45,986 matches
-
și își dădu seama cât de bun ar fi putut deveni Danny Upshaw. Puștiul scrisese cu litere mari, lizibile. Gândea inteligent, scria limpede și ar fi rezolvat ușor cazul celor patru asasinate dacă LAPD l-ar mai fi lăsat în pace o zi sau două. Totul era chiar acolo, în fața lui: primul raport, apoi, pe pagina trei, menționarea celui de-al doilea martor al răpirii lui Marty Goines. Claire și Loftis încercuiseră informația, confirmând cele spuse de Minear: și ei încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
localitate care lucra în schimbul doi la fabrica de avioane Lockheed și care deținea o colecție valoroasă de monede. S-a hotărât s-o fure, s-o vândă și să-i dea bani cu țârâita lui Delores, ca să-l lase în pace. În noaptea de 2 august a încercat, dar a fost prins în casă de proprietar și de prietenii lui. S-a repezit la ochii proprietarului, ca o wolverină adevărată - doar că fără succes -, și a reușit să scape. A alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adevărat. Au trecut luni de zile. Coleman cânta la saxofon, fiindcă se temea să mai comită spargeri sau să-și viziteze wolverinele lui iubite. Lucra ca zilier și îi dădea lui Dolores aproape toți banii, numai să-l lase în pace. Apoi, într-o bună zi, pe treptele casei de pe Beaudry, numărul 236 Sud, apăru însuși bărbatul cu voce de scoțian. Delores și surorile vitrege ale lui Coleman nu erau acasă. Coleman s-a ascuns. Și-a dat seama ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zeul Indra și balaurul V«tra - cel care furase și închisese apele cosmice în „adâncul muntelui” -, într-o primă fază a înfruntării zeul Indra fuge de V«tra (Satapatha Brahma¡a, I, 6, 3-77), fiind „bolnav de spaimă” și dorind pace (Marka¡¯ya Pura¡a). Chiar și în legenda apocrifă Povestea lui Satanailu cumu s-au trufitu împotriva ziditorului D(u)mnezeu... - pe care Nicolae Cartojan a considerat-o prototipul colindei tip Furarea astrelor - arhanghelul Gavriil, fiind înspăimântat de puterea lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în spațiul românesc, intoxicări colective cu cornul-secarei puteau fi provocate și de consumul de rachiu de secară (așa-numita secărică), și anume atunci când secara era infestată cu ciuperca halucinogenă. Și pentru fabricarea rachiului secara era preferată grâului, mai ales până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române (42). Unii autori susțin că băuturi halucinogene, făcute - de data asta voluntar - din secară infestată cu ergot, erau folosite în unele ritualuri preistorice legate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu erau câtuși de puțin „pretinse”, cum scria Șăineanu. În 1546, naturalistul francez Pierre Belon nota următoarele : Nu există turc care să nu cheltuiască ultimul ban spre a-și cumpăra opium, pe care-l poartă asupra sa în timp de pace și de război. Ei mănâncă opium, fiind convinși că îi face mai buni [luptători] și-i expune mai puțin pericolelor războiului. În vreme de război se vând asemenea cantități [de opium], încât este foarte greu să-l mai găsești în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tronul hanului. Pe margine, de jur împrejur, erau așezați teologii care polemizau între ei (41). Profund nemulțumit de multitudinea confesiunilor împăr tășite în lumea întreagă și de dușmăniile pe care acestea le generau, Akbar Han avea ambiția să instaureze principiul „păcii între toate religiile” (sulh-i-kul) (15). Suntem cu o sută douăzeci de ani după ce europeanul Cusanus forjase conceptul de „pace între religii” (De pace fidei, 1453) (16). Pe vârful stâlpului din centrul palatului stătea suveranul, iar pe margine, împrejurul lui, stăteau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
confesiunilor împăr tășite în lumea întreagă și de dușmăniile pe care acestea le generau, Akbar Han avea ambiția să instaureze principiul „păcii între toate religiile” (sulh-i-kul) (15). Suntem cu o sută douăzeci de ani după ce europeanul Cusanus forjase conceptul de „pace între religii” (De pace fidei, 1453) (16). Pe vârful stâlpului din centrul palatului stătea suveranul, iar pe margine, împrejurul lui, stăteau teologii care participau la disputa interconfesională (fotografie de Andrei Oișteanu, 2007) De fapt, Akbar Han voia să aleagă credința
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lumea întreagă și de dușmăniile pe care acestea le generau, Akbar Han avea ambiția să instaureze principiul „păcii între toate religiile” (sulh-i-kul) (15). Suntem cu o sută douăzeci de ani după ce europeanul Cusanus forjase conceptul de „pace între religii” (De pace fidei, 1453) (16). Pe vârful stâlpului din centrul palatului stătea suveranul, iar pe margine, împrejurul lui, stăteau teologii care participau la disputa interconfesională (fotografie de Andrei Oișteanu, 2007) De fapt, Akbar Han voia să aleagă credința religioasă „cea mai autentică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iisus, s-a amestecat în mulțime și pe la spate a atins cu sfială de haina Lui. Căci își zicea: „De mă voi atinge de haina Lui, mă voi vindeca!” Iisus s-a întors și i-a zis: „Femeie, mergi în pace! Credința ta te-a mântuit!” Și femeia s-a vindecat. Samuraiul asculta nepăsător cuvintele lui Velasco. Pentru el, învățătura creștină fusese până acum un lucru străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am dat seama că încerca să spună ceva și nu putea. Am început să recit în limba latină o rugăciune pentru cei răposați, iar Yozō și-a împreunat și el palmele, privind stăruitor marea și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în urma acelor sacrificii, mulți indieni cunosc astăzi cuvântului Domnului și încep să pășească pe calea cea adevărată, salvați de la obiceiurile lor păgâne. Nimeni nu poate să judece cu ușurință dacă ar fi fost mai bine să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărâre. Padre. Matsuki își ridică privirea către mine parcă implorându-mă. De ce vreți dumneavoastră să semănați discordia pe pământurile noastre? Să semăn discordia? Nu înțeleg. Noi... nu, nu e vorba numai de noi. Întreaga Japonie a trăit până acum în pace. De ce ați venit voi, preoții, să ne tulburați pacea? N-am venit să vă tulburăm. Vrem doar să vă împărtășim și vouă adevărata fericire. Adevărata fericire? chipul lui Matsuki se schimonosi într-un zâmbet chinuit. Adevărata fericire pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
implorându-mă. De ce vreți dumneavoastră să semănați discordia pe pământurile noastre? Să semăn discordia? Nu înțeleg. Noi... nu, nu e vorba numai de noi. Întreaga Japonie a trăit până acum în pace. De ce ați venit voi, preoții, să ne tulburați pacea? N-am venit să vă tulburăm. Vrem doar să vă împărtășim și vouă adevărata fericire. Adevărata fericire? chipul lui Matsuki se schimonosi într-un zâmbet chinuit. Adevărata fericire pe care o propovăduiți voi, misionarii, e prea copleșitoare pentru Japonia. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prea puternic se preschimbă în otravă pentru unii oameni. Fericirea despre care vorbiți dumneavoastră este pentru Japonia acel leac devenit otravă. Am înțeles limpede acest lucru de când am venit în Nueva España. Această țară ar fi trăit și ea în pace de n-ar fi venit aici vasele spaniole. Fericirea dumneavoastră a tulburat-o. A tulburat... Mi-am dat seama ce voia Matsuki să spună. — Nu tăgăduiesc că într-adevăr s-a vărsat mult sânge. Dar ne-am răscumpărat vina. Indienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul poposi o vreme într-unul din aceste locuri părăsite. Băură apă din ciuberele de bambus în care o cărau și priviră duși pe gânduri câmpia alungând muștele care nu le dădeau pace. În față se întindeau aceleași câmpii unduioase, umbrite de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus și să se îndrepte înspre o moșie unde să-și petreacă noaptea. În largul câmpiei, se ridică încet un nor de nisip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie ucis. Pentru a salva tot poporul, altă cale nu este decât să sacrificăm un singur om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai dreptate. Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmi porunciseră superiorii mei. După ce am terminat de scris scrisorile, sufletul meu era neobișnuit de împăcat. Mi-am dat seama că flacăra care fusese până atunci țelul vieții mele se stinsese și acest lucru mi-a adus în suflet o pace cum nu mai cunoscusem de la plecarea noastră din Roma. Am pus pana deoparte și privind flacăra tremurătoare a lumânării mi-am dat seama că astfel lua sfârșit îndelungata mea apropiere de Japonia. Dacă stau să mă gândesc, prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trec prin fața ochilor marea și munții Japoniei așa cum le-am văzut pentru prima oară din largul oceanului în toată strălucirea lor. Când am văzut-o atunci scăldată de razele soarelui, insula Japoniei mi s-a părut la prima vedere întruchiparea păcii. Am avut atunci sentimentul că această țară este un ținut vrednic de binecuvântarea Domnului: „Fericiți cei blânzi.” Dar de fapt Japonia nu era un ținut chiar atât de blând. Parcă văd aievea chipul bătrânului care stătea așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Nishi. Știam și de ce fusese nevoit Tanaka să-și spintece vintrele cu sabia mică. Așa cum n-am putut să nu mă îngrijesc de moartea acelui tânăr indian, nu puteam să nu mă îngrijesc de moartea lui Tanaka. — Requiescat in pace. Am închis ochii larg deschiși ai lui Tanaka de parcă aș fi închis cea din urmă poartă a vieții. În tot acest timp, nici supușii, nici Hasekura și Nishi care stăteau în prag n-au încercat să împiedice rugăciunile mele, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știrb al unchiului său. — Nici să nu te gândești să te răzvrătești! Fă bine și spune-i asta limpede și unchiului tău. Trebuie să te socotești binecuvântat că familia ta, a unuia care s-a creștinat, a fost lăsată în pace. — M-am creștinat... de dragul însărcinării. Eu n-am crezut în credința creștină. Nici măcar n-am vrut să cred vreodată. Am făcut totul doar de dragul însărcinării. Astfel i se plângeau seniorului Ishida ochii podidiți de lacrimi ai samuraiului. Însă, ia aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]