilierea societății Drepturile femeii la această Alianță influentă, cu peste unsprezece milioane de membre; în anii de după război, face parte dintre feministele care au realizat unificarea asociațiilor de femei din România, sub patronajul
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
ai Asociației, trimite, în primăvara anului 1914, două memorii Camerei Deputaților și Senatului, revendicând participarea femeilor la alegerile consiliilor locale; este prezentă la Congresul internațional al Alianței pentru sufragiul femeii (Budapesta, 1913), unde anunță afilierea societății Drepturile femeii la această Alianță influentă, cu peste unsprezece milioane de membre; în anii de după război, face parte dintre feministele care au realizat unificarea asociațiilor de femei din România, sub patronajul Consiliului Național al Femeilor Române și susținea mișcarea petiționară pentru stipularea în noua constituție
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
asociațiilor de femei din România, sub patronajul Consiliului Național al Femeilor Române și susținea mișcarea petiționară pentru stipularea în noua constituție a țării a drepturilor fundamentale ale femeilor; între 1926 - 1929 a fost aleasă membră în Comitetul de conducere al Alianței pentru votul și acțiunea civilă și politică a femeilor cu sediul la New York. Eugenia de Reuss-Ianculescu, Femeia română și politica, în Drepturile femeii, Anul II, ianuarie și februarie 1913; vezi și Societatea Drepturile femeii. Statute și Feminismul în țară în
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
al II-lea. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) avea și el legături de familie cu dinastia: bunicul său Ugo al III-lea era fratele Adelidei, bunica lui Henric al III-lea. Primii salieni au datorat mult din succesul lor alianței cu Biserica Catolică, politică inițiată de împăratul Otto I, care le-a dat sprijin material la supunerea ducilor rebeli. Totuși, cu timpul, Biserica a regretat această relație apropiată. Alianța s-a destrămat în 1075, moment cunoscut ca începutul luptei pentru
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
al III-lea. Primii salieni au datorat mult din succesul lor alianței cu Biserica Catolică, politică inițiată de împăratul Otto I, care le-a dat sprijin material la supunerea ducilor rebeli. Totuși, cu timpul, Biserica a regretat această relație apropiată. Alianța s-a destrămat în 1075, moment cunoscut ca începutul luptei pentru învestitură, dispută în care papa reformist de atunci, Grigore al VII-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să renunțe la drepturile asupra Bisericii din Germania. Papa
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
asemenea probleme a condus la nașterea necesarului de învățare. Prin urmare, nu s-au cristalizat obiective de învățare generale și nu au fost tratate cu ajutorul unor metode speciale, ci s-a continuat extrem de concret și de moderat (în sensul unei alianțe strategice) procesul de constituire a unei rețele, cu o extensie. Totdeauna când apăreau probleme în proces, ele erau interpretate ca probleme de învățare, reflectându-se în comun asupra lor și acordându-se suport concret pentru a valorifica situațiile problematice, și
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
și acordându-se suport concret pentru a valorifica situațiile problematice, și în mod direct, ca oportunități practice de învățare. Cu ajutorul moderatorului și al disponibilității de a se schimba și ei înșiși, participanții au putut descoperi toate etapele intermediare necesare pentru alianța strategică și au învățat să le prelucreze în comun pe parcursul unui an, inclusiv etapele necesare schimbării în plan personal. La final s-au realizat ambele deziderate: alianța strategică se născuse în mod de facto, iar participanții au învățat (în cadrul structurării
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
schimba și ei înșiși, participanții au putut descoperi toate etapele intermediare necesare pentru alianța strategică și au învățat să le prelucreze în comun pe parcursul unui an, inclusiv etapele necesare schimbării în plan personal. La final s-au realizat ambele deziderate: alianța strategică se născuse în mod de facto, iar participanții au învățat (în cadrul structurării sale) tot ceea ce aveau nevoie să știe și să poată în acest sens (pentru menținerea unei alianțe durabile). Acum s-ar putea obiecta că această abordare se
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
în plan personal. La final s-au realizat ambele deziderate: alianța strategică se născuse în mod de facto, iar participanții au învățat (în cadrul structurării sale) tot ceea ce aveau nevoie să știe și să poată în acest sens (pentru menținerea unei alianțe durabile). Acum s-ar putea obiecta că această abordare se apropie foarte mult de dezvoltarea organizațională clasică, realizată cu sprijinul unui consultant. Însă deosebirea este clară. E drept că participanții au fost preocupați, în mod real, în primul rând de
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
ca parte a Războiului genovezo-pisan. Victoria drastică a genovezilor și distrugerea flotei pisane a marcat declinul puterii comerciale a Pisei. În secolul al XIII-lea, Republica Genova a cucerit numeroase așezări din Crimeea, unde a fost întemeiată colonia genoveză Caffa. Alianța încheiată cu Imperiul Bizantin restaurat la Constantinopol a condus la creșterea averii și puterii genoveze și simultan la descreșterea comerțului promovat de venețieni și de pisani. Imperiul Bizantin deja acordase Genovei cea mai mare parte a drepturilor pentru un comerț
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
devenise deja un foarte important centru, a cărui flotă controla comerțul mediteranean. El și-a extins puterea în urma jefuirii portului Reggio di Calabria din sudul Italiei în anul 1005. Pisa s-a conflict continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în 1015-1016, capturând insula de la sarazini în anul 1016, după înfrângerea regelui sarazin Mugahid. Această victorie i-a oferit Pisei supremația în Marea Tireniană. Atunci când pisanii i-au alungat și
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
aflat în drum spre Spoleto, a străbătut Pentapolis și în timpul tranzitului a fost atacat de către un grup de așa-ziși "spoletani" (longobarzi din Italia centrală) și "romani" (localnici din Pentapolis). Se poate ca localnicii să fi fost atrași către această alianță anti-longobardă de către exarhul Eutychius, care ar fi avut o înțelegere secretă cu ducele de Spoleto, Transamund al II-lea. În mod tradițional, locuitorii din Pentapolis nu se aflau în relații cordiale nici cu bizantinii, cu care Liutprand lupta în 728-729
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
rapidă a podurilor peste Meuse, ceea ce implica o înaintare rapidă peste dispozitivul aliat, eventual ocolind punctele de rezistență. Un alt element de care Peiper trebuia să țină cont era lipsa de resurse ale Reichului în ce privește carburantul, drastic reduse după ruperea alianței de către România. În cele din urmă, în acest context, fuseseră date ordine specifice de către Hitler pentru ca bătălia să fie dusă cu brutalitate în scopul terorizării inamicului. Sepp Dietrich a confirmat aceasta în timpul procesului. După mai multe surse, la briefingul ce
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
-lea a reușit să oprească invazia în afara zidurilor orașului Douai și o nouă pace a fost semnată, prin care Henric al V-lea recunoștea revendicările lui Robert asupra Douai și Cambrai. În 1103, Robert al II-lea a încheiat o alianță cu regele Henric I al Angliei, oferind 1.000 de cavaleri în schimbul plății unui tribut anual, însă în momentul în care regele Angliei a refuzat plata convenită, Robert s-a aliat cu feudalul nominal al său, regele Ludovic al VI
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
de Ramla, l-a insultat pe conte în public. Filip a părăsit Ierusalimul în octombrie pentru a merge în nord, în Principatul de Antiohia, și a participa la asediul (eșuat) asupra orașului Harim, înainte de a reveni în Europa. Între timp, alianța cu bizantinii împotriva musulmanilor din Egipt a fost abandonată. În noiembrie, Balduin al IV-lea și Raynaud de Châtillon au reușit să îl înfrângă pe Saladin în bătălia de la Montgisard. Filip s-a întors din Palestina în 1179, moment în
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
moartea Isabellei de Hainaut. Eliberați după această concesie, Ioana și Ferdinand s-au alătura timediat vechilor aliați ai tatălui ei Balduin, anume regele Ioan Fără de Țară al Angliei (unchiul ei) și împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig, încheind o alianță împotriva Franței. Ei au fost însă înfrânți categoric în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în care Ferdinand a căzut prizonier. Ferdinand va rămâne captiv în Franța vreme de încă 12 ani, timp în care Ioana a guvernat singură. În
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
frații săi și-au simțit pozițiile amenințate atunci când moștenitoarea comitatului de Artois, Elisabeta de Hainaut s-a căsătorit cu fiul Adelei, regele Filip al II-lea, întărind astfel pozițiile contelui Balduin al V-lea de Hainaut. Adela a format o alianță cu ducele Hugue al III-lea de Burgundia și cu contele Filip I de Flandra și chiar a căutat să îl atragă și pe împăratul Frederic I Barbarossa. Războiul a izbucnit în 1181, iar relațiile au avut atât de rău
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
funcție, probabil în prin violență, de către Docibilis I, care a constituit practic o dinastie și a transformat Gaeta într-o formațiune statală independentă "de facto". Conducătorii Docibilieni s-au preocupat în primul rând să promoveze interesele Gaetei prin încheierea de alianțe cu orice putere care era capabilă de aceasta. Când au avut ocazia, ei și-au raliat forțele sarazinilor împotriva vecinilor lor creștini, însp și Papalității împotriva piraților musulmani în bătălia de la Ostia din 849. Ei au construit un masiv palat
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]