38,404 matches
-
a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului de bombardment, "Oberst" Walter Lackner, și-a condus două treimi dintre bombardierele de sub comanda sa pe o rută care permitea apropierea de țintă dinspre nord-est. Restul de 27 de bombardiere de sub comanda "Oberstleutnant" Friedrich Höhne au înaintat spre Rotterdam
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
semnat documentul cu numele complet și gradul militar. În timp ce căpitanul Backer se deplasa spre liniile olandeze de către "Oberstleutnant" von Choltitzt, bombardierele germane și-au făcut apariția dinspre sud. Soldații germani de pe Noordereiland, dintre care cei mai mulți nu aveau informații cu privire la negocierile comandanților locali, au intrat în panică. Ei se temeau să nu devină victime ale raidului executat de bombardierele proprii. Von Choltitz a ordonat să fie lansate rachete roșii, dar când primele trei avioane și-au lansat bombele, semnalele luminoase lansate de la
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se ia decizii cu privire la aspectele finale ale capitulării. Scharroo refuzase să participe datorită a ceea ce el socotea că este o încălcare a cuvântului de onoare a comandanților germani. În continuare, Scharroo a refuzat orice contact cu oficialitățile germane. În același timp, olandezii au format o unitate militară cu efective de aproximativ un batalion, care să se predea în conformitate cu ordinele autorităților militare germane. Pentru siguranța lor, olandezii au
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
dat, în 1908, demisia dintre cadrele active, s-a distins în armata colonială din Congo Belgian, în perioada 1909-1914. Începutul Primului Război Mondial l-a prins în concediu acasă, astfel că a fost mobilizat pentru a lupta în Galiția, unde a ajuns comandant al Fortul Nr. XI „Duńkowiczki” din Fortăreața Przemyśl. Căzut după capitularea fortăreței, în 1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea sa, la sfârșitul anului, a fost numit comandant al unui buncăr de artilerie de la Boričevci și, ulterior, promovat locotenent. În 1908 a fost, însă, sărit la avansare, astfel că a decis să părăsească armata. Transferat fiind în rezerva armatei, în primăvara anului 1909 a mers la Bruxelles, unde
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
legionarilor cehoslovaci. Fiind repartizat la Regimentul 7 Infanterie, a luat comanda Batalionului III. Mai târziu, după încadrare și un proces de instrucție, a fost promovat căpitan. La începutul lunii ianuarie 1918 a predat un curs de tactici de infanterie pentru comandanți de companii și batalioane la Pîreatîn, întorcându-se la regiment, la începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de tactici de infanterie pentru comandanți de companii și batalioane la Pîreatîn, întorcându-se la regiment, la începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
la regiment, la începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de mortiere, secțiunea de cavalerie de recunoaștere, muzica regimentară și o companie de mitraliere - în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
germanilor. Aici, în lupta cu germanii, în după amiaza de 10 martie 1918, a fost grav rănit, dar, datorită lui, trenurile care purtau Divizia 1 de Infanterie cehoslovacă au putut trece de nodul feroviar. Revenit după însănătoșire, a rămas adjunctul comandantului Regimentului 7 Infanterie, într-o perioadă în care, după înțelegerea de la Penza, în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind limba franceză, a fost numit, în 25 noiembrie 1918, la Irkutsk, în funcția de comandant al Legiunii de voluntari transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind limba franceză, a fost numit, în 25 noiembrie 1918, la Irkutsk, în funcția de comandant al Legiunii de voluntari transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din Transsiberian. Sub conducerea sa, legionarii au dus
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Europa a stat în concediu până la începutul lunii ianuarie 1921, vacanța de repatriere fiindu-i prelungită repetat. În luna octombrie 1920, ca delegat al Președinției Cehoslovace, a participat la festivitățile încoronării din România. La 1 ianuarie 1921 a fost numit comandant al "Diviziei 10 Infanterie" din Banská Bystrica, poziție pe care a preluat-o de la generalul francez Pierre-Victor Fournier, după care acesta a devenit comandant al regiunii militare cu sediul la Bratislava. În această calitate, Kadlec a condus, în perioada 27
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Președinției Cehoslovace, a participat la festivitățile încoronării din România. La 1 ianuarie 1921 a fost numit comandant al "Diviziei 10 Infanterie" din Banská Bystrica, poziție pe care a preluat-o de la generalul francez Pierre-Victor Fournier, după care acesta a devenit comandant al regiunii militare cu sediul la Bratislava. În această calitate, Kadlec a condus, în perioada 27 octombrie - 5 noiembrie 1921, măsuri de mobilizare la granița cu Ungaria, după care a participat la un curs pentru ofițeri superiori la Versailles, susținut
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
-a" din Olomouc. În 1934 (1933 după altă sursă) a devenit, prin decret prezidențial, membru al Consiliului Consultativ al Armatei (autoritate consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer capabil, dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
prin decret prezidențial, membru al Consiliului Consultativ al Armatei (autoritate consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer capabil, dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-o complicată încrengătură de relații personale și relații politice, aceasta nu
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
și relații politice, aceasta nu prea l-a ajutat, cu atât mai mult cu cât relația de apropiere cu Uniunea Sovietică dezvoltată de Cehoslovacia lui Edvard Beneš i-a fost potrivnică. Alături de Radola Gajda și Stanislav Čečka a fost printre comandanții Legiunii Cehoslovace care au fost adversari notorii ai bolșevismului, iar faptele sale de arme au reprezentat momente epice ale aventurii siberiene cehoslovace. Generalul Kadlec nu a fost un ofițer al Legiunii foarte popular, fiind eminamente un cadru prototip al Armatei
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
dezvoltat al datoriei, dar fiind, din punctul de vedere al acestora, prea integru, prea corect și prea direct, precum și cu un puternic grad de independență, "„nu mergea întotdeauna în direcția dorită”". Ca efect, a fost omis la ocuparea locului de comandant militar regional după moartea prematură a generalului Václav Kopal și a fost numit, la 15 noiembrie 1935, comandant al armatei terestre din districtul militar Brno, funcție pe care a deținut-o până în 1937 și în care s-a dovedit a
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
precum și cu un puternic grad de independență, "„nu mergea întotdeauna în direcția dorită”". Ca efect, a fost omis la ocuparea locului de comandant militar regional după moartea prematură a generalului Václav Kopal și a fost numit, la 15 noiembrie 1935, comandant al armatei terestre din districtul militar Brno, funcție pe care a deținut-o până în 1937 și în care s-a dovedit a fi excelent. Cu toate acestea, însă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a pleca din Armata Cehoslovaciei
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
fie conducătorul. În continuare, Nevil o forțează pe Râvna să-i predea autoritatea de sysadmin asupra navei spațiale "Excentric ÎI", aflate pe orbită, oferindu-i acces la arhivele, sistemele și armele ei. Totuși, Râvna își păstrează pe ascuns privilegiile de comandant al navei, un statut superior celui de sysadmin. Deoarece descoperirile medicale promise de Nevil nu apar, sprijinul pentru conducerea lui începe să slăbească. Râvna complotează împreună cu Johanna Olsndot și haită Pelerinului să forțeze un compromis cu Nevil. Înainte că acest
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de artilerie de diferite calibre. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 23 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
anului de comercializare, de a face Stewart un miliardar pe hârtie și prima femeie miliardar din SUA. prețul De vînzare a mers încet până la 16 dolari pe acțiune până în februarie 2002. Stewart a fost și continuă să fie acționar majoritar, comandantul 96% controlul puterii de vot în cadrul companiei. Potrivit U. s. Securities and Exchange commission (SEC), Stewart a evitat o pierdere de $45,673 de vânzare toate 3,928 acțiuni de ei ImClone Systems stoc la data de 27 decembrie 2001, după ce
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
ianuarie 1957) a fost membru al Casei de Wittelsbach și general maior în armata bavareză. A fost al treilea fiu al regelui Ludovic al III-lea al Bavariei și a soției acestuia, Maria Theresa de Austria-Este. Inițial, Franz a fost comandant al regimentului de infanterie König, însă cu puțin timp înaintea izbucnirii Primului Război Mondial a primit comanda unei brigăzi de infanterie. Prințul Franz a condus brigada spre victorii la Fort Douaumont, Bătălia de la Passchendaele și Kemmelberg. La 12 iulie 1912 Prințul Franz
Franz de Bavaria () [Corola-website/Science/337144_a_338473]
-
noii Polonii, atât timp cât Germania își păstra controlul asupra economiei, resurselor și armatei polonezecu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă. Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a dinastiei. Pretențiile la tronul polonez se bazau pe Frederick Augustus I de Saxonia, care fusese făcut
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu Daszyński (politician socialist și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici în Rusia, în
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]