4,324 matches
-
Fatache, episcopul Buzăului, primarul localității, veterani de război și membri ai Asociației "16-21 Decembrie", care și-au exprimat sentimentele de regret. A fost intonat imnul național, s-au tras trei salve de artilerie, iar 8 avioane de luptă au survolat împrejurimile. La 25 octombrie 1997, a fost dezvelit ansamblul funerar ridicat de către Fundația "General Ștefan Gușă" în memoria fostului șef al Marelui Stat Major, în curtea bisericii din satul natal al generalului. Monumentul este constituit dintr-o impozantă cruce de marmură
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
auriferă apare la suprafață), ci și din nisipul aurifer al râurilor de munte. O mare dezvoltare luase prelucrarea fierului; metalurgia fierului a început pe teritoriul României către anul 800 î.e.n. În timpul lui Decebal, se pare că la Sarmizegetusa și în împrejurimi existau cele mai mari ateliere de metalurgie din întregul teritoriu al Europei, rămas în afara Imperiului roman. În aceste ateliere se confecționau, mai întâi, ustensilele: nicovale masive, ciocane de diferite forme și dimensiuni, baroase și ciocane de forjă, pile, clești, dălți
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și în comerț există o concurență destul de mare din partea orașelor de mărime asemănătoare din Albania centrală. Orașul oferă câteva hoteluri și restaurante. Turismul începe să joace un rol destul de important din punct de vedere economic. În ultimii ani țăranii din împrejurimi au început să planteze viță de vie și să producă vin.
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
bază este fermă, gospodăria țărănească, prin practicarea acestei activități gospodarul având posibilitatea de a-și valorifica spațiile de cazare excedentare unde se asigură cazarea turiștilor, în plus turiști vor beneficia de produse alimentare obținute chiar în acea gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum: vânătoarea, pescuitul, participarea la evenimente importante din viața satului (hore, șezători, nunți, boteze). Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum: țesut, olărit, încondeiatul ouălelor, sculptura
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
an, 6 cîrciumioare evreiești cu meșteri neîntrecuți în breasla negoțului și legături vechi cu Podolia alcătuiau toate instituțiile comerciale private din localitate. Olăritul prezintă o poziție dominantă în breasla meșteșugăritului popular, care avea un succes considerabil în mijlocul locuitorilor satelor din împrejurimi. Anul 1918 înscrie o nouă pagină în istoria Basarabiei. La 27 martie, exprimând voința poporului, Sfatul Țării, în virtutea dreptului istoric și de neam, decide prin vot unanim unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
alternând cu coline, văi cu rîpe, povârnișuri, platouri. Valea cea mai mare aparține râului Ișnovăț, care traversează orașul în direcția de la nord-vest spre sud-vest. Dealul Comarnic, care se află în partea de sud-vest a localității, este cel mai înalt din împrejurimi - 190 m.d.m. Clima în zona localității Ialoveni este temperat-continentală, caracterizându-se prin veri calde și lungi (temperatura medie în iulie - 20-30 ° C) cu cantități scăzute de precipitații, iernile cu temperatura medie în ianuarie -5,5 °C. Originea orașului își face
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
deși oamenii îi mai ziceau Copaci, pentru că era aici un pâlc de copaci. Ostrov, de asemenea, în limba vorbită se folosea, deoarece se afla pe locul numit Ostrov. Așezări omenești, însă, au fost pe aceste locuri și mai înainte. În împrejurimile satului se află 8 movile funerare, rămase de la migratorii asiatici. Cea mai înaltă, de 9 m. și cu un diametru de 50 m. se află la marginea de nord a satului. Tot aici, La Movilă sau La Grâușor, cum numesc
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
pentru construcție au fost dezgropate rămășițele unul mamifer destul de masiv în număr de 26 bucăți de oase, care ulterior au fost transmise Muzeului de Arheologie din Odesa. În a doua jumătate a secolului XX săpăturile arheologice au reconfirmat că în împrejurimile satului Cobusca Veche au existat mai multe așezări omenești situate în Valea Pădurii, Valea lui Brigai, în Hîrtop, la Ciumata, la sud-vest și nord-vest de iaz, pe unde este traseul cursei. Despre toate acestea vorbesc rămășițele unei pietre de moară
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
veniți din satul vecin Pererîta, anume aici, la Școala din Corjeuți, și-au început cariera. Principala ocupație a corjeuțenilor o constituie agricultura: însă mulți localnici se află plecați peste hotarele țării. Peste 2000 de corjeuțeni lucrează în Paris și în împrejurimile sale. În 2011, gospodăriile agricole dispuneau de 630 de tractoare și peste 300 de mașini de mare tonaj. Inițial o bună parte din agricultori au activat în baza proiectului olandez „Dezvoltarea Horticulturii”, care avea drept scop creșterea legumelor, în special
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
construise conacul său pe un deal care se găsește vis-a-vis de satul de astăzi, în partea lui de vest și care mai poartă toponimul de Bălăban. Fiind situat ceva mai în urma satului Mălăiești locuitorii din această localitate și cei din împrejurimile Bălăbăneștilor le mai spuneau până nu demult și coada Malului. În timpul atestării sale, la 1825 satul avea nu mai mult de 15 locuitori. Este greșit părerea că denumirea satului provine de la numele boierului. N-a existat nici un boier și nici un
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
și a părinților. La ceremonia deschiderii muzeului au asistat personalități marcante ale culturii și științei din RSSM, televiziunea Chișinău și Moscova. Acest depozit al istoriei locale a început să fie vizitat de toți elevii, studenții, părinții ce locuiesc în sat, împrejurimi, turiști în cale spre complexul arheologic „Orheiul Vechi” și alte persoane cointeresate. La începutul anilor 90 clădirea muzeului a fost prin lege restituită proprietarului represat. Din păcate, n-a fost respectată decizia Executivului Raional Criuleni despre transmiterea la păstrare temporară
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
sat nou sub numele Hiliuți. Începînd din 1923, fiecărei familii i s-a repartizat cîte 6 hectare de pămînt pentru a le prelucra și a putea supraviețui. Majoritatea locuitorilor satului sau angajat la muncă cu ziua la boierii de prin împrejurimi. În anul 1927 s-a deschis prima școală primară. Școala era situată în casa lui Statii Matei, care era chiar directorul școlii. Pe teritoriul satului mai erau și alte săli de clasă prin casele oamenilor. Deoarece erau mai multe clase
Hiliuți, Fălești () [Corola-website/Science/305167_a_306496]
-
Bodoni face 2 slujbe în biserica din satul Molovata. Satul s-a construit pe malul Nistrului primind o așezare pitorească.A fost construită o biserică la "Hramul Sfîntei Maria", se spune că era una din cele mai frumoase biserici din împrejurime. Tot din spusele bătrînilor cunoaștem că slujbele în biserică le petrecea părintele Ilie Cleopa din România. Cu sistemul bolșevic biserica a fost închisă, apoi sfarîmată și pe locul ei construită actuala Casă de Cultură. Satul are niște locuri cu denumirile
Molovata Nouă, Dubăsari () [Corola-website/Science/305165_a_306494]
-
ograda spitalului a trăit un boier pe nume Mica Simigrad unde avea o livadă bogată de meri, pruni, peri, cireși și păzea livada cu pușca. Iar în locul fostei Policlinici a trăit boierul Boboc. El deținea majoritatea terenurilor de pământ din împrejurimea satului. Înaintea celui de al doilea război mondial ei s-au retras în România și retrași au fost până și în ziua de azi dar beciurile și fântânile au rămas o dovadă clară a populării acestor locuri. O altă legendă
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
părintele Octavian Cocu. Spre deosebire de alte localități orheiene ca, spre exemplu, Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Seliște, Lucășeuca, Lopatna, Jorile, Mârzești ș.a., unde în rezultatul investigațiilor arheologice de mai mulți ani au fost depistate numeroase urme de vechi așezări omenești, satul Susleni și împrejurimile lui nu s-au bucurat încă de cercetări sistematice și minuițioase. Aceasta, însă, nu înseamnă nicidecum că locurile acestea, cu condiții naturale deosebit de prielnice vieții omului, n-au fost valorificate. Conform unui sondaj arheologic efectuat de Oleg Levițki materialele colectate
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
și când ne va sălva. Pînă în 1956 Chișcăreni a fost centrul raional și totodată centru religios, economic, cultural, educativ pentru satele din jur. În satul Chișcăreni, biserica (Sf. Nicolae) a funcționat tot timpul, sub diferite regimuri. Locuitorii satelor din împrejurimi veneau la biserica din Chișcăreni. Piața din Chișcăreni a funcționat din cele mai vechi timpuri și funcționează și în prezent. De fapt sunt două piețe, una de animale și de cereale, cealaltă de mărfui industriale și alimentare. Ambele sînt cunoscute
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
bună spre Bălcăuți și, pe lîngă Mihăileni, spre traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți. Dar să revenim la istorie, cu toate că ea pentru Groznița e mică și foarte săracă în documente scrise. Arheologii însă citesc istoria și din altfel de documente. În împrejurimile Grozniței, de exemplu, atenția lor a fost atrasă de movilele mari, înalte de 8-10 m, de pămînt - peste 20 la număr, ridicate cu mult înainte de apariția satului, cu multe veacuri în urmă. S-au dat lupte pe aici între băștinași
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
a lui Ștefan-Vodă a sunatpe întraga țară, adunănd sub flamura tricolora oamenii acestui neam.Au plecat și bravii osteni, neîmplinînduși visul pînă la capăt.<br> S- a terminat bătălia, dar la singuraticile porți nu se întoase nimeni.Ele strîmtorau văduvite împrejurimilor în așteptarea stăpînilor.Oamenii din împrejurimi înconjurqaau aceste locuri. Spuneu că oamenii au venit aici într-un ceas rău, odată ce toți stăpînii lor au căzut în bătălie.Îm secolul XVI în căutare de pămînturi în Moldova au venit mulți ruși
Voroteț, Orhei () [Corola-website/Science/305237_a_306566]
-
țară, adunănd sub flamura tricolora oamenii acestui neam.Au plecat și bravii osteni, neîmplinînduși visul pînă la capăt.<br> S- a terminat bătălia, dar la singuraticile porți nu se întoase nimeni.Ele strîmtorau văduvite împrejurimilor în așteptarea stăpînilor.Oamenii din împrejurimi înconjurqaau aceste locuri. Spuneu că oamenii au venit aici într-un ceas rău, odată ce toți stăpînii lor au căzut în bătălie.Îm secolul XVI în căutare de pămînturi în Moldova au venit mulți ruși. Ei sau aranjat cu traiul în
Voroteț, Orhei () [Corola-website/Science/305237_a_306566]
-
este de 856 locuitori. Distanța directă pîna în or. Rezina este de 23 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 67 km. Tinerii etnografi de la școala medie din s. Pripicenii-Răzești, r. Rezina, cutreerând cu mulți ani în urmi împrejurimile satului natal în căutarea exponatelor pentru muzeul de etnografie al școlii, au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren de pe panta dreaptă a r. Cogâlnic câteva oase pietrificate neobișnuite. Apoi a fost găsit scheletul unui colosal animal
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]
-
Oboroceanu Ion, Ionescu Mărioara și Țenu Nicolae. La primul și ultimul în turmele lor se numărau în jurul la cîte o sută de oi, iar Mărioara Ionescu era proprietara unei crâșme și a unui pod plutitor peste râul Prut. Satele din împrejurimi îl cunoșteau ca „Podul lui Ioneasca”. Oboroceanu Ion „întâmplător” a scăpat de deportare, Țenu Nicolae a fost deportat în Siberia de unde s-a reântors în anul 1957, iar Ionescu Mărioara a scăpat de deportare anticipând evenimentele. Înainte de represii, ea a
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde izvorăște râul Barcău) și împrejurimile ce fac omul să uite noțiunea timpului, toate culminând cu rezervația peisagistică "Tusa - Barcău" dau un aer aparte zonei. Este o zonă recomandată iubitorilor de natură pură, de călătorii și relaxare în aer liber sau pe timp cald a ieșirilor
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
de Șase Zile (1967), nu se știe exact dacă biserică a fost bombardata sau o mană criminală a dat foc locașului, cert este că locul a rămas o ruină și fiind că un loc părăsit și în paragină, gunoaiele din împrejurimi erau aruncate în acest loc că într-un loc viran . În 1994 preotul arhimandit grec Damaschin (ce fusese înfiat de o bătrână credincioasa și foarte bogată, care îi lasă o moștenire apreciabila și îl roagă cu gura de moarte, să
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
de la bordura Semenicului și de Depresiunea Ezeriș de râul Bârzava. Limita de est este formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava prin cursul superior și Poneasca, pană la confluența cu Minișul îi desparte de Munții Semenic care domină împrejurimile cu relieful sau înalt (vârful Piatra Goznei 1447 m.). În al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă a contactului dintre calcare și rocile care nu carstifică, șisturi cristaline și granit, din care sunt alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
Szarcsa sau Sărcia, ca și multe alte colonii nou înființate, în anul 1779, aparține plasei nou formate a Districtului Torontal. Districtul Torontal a avut sediul la Becicherechiul Mare și i-au mai aparținut orașele Covin, Kikinda și Biserica Albă cu împrejurimea. Matija Šalić, în anul 1781, de la Împeriul Habzburgic, cumpără această comună dar cum nu poate face față obligațiilor necesare este nevoit să o restitue. În anul 1786, aceeași Cameră, dă ordin pentru transferul localității pe locul Mălăiște unde se află
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]