4,058 matches
-
Să fie pildă și învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. Vreau o țară curată! Un domn n-are dreptul să facă ce vrea sau ce pohtește, el trebuie să facă ce e de folos țării sale. N-am încotro. Scopul scuză mijloacele", mă mângâi eu... Aș fi curios ce-ai face tu, de-ai fi în locul meu? Numai domn să nu fii... Tace. Se duce la fereastră. Privește cerul... Vorbește cugetând: Și-apoi, ce este îngăduit și ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
creștini! Mă plec înaintea domniilor voastre și vă doresc..." Șterge! Nu mă mai plec înaintea nimănui! Sari peste ploconeli și temenele. Ești de neîngenuncheat, Ștefane, spune Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să am încotro... Scrie! "Sculatu-s-au oștile Aliotmanului cu însuși Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în cele din urmă, acestuia anumite bănuieli. Încât, dintr-o dată, m-a întrebat, uitându-se cu tâlc la asistenta ce se învârtea în jurul lui, dacă știu să cânt. La început, n-am înțeles ce vrea să spună, apoi am priceput încotro bătea și, firește, nu i-am răspuns. O dimineață rea, mohorâtă, amestecându-se cu starea mea de boală, cu necazurile din acea perioadă și cu neșansa de a fi întâlnit un om nedelicat, un medic înăcrit de propria lui mediocritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că pentru extraordinarul, miraculosul 22 decembrie 1989 va trebui să plătesc și în continuare, cu alți ani grei, insuportabili. Să plătesc îndurând alte nedreptăți, alte persecuții, alte încercări (și mai agresive) de marginalizare literară. Dacă trebuie, voi plăti, n-am încotro. Probabil că am „furat” și mi-am însușit prea mult din fericirea generală provocată de Revoluție. Am „furat”, vorba unui mare scriitor, mai mult decât îmi permitea condiția - de veșnic perdant, de ins așezat mereu împotriva curentului. * Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am purtat în școli și facultăți. Cu bănuțul de femeie de serviciu cum am fost. Soțul plătea la bloc cheltuiala la stat. Iar de copii spunea să mă descurc singură de vreau să-i port la facultate. N-am avut încotro. Ehei, uite-așa, cu multe ofuri și greutăți de tot felul și cu rugăciune și cu multe sacrificii, numai Dumnezeu le știe, au trecut toate. Ce să zic!? Am puțină credință, recunosc. E cât un fir de ață de paianjen
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm ? Unde ne-ndreptam ? Liturghia am lăsat, De “Porunci” am uitat? Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și nici dacă, eventual meritând, are vreo șansă în direcția aceasta. Există și vanitatea de autor. Am spus cu alt prilej de ce în cazul meu, din rațiuni profund intime, această vanitate e redusă la minimul posibil. Dar există, n-am încotro, și nici nu mi-e prea rușine s-o recunosc. Dar văd că am spus cum scriu, nu de ce. La asta nu știu să răspund. Unii poate că scriu cu un anumit scop, de pildă reformarea moravurilor, a societății, educarea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poate, rămâne mereu neelucidată, misterul ei stând deasupra tuturor „interpretărilor”. În cazul muzicii, ea trebuia trăită intens și nu difuzată prin comercializare, ca o „hrană rece” păstrată într-un frigider. 28 mai. Baie de sânge la Sarajevo! Oameni îngroziți, neștiind încotro s-o apuce. Mizerie totală. Se vede la rece de ce este în stare omul împotriva nu numai a ființei sale, ci și a celorlalte viețuitoare și a naturii, la care nimeni nu se gândește. Oamenii de la țară sunt dezorientați, era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
devenind frumos în îndoire grație rezistenței exercitate de forțele contrarii. La sărbătoarea Evei se adunase toată „crema” Stockholmului. Sărbătorita era înconjurată de valuri de personalități și, curios, nu-și pierduse firea; s-a suit frumos pe un scaun, explicând tuturor încotro s-o apuce. Erau liste cu numele invitaților și mesele corespunzătoare. Totul era frumos și simplu organizat, după o tradiție exersată de ani și ani. Am vorbit cu Göran Tunström și soția lui, pictorița Lena Cronqvist, despre o vizită a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
semn de întrebare la capăt. Nu ne-a dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz, la poliție. Mai aveam fiecare în buzunar mai puțin de o sută de lei. Încotro, Doamne? Iar Dumnezeu nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aflat sub arme, eram militar mai mult și mai puțin cap de familie. Nu se potrivea nimic cu nimica. De unde bani? De unde haine? Cea mai avută din toți era Cezărica cu trusa ei de scutece și laptele sigur al mamei. Încotro? și cum regimentul meu se afla la șivița, pe linia nouă între Galați și Fârțănești hotărâm să plecăm la Galați, la Inspectoratul școlar. La prima învoire, am plecat de la Tulucești la Fârțănești și cu toată familia ne-am îndreptat spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lua banii aceștia urmând să fie trimiși acasă, la Nicorești. Înainte de a pleca am hotârât să mergem seara la Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ultimul autobuz care mergea spre oraș plecase de mult. Atunci mi-am dat seama că sunt singură într-o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am pe cine aștepta, că au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întâmple ceva rău. L-am rugat să l ia pe fiul meu la el acasă, în satul acela izolat unde oamenii nu prea înțelegeau ce se întâmplă, și să aibă grijă de el până ce voi putea să plec la oraș. Încotro să mă îndrept? Am ajuns acasă la locuința din sat. M-am repezit la telefon pentru a-mi anunța soțul să vină să mă ia. Era singurul lucru pe care mi-l doream în clipa aceea. De obicei răspundea o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că mulți cetățeni RDG se gândeau cu nostalgie la vremurile "Deutschland uber alles", la bunăstarea și gloria trecute, la părinții, frații, prietenii, rămași "dincolo", în RFG-ul sau Berlinul occidental. Dar germanii, oameni ordonați, disciplinați și pragmatici, au acceptat, neavând încotro, situația, căutând să-și rostuiască viața cât mai bine. Pe filonul tradițional al stângii germane, edificat de Marx și Engels, dus mai departe de August Bebel, Roza Luxemburg, Ernst Thälman, s-au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aibă o independență în munca sa, să nu fie dădăcit mult"!! Să trăiți tov. Căpitan! M-ați analizat bine. Am știut întotdeauna cum trebuie să-mi fac datoria, față de MAE și față de profesia de diplomat. Față de "Cooperativă", că nu aveam încotro, așa erau vremurile, așa erau legile și așa erau practicile, deși doream să le spun: "lăsați-mă, tovarăși, în pace și duceți-vă...", eram rece și nu acceptam să își bage cizmele în treburile mele! Asta a fost întotdeauna atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un microb. Mi-am văzut de treabă, i-am adus pe cei doi, pe jos, în plină noapte, ținându-se de mână, pe linia ferată, înapoi, la gară. Ba am mai imaginat ceva: un tren care, nu se știe bine încotro se ducea (dar, oricum, în direcția catastrofei), apăruse în zare și venea spre cei doi într-un mers vijelios. Ce să facă băiatul? A tras-o pe fată de pe linia ferată, iar el, fulgerător, și-a dezbrăcat haina și, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Brăileanu, vechiul meu prieten, deplin încadrat în spiritul legionar, n-a făcut nici cea mai mică obiecție, ducându-se din nou la Președinție și arătându-i generalului Antonescu că nu poate primi un loc ce se cuvine profesorului Brăileanu. Neavând încotro, generalul Antonescu a trebuit să semneze un nou decret, resemnându se să aibă și un om „urât” în guvern. Mai târziu, judecându-se lucrurile prin prisma împrejurărilor ce au urmat, s-a spus de multe ori că Sima n-ar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
instituțional în fața presiunilor suprastructurii. Așa cum, de altfel, am încercat s-o fac și eu când atmosfera privată a școlii depindea mult de mine. Anul nostru terminal a fost anul dezvrăjirii de propriile noastre iluzii. La sfârșitul lui eram aruncați care încotro pe drumul spre deprofesionalizare. Ne așteptau cunoștințele social politice și economice, organizarea muncii, eventual agricultura și desenul tehnic. În iulie 1978 n-am mai avut unde și cum să ne ascundem de mașinăria castratoare. 3. Marsupialii Marsupialii este numele cărții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cutumiare. Ambele ispite subzistă în fiecare dintre noi. Le întreținem mediatic, politic, le alimentăm cultural. Suntem atât de prizonieri esențialismului mioritic încât devenim orbi la construcția postmodernă a identității. Singurul termen de comparație pe care îl suportăm, căci nu avem încotro, este Apusul. Spre el îndreptăm așteptări contemplativ-mesianice sau discursuri invidios-resentimentare. Ceea ce refuzăm încă să înțelegem este că eficiența Apusului are o legătură cauzală cu refuzul fatalismelor și esențialismelor. Acolo se construiesc etici și politici pragmatice prin care cetățenii se ajută
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se coagulează normativ și nu face încă din etică un reper vital al practicării profesiei. Text publicat în 22, 15-21 ianuarie 2007 PIN: trufandaua politicii românești Multor politicieni români le-ar veni greu să spună de unde vin, dar mai ales încotro se îndreaptă. Cu ale cuvinte, ei nu știu ce și pe cine reprezintă, în afară de proprii șefi și nici ce agendă politică au, în afara celor comandate conjunctural de conducerea partidelor, de grupuri de interese, nu neapărat de a celor din care fac parte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la pândă noaptea să vadă dacă are cine și cum guverna în România. Ceea ce a spus ministrul Reformei întrece gravitatea crizei de guvern. În toate domeniile-cheie ne lipsesc exact politicile care să orienteze alocarea resurselor. Nu știm ce guvernă, nici încotro o luăm. Sunt însă și ministere în care par să se contureze astfel de răspunsuri. Unul dintre ele este cel al Educației. Poate o explicație plauzibilă a dinamicii în acest minister vine și din faptul că actualul ministru, Andrei Marga
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
protejează de acuzații că publică plagiate; c) Scrierea academică are rigorile ei, canoanele ei, e drept, frustrante pentru stiliști și pentru spiritele greu de disciplinat. Dar când aplici pentru un post într-o profesie, oricare ar fi aceea, nu ai încotro. Regulile competiției sunt aceleași, iar standardele sunt agreate de către comunitatea profesională care este obligată să le aplice nediscreționar. De aceea, de exemplu, volumele de publicistică, cele de eseistică, deși pot să fie incomparabil mai influente cultural decât cele canonic-științifice, nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dau urmând criterii standard: admitere, cursuri speciale în școli doctorale, 3-4 examene și 3-4 referate cu comisii de specialitate, examene suplimentare, dacă vii din alt domeniu. Faima și succesul sunt una, recunoașterea profesională este alta. Este frustrant, dar nu avem încotro. Băsescu, de exemplu, poate să fie un superpreședinte și un mare ctitor al democratizării, dar aceasta nu îl îndreptățește la doctorat în științe politice, după cum nu îl îndreptățește nici pe Cristian Tudor Popescu, deși trece drept un mare analist și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]