4,074 matches
-
în partea tătîne-său, dacă nu cumva să-l întreacă. Ajunseră în dreptul primăriei în fața căreia Dragoș zărise de adineaori oprindu-se o trăsură cunoscută. Din curtea primăriei tocmai ieșea arendașul Platamonu însoțit de băiatul său Aristide, student la București, foarte bine îmbrăcat și frumușel, cu trăsături fine, cu niște buze cărnoase și umede. Zâmbitor și cordial, Platamonu merse spre Dragoș cu mâna întinsă, spunîndu-i c-a venit să roage ceva pe primar, dar a nimerit rău, fiindcă primarul are o anchetă gravă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venit, o fi trecut vremea... ― Și de unde a pornit focul? ― Apoi întîi ardeau numai stogurile de paie și clăile de fân, dar pe urmă au luat foc și acareturile, că bate nițel vânt, nu tare, ca ș-aici... Logofătul apăru îmbrăcat. Din casă îl petrecu glasul nevestei, plîngător: ― Ia seama, Leonte... Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cât sunt de oțărîți acuma și... Porni cu primarul și cu straja, fără să întrebe nimic. Numai după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi primarul, care privise și el flăcările cu aceeași înfricoșare. Haidem să sculăm și pe șeful postului și să ne ducem într-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ieșea pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori și el a sărit îndată. ― Ei, ce facem, dom'le primar? întrebă Boiangiu uluit. ― D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și dea aere eroice și să se facă mai interesant în fața tatălui său de a cărui dragoste profita și abuza în toate felurile. Pe la șapte erau toți trei gata de drum. Olimp Stavrat barem se pregătise de aseară și dormise îmbrăcat, ca să nu-l surprindă un eventual atac nocturn. Firește, Platamonu se ferise să vestească pe cineva dintre slugi sau argați, să nu meargă cumva vestea prin sat și să se alarmeze țăranii ori să se încurajeze la tulburări. După ce vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului dacă nu m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru că nu i se mai întîmplase să-l găsească soarele în pat, Smaranda încercă să-l deștepte. Flăcăul murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toma Grecescu, slăbuț, spân și placid, se uita cu admirație la figura plină și impozantă a prefectului, care răspândea atâta siguranță. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvânt al noului său șef. Președintele tribunalului Manole Obogeanu, bătrân, zgârcit, îmbrăcat prost, se simțea străin la consfătuirea aceasta, dar având și el o mică proprietate prin apropiere și fiindu-i frică să nu i-o devasteze țăranii, era bucuros să cunoască măsurile de protecție pe care le prepară noul guvern. Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mulțime și... Grigore Iuga ascultă pînă-și isprăvi povestea. Afla cel puțin începutul tulburării. De la Isbășescu avea să afle restul. De altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga de la Isbășescu a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost eroul zilei. A trebuit să istorisească cel puțin de douăzeci de ori tuturor domnilor din Costești ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat știrea imediat oficial prefecturii, îngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa îmbrăcat, adormi. În orașul acela, soarele apărea mai târziu. Îi trebuia ceva timp să se ridice peste zidurile castelului. Dar atunci era deja strălucitor, lipsit de sfială. Cu alte cuvinte, în orașul acela soarele răsărea în trepte. Mai întâi iriza în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumină. Dar statuia, fie pentru că se simțea pândită, fie pentru că nu era decât ce era, rămase neclintită în aerul care parcă se destrămase. Petrache abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu se trădeze față de ei, se simțea legat de cavaler printr-o taină despre care știa doar că există
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând lecția de anatomie, Efrem, țanțoș, cu mâinile în șolduri și bereta într-o parte, Papi, pe rând nudă și îmbrăcată, întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frumos așezate, de parcă așteptau să înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam subțire, frigul îi îmbujorase în mod plăcut obrajii. Avea o privire verzuie, sidefată. Tili voi să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda. Mi se pare corect, dădu Tili să intre pe lângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sa. — E mai bine decât să mă mărit cu Sticlă, nu-i așa? Rong dă aprobator din cap. — O să-ți trimit de la palat cele mai noi modele pentru haine, îi zic încercând să fiu veselă. Vei fi cea mai bine îmbrăcată fată din oraș. Țesături fine, dantelă fabuloasă, pene de păun. — Să nu care cumva s-o iei pe un drum greșit, Orhideea. Toată lumea știe că Orașul Interzis are reguli stricte. O singură mișcare greșită și ți s-ar putea tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Stai dreaptă! Mi-am închis ochii și am încercat să mă conving că eunucii nu sunt bărbați. Când i-am deschis, am descoperit că era adevărat. La țară, bărbații salivau la vederea unei fete atrăgătoare chiar și atunci când era complet îmbrăcată. Aici, eunucii se purtau ca și cum goliciunea mea nu avea nici o importanță. M-am întrebat dacă nu simțeau nimic cu adevărat sau doar se prefăceau. După ce am fost măsurate, am fost duse într-o sală mai mare și ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o culoare deschisă. Ușile și ferestrele sunt sculptate cu simboluri ale fertilității: fructe cu formă rotundă, legume, mâna lui Buddha, flori îmbobocite, valuri oceanice și nori. În curte își face apariția în tăcere un grup de femei și bărbați bine îmbrăcați. Dau fuga la mine și se aruncă în genunchi în fața mea. Mă uit la ei și nu știu ce trebuie să fac. A sosit momentul norocos, doamnă Yehonala, zice în cele din urmă unul dintre ei. Cu permisiunea Majestății Voastre, vă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bun augur pe care îl poartă numai în ajunul Anului Nou Chinezesc. — Cum ar trebui să fie pandantivul meu? — Orice semn sau simbol doriți, atâta timp cât nu le eclipsați pe cele două doamne. Dar cum ziceam, nu vreți nici să fiți îmbrăcată mai prost, căci nu vreți să nu vă bucurați de atenția Majestății Sale Împăratul. Trebuie să faceți tot ce vă stă în putere să ieșiți în evidență printre miile de concubine. S-ar putea să nu apucați să-l vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu mă vadă nimeni. Nici măcar eunucii și doamnele de onoare nu vor fi aici ca să fie martori la perfecțiunea frumuseții mele. Au fost instruiți să se ascundă când nu sunt chemați. De obicei, ajung să rămân singură după ce sunt complet îmbrăcată. În fiecare zi mă pomenesc stând în mijlocul palatului splendid, dar gol, iar gâtul îmi stă întins și țeapăn de dimineață până la prânz. Visez de nenumărate ori la vizita împăratului Hsien Feng. În fanteziile mele, el vine, mă ia de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim vine să mă întâmpine. Îmi cer scuze pentru întârziere, chiar dacă nu a fost din vina mea - palanchinul nu a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate în rochii din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul de ruj de pe buza de jos. Izbucnește în lacrimi când o vede pe doamna Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-i trimiți o invitație? — I-aș trimite, dacă aș putea. Problema e nu are un rang suficient de înalt pentru a-i da dreptul să participe la un banchet imperial. Parfumul de dafin umple curtea și sala de recepție. Îmbrăcată ca un pom în floare, Nuharoo e surprinsă să afle că Su Shun a trimis vorbă în ultima clipă că nu va participa. Pretextul lui a fost că „doamnele Majestății Sale sunt numai pentru ochii Majestății Sale“. Nuharoo nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa promite că, de îndată ce se va simți mai bine, ni se va alătura. Când eu și Nuharoo intrăm în Sala Dezvoltării Spirituale, Curtea deja ne așteaptă. Sunt de față mai mult de trei sute de miniștri și funcționari. Noi suntem îmbrăcate în robele aurii de Curte. Ne așezăm la locurile noastre, umăr lângă umăr, în spatele tronului. Câteva minute mai târziu sosește împăratul Hsien Feng. Se târăște pe platformă și se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]