54,187 matches
-
și fanatism, din frică și lașitate ori fiindcă a fost șantajat) se autodeconspiră înainte ca dosarul său să fie livrat opiniei publice de către CNSAS? Probabil că autolustrare (lustrația fiind termenul general pentru întregul fenomen de curățare și igienizare etică). Or, chestiunea dilematică este următoarea: în ce măsură autolustrarea este sau, poate fi o soluție reală în România? Vom avea, oare, parte de un confesional abundent și aluvionar, de o hemoragie de mărturisiri ale unor persoane publice care vor admite că au colaborat cu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
morale la care ar trebui supuse. A fi semnat un angajament de informator nu este puțin lucru, ci este un viciu de fond moral și chiar uman. Pentru a doua (sau a treia) oară întreb, însă: de ce este necesară lustrația? Chestiunea cea mai consistentă legată de valabilitatea și stringența aplicativității lustrației este alta. Și anume: nelustrând persoanele publice vinovate de a fi colaborat cu Securitatea (sau de a fi făcut parte din eșaloanele Securității), acestea pot fi supuse continuu șantajului și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Nelustrate, toate aceste persoane, oricât de deschise la procesul de europenizare și de democratizare al României postcomuniste, depindeau, prin șantaj, de scopurile și orientarea politică a păpușarilor lor. Or, este evident că lustrația devine necesară mai ales pentru a tranșa chestiunea acestui posibil șantaj și a corupției adiacente lui. Căci șantajabilii nu sunt, poate, foarte mulți nici astăzi, la nivelul actualei puteri administrative și politice ori în funcții publice de anvergură (de la mass-media până la domeniul culturii, să spunem), dar nici foarte
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
poliției politice, aparatcikii implicați în „bunul mers” al aceleiași instituții, înalții activiști de partid), nu sunt primii dați în vileag, rolul de țapi ispășitori revenindu-le foștilor informatori (deși vinovăția acestora este reală, dar de grad secund). Una dintre primele chestiuni logice ar fi consultarea și aplicarea Codului Penal, pentru a departaja juridic categoriile foarte nuanțate de colaboratori ai Securității. În cele ce urmează voi schița o posibilă ierarhie a gradelor de vinovăție și a modurilor în care ar putea fi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Securitate pentru discuții anticomuniste cu prietenii săi, în ultima perioadă a ceaușismului. El nu face din acest început un caz de disidență, ci îl amintește ca o minimă justificare a preocupărilor sale. Două dintre cărțile lui sunt axate contrapunctic pe chestiunea Securității: este vorba despre Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989 (Editura Polirom, Iași, 2002) și Moștenitorii Securității (Editura Humanitas, București, 2004). Marius Oprea a antologat și comentat câteva dintre documentele cele mai importante legate de crearea, structura
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Centrului de Cercetare a Imaginarului (de la Cluj-Napoca) am avut o dezbatere amplă, pornind de la un text propus de Ștefan Borbély și intitulat Generații fără memorie (cu câțiva ani înainte, alte trei dezbateri din cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, abordaseră chestiunea generațiilor tinere și a memoriei legate de istoria recentă: eu am propus în 2003 spre dezbatere conceptul de deprogramare a creierului, aplicat pentru românii trăitori în comunism; Sanda Cordoș a propus în 2004 spre dezbatere ideea de rezistență prin cultură
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
legat de o încercare de cuantificare fie și doar simbolică a procentului în care generațiile tinere sunt sau nu sunt neapărat interesate astăzi de recuperarea istoriei recente, de recuperarea trecutului României. Pornind de la acea dezbatere, am început să discutăm despre chestiunea memoriei și am aproximat o clasificare a acesteia: ce tip de memorie ar fi fezabilă, ar fi strategică, pentru a-i sensibiliza pe tineri întru recuperarea istoriei recente a țării lor? Voi relua, parțial, argumentele mele din cadrul acelei dezbateri, aducând
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
scris pe el, ori chiar precizând: „De așa ceva avem nevoie, de lucruri palpabile, de deținuți politici care să vină să ne povestească, oricât ar fi de simplă sau de terestră istoria lor, și nu să ne țină discursuri intelectualiste despre chestiunea suferinței și a memoriei”. Acel săpun nu fusese văzut de gardienii vigilenți, fiindcă într-un astfel de caz ar fi fost distrus; gardienii care controlau pachetele primite de deținuți se asigurau că nu există mesaje subversive - or, un „te iubesc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de reeducare). Astfel de documentare înseamnă foarte mult pentru studenți și tineri, faptul că văd oameni reali în carne și oase, că nu este vorba doar despre teorie, că au acces la o latură palpabilă, prin care ajung la istorie. Chestiunea legată de clasificarea memoriei și de căutarea unei memorii adecvate pentru a calibra util și moral trecutul recent (în conștiința tinerilor) este adeseori discutată și de analiștii Gulagului românesc, în special de istorici. Care ar fi modalitatea cea mai adecvată
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să nu uităm de țăranii revoltați împotriva colectivizării (1948-1962), despre care la noi se știe foarte puțin, mulți dintre ei fiind aruncați în lagăre și închisori. Ceea ce le explic studenților, iar ei înțeleg și acceptă - este următorul lucru: predând aceste chestiuni, nu este vorba despre o memorie furioasă, colerică, ci de o memorie recuperatoare, inclusiv cu valoare terapeutică. Prin urmare există (sau ar trebui să existe) o memorie legată de ideea de sacrificiu în România. De ce să nu fie transmisă mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
întotdeauna opționale - s-a participat la ele numai dacă a existat dorință în acest sens; în plus, nu am stipulat ca fiind obligatoriu ca studentul care participă la aceste excursii documentare să și frecventeze cursul despre Gulagul românesc. Și această chestiune a fost tot opțională. Desigur, ar fi ipocrit să nu admit că respectivele excursii puteau fi o formă de captatio benevolentiae față de studenții mei, însă una minoră, nu majoră. Ca memoria etică să fie materializată și asumată de către tineri, ar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și broaște-țestoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema câinilor, la bloc, este aceea că, vrând-nevrând, latră când vor ei (doar de aceea sunt câini); pisicile sunt mai blazate, mai silențioase; uneori sar balconul la vecini și cotrobăie prin casă, făcând vraiște. Chestiunea vârstei, a generațiilor este o altă nepotrivire specifică pentru cei care locuiesc la bloc. Există chiar și aici o bătălie între generații? Firește. Liceenii sunt zgomotoși (neavând bani pentru a merge în alte spații adecvate): stau, mai ales iarna, dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un simțământ firesc și omenesc. De aceea și nădejdea mea în România este firească, instinctuală chiar. O chestiune de bun-simț. Ce mai înseamnă astăzi a fi patriot? Ce mai înseamnă patriotismul? A-ți iubi țara cu luciditate, nu orbește. A o grădinări rațional, nu pasional și coleric. Fără steaguri de sărbătoare, fără prapuri de înmormântare, fără lozinci ori
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Industrie ? Pe unde mai e ? Serviciile ? Jale și iarăși jale. Emigrație ? Asta da, și... mai crește ! Efecte imediate: petice la haine, încălțăminte proastă, încălzire așișderea, jafuri și tâlhării, alte probleme sociale! Nu pot excepta PRESA. Acum e regruparea cea mare. Chestiune de câteva luni. Băieții aceștia buni sau răi, meseriași și nu prea, săvârșesc o muncă utilă, uneori produc bucurii. Sunt prost plătiți dar suflete de luptători. Cine să-i sprijine, știind că pentru fiecare întreprindere e un viitor incert ! Cel
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
l-a putut vedea integral, de parcă ar fi fost un tablou sau o operă de sculptură. Conceperea problemei culturii de către Rousseau prezintă trăsături similare. Un al treilea exemplu: după o îndelungată și necurmată chibzuință, am luat o decizie într-o chestiune importantă. Toată ființa mea, adică toată gîndirea, simțirea și străduința se adună într-un punct, într-o dorință, care e totuși mai mult decît o dorință, pentru că văd de pe acum că sînt pe cale să îndeplinesc acțiunea respectivă și pentru că efectele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri de sentimente dar această recunoaștere nu este suficientă. Chestiunea esențială este dacă are dreptate spunînd că reprezentarea despre mine însumi ca diferit de toate și de toți ceilalți, deci reprezentarea eului, are importanța și omniprezența pe care el i le atribuie. Așa cum am observat mai sus, poate exista un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
eu. Altceva e faptul că atunci cînd se pune întrebarea, în psihologie, pe ce ne bazăm, în mod justificat, ca să vorbim în genere despre un eu, indicăm printre altele eul real, cu sensul cu care am înțeles cuvîntul mai sus. Chestiunea că dacă e bine că circumstanțele pe tărîmul vieții psihice, devin tot mai nestatornice, pe măsura dezvoltării progresive, nu se cuvine discutat aici. Mari primejdii și mari lucruri bune se însoțesc deseori între ele. Cu cît e mai mare abundența
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Platon știa desigur cu claritate că viața este în aceeași măsură comedie și tragedie și că acestea sînt legate între ele într-un mod firesc. Dar ideea n-a căpătat totuși la el o însemnătate hotărîtoare. Poate că, în această chestiune, Socrate ocupă o poziție aparte. Lucrul acesta va fi cercetat mai amănunțit ulterior. Cu toată rezerva pe care trebuie s-o avem în considerațiile de acest gen, trebuie să spunem că de abia epoca modernă are o înțelegere deplină pentru
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cel mai mare accent s-a pus, de regulă, pe prima întrebare și teoriile ridicolului încearcă să răspundă în special la ea. Pentru cercetarea noastră însă, cealaltă întrebare este de mai mare importanță. Pentru introducere, trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă, la urma urmelor, cele două întrebări nu pot fi separate. Au apărut, în epoca modernă, două teorii despre care s-ar părea că se află într-o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acțiunii, participarea și tensiunea, fără de care nu au sens nici catastrofa, nici deznodămîntul. Chiar și atunci cînd nu edîncim în amintirea propriilor noastre insuccese și primejdii de adinioară, trebuie să le retrăim ca și cînd ar fi prezente (în această chestiune, Spinoza are evident dreptate 62), pentru ca astfel eliberarea în aducerea aminte să ne poată provoca un sentiment de plăcere. În orice caz în marele humor pe care îl descriem aici -seriozitatea face parte din ceea ce ne umple sufletul. Dacă e
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că poetul a clădit pe asemenea experiențe nu ne va face nicidecum să-i desconsiderăm arta. S-ar cuveni mai degrabă să admirăm faptul că arta sa a fost capabilă să dea o formă atît de perfectă celor mai serioase chestiuni. 28. Există tragic absolut? Există un tragic absolu? Există destine pentru care suferința și dispariția sînt ultimul cuvînt? Dacă așa stau lucrurile, atunci ne aflăm la o graniță a marelui umor. Și dacă există o graniță, humoristul însuși este dator
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
am putea sustrage unui destin tragic, renunțînd la o acțiune pe care ne-o pretinde idealul nostru de viață. Atunci însă accentul atic cade pe abandonarea acțiunii respective și tema aceasta e legată de discutarea relației dintre acțiune și humor, chestiune despre care vom trata un capitol ulterior. Așa cum acțiunea indică limita humorului dinspre latura activă, tot astfel tragicul absolut desemnează limita față de latura pasivă. Humoristul socotește că a căutat și a urmat calea justă, onest și de bună credință, fără
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
intelectual este doar o condiție aparte a humorului. Descoperim aceasta în faptul că chiar unde fundalul în cauză este identic la diferiți indivizi, lucrul acesta nu înseamnă totuși că s-a dezvoltat la toți marel humor. Voi insista asupra acestei chestiuni în ultimele două capitole ale lucrării. Deocamdată vreau să remarc numai că va exista totuși o anumită înrudire între fundalul intelectual și baza (superioritate, noblețe a sentimentului, melancolie, nostalgie, simpatie cf. cap. IV) pe care o presupune humorul. Atît baza
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
istorice, este limpede că atunci cînd dispar acele condiții a trebuit să treacă și vremea sentimentului. În conformitate cu concepția problemei religioase pe care am dezvoltat-o în lucrarea mea despre filosofia religiei (și, ulterior, în capitolul concluziv din Der menschliche Gedanke), Chestiunea decisivă în ce privește filosofia religiei este tocmai aceea dacă va continua să existe mereu posibilitatea imboldului și sentimentului religios, după ce s-a renunțat la valabilitatea științifică obiectivă a reprezentării religioase. Metoda istorico-psihologică o înlocuiește aici pe cea speculativă și metafizică; iar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
petrece în ambele domenii de activitate se sprijină pe aceleași premise dacă cele pe care se bazează un domeniupot fi deduse din ale celuilalt ori dacă, poate, cele două grupe de premise se contrazic. Vrem să cercetăm aici doar această chestiune, pe cale istorică, în legătură cu sentimentul total de care ne-am ocupat pînă acum. Vrem să cercetăm aici doar această ches-tiune, pe cale istorică, în legătură cu sentimentul total de care ne-am ocupat pînă acum. Vrem să investigăm în ce măsură procesul de gîndire și conținutul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]