4,540 matches
-
putut face ceva pentru țară, ea nu a uitat-o și tot crede că, de departe ca și de aproape, nici o împrejurare 10 nu-mi poate stinge adânca dorință de a o vedea fericită și în înflorire. Primiți, domnule președinte, încredințarea înaltei mele considerațiuni, A.I. Cuza“11 Dar Camera a primit aproape cu indiferență citirea acestui răspuns. Ziarul cuzistului Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților, jubila de mani fes tația țărănimii mehedințene. În numărul său de la 19 februarie acest ziar scria: „Un mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era s-o ție dl. B. Florescu. Sala particulară a circului este închisă cu lacăte, «din ordinul d-lui ministru al Instrucțiunii Publice», [așa zice afiptul oficial]. În fine, în urma unei altercațiuni cu prefectul poliției, dl. B. Florescu a dobândit încredințarea că mâine va putea ține neapărat conferința sa.29 anul 1875 251 27. Am confruntat „anunțul“ cu ROM., an. XIX, 26 aprilie 1875, p. 365. Conferința fusese programată inițial pentru ziua de vineri 25 aprilie 1875, în sala Ateneului. 28
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în țară. În acel din urmă cas, dacă-mi trimetiți mie banii, voiu lua măsuri pentru a asigura plecarea Dsale. În așteptarea hotărârilor Dv., vé restitui cele cinci scrisori anexate petițiunei Dv., și vă rog să primiți, prea stimata Doamna, încredințarea deosebitei mele considerațiuni, Ministru (indescifrabil)50 Pe 7 ianuarie 1904 Mathilda Ilian îi scria cu amărăciune fiului ei, dedublându-se, spunând că îi trimite acea carte poștală "Dna Mathilda", stăruind asupra faptului că între ei "s-a rupt firul iubirii
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
căilor de ocupare rațională a fiecărei funcții manageriale. Pentru a asigura creșterea funcționalității structurii organizatorice, managerul poate utiliza delegarea de autoritate și descentralizarea de putere. Delegarea reprezintă transferul către unul dintre subordonați a unei părți din atribuțiile sau sarcinile conducătorului, încredințarea responsabilității de a le realiza în vederea atingerii unui obiectiv definit și acordarea, în acest scop, a autorității necesare, libertății de alegere a căilor și mijloacelor necesare realizării obiectivului. Descentralizarea constituie procesul prin care componentele decizionale sunt coborâte spre niveluri inferioare
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
să completeze Evangheliile, prea puțin dezvoltate în acest sens: ea este revelația desăvârșită a sensului Scripturii prin însuși Cristos, prelungirea către toți creștinii a uimitorului privilegiu al ucenicilor de la Emmaus (Lc. 24).” Există trei momente esențiale ale istoriei revelației divine: încredințarea Vechiului Testament (Legea) poporului ales, prin Moise; deschiderea Vechiului Testament prin răstignire; revelația desăvârșită a mesajului Scripturilor în Isus Cristos, în calitate de judecător. Moise a fost cel care a scris și a pecetluit „testamentul lui Dumnezeu”; prin răstignire, Isus desface pecetea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care le antrenează convin Laburiștilor, care nu acceptă reconstituirea Internaționalei decît cu condiția expresă ca funcția sa politică și mijloacele organizaționale să fie restrînse. Pe timpul unei lungi perioade, ce a durat aproximativ două decenii, obiectivul său principal a rămas același: încredințarea un rol secundar organizației. Mult vtimp după 1950, o cifră, cea a fondurilor vărsate Internaționalei de Laburiști, arată acest refuz, determinat de o organizație prea puternică și susceptibilă de a cîntări politic partidele care îi sînt afiliate: în 1977, în timp ce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Mircea V. Pienescu 624, în „Studii și cercetări de istoria artei”, 2/1962, pp. 403-410. Nefiind prea lung, sper să-l còpii întreg, căci mă interesează și pe mine - ca folticenean. Cele cuvenite familiei, iar mata te rog să primești încredințarea celor mai distinse sentimente. Ștefan Gorovei 2 Folticeni, 2 august 1968 Iubite Domnule Dimitriu, 623 Istoric, prof. univ., cercetător (n. în Fălticeni, la 28.VII.1948). Licențiat al Facultății de istorie din Iași, șef de promoție pe țară. Redactor la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
d-lui Ilisei), au intrat toate scrisorile bunicului meu către A. G. Stino? „Galeria” posedă și alte scrisori, către alții, de la Artur Gorovei? Multe mulțumiri pentru amândouă chestiile. Ce mai e pe la „Galerie” - achiziții, perspective?626 Cele cuvenite familiei, iar matale, încredințarea sentimentelor de sinceră și nestrămutată prietenie. Ștefan S. Gorovei 625 Volum de amintiri al profesorului și scriitorului fălticenean Aurel George Stino. 626 Tânărul istoric nu știa că din motive străine de voința mea, eram în ajunul mutării la Muzeul Județean
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
toate câte se petrec în jurul nostru, la ce folosește munca aceasta, și încă o muncă plină de pasiune, în care investești energie spirituală, în care topești o parte din sufletul tău... Cele cuvenite familiei, iar mata primește mulțumirile mele și încredințarea bunelor sentimente ale lui Ștefan S. Gorovei 5 Iași, 27 februarie 1981 Dragă Domnule Dimitriu, Îți mulțumesc - matale și Doamnei - pentru primirea caldă de luni 23 februarie. Mă bucur să pot împlini, destul de curând, rugămintea matale - acestea sunt cele două
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
drept cea mai bună poveste dintre toate poveștile posibile. Sau, în cuvintele lui Hans Urs von Balthasar, „numai iubirea este demnă de crezare”. Decepția suferită de Nietzsche venea tocmai din această neputință a creștinilor de a-și cânta povestea cu încredințare în adevărul mântuirii lor (Bessere Lieder müßten sie mir singen, daß ich an ihren Erlöser glauben lerne: erlöster müßten mir seine Jünger aussehen! - spune Zarathustra în „Ein Buch für alle und keinen”). Să revenim însă la problema întemeierii. „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu prepară această vedere a purei gratuități și umilințe ascunse în faptul de a fi (perceput ca dar) chiar nevoia unei întemeieri, ulterior prelungită în liturghia 3 continuă a existenței? Smulsă din contextul ei de apariție, care este tradiția și încredințarea personală despre un adevăr întrupat, viu, lucrător, comunitar și universal - nu cumva credința subiectivă riscă să repete, în cel mai bun caz, tragedia solitară a lui Søren Kierkegaard (1813-1855) - acest epitom neegalat al lucidității, ardorii și disperării protestante? Credința Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
foc în rugul nemistuit al lui Moise (Exodul 3, 2), Cel care „mergea înaintea taberei fiilor lui Israel” (Exodul 14). În sfârșit, mărturia lui Ioan este deplină: el vorbește despre „cele pe care le-a văzut” (I, 1, 1-3). Această încredințare oferită cititorului consună cu afirmația făcută în prima epistolă ioaneică: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - Și Viața s-a arătat și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care el însuși le face cunoscute și le manifestă: veșnic, atotputernic, omniprezent, atoateștiutor, iubitor, milostiv, adevărat, drept, etc. Dialogicitatea lui Dumnezeu se manifestă de la început în existența omului. „Dumnezeu, suflând în om, începe să vorbească cu omul, sau îi dă încredințarea că Dumnezeu îi vorbește și el trebuie să răspundă”. Omul apare ca un „tu” al lui Dumnezeu, care este după chipul lui Dumnezeu. Acest „tu” al lui Dumnezeu, adică omul, poate să spună la rândul său „eu”, iar lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vor lectura cu atenție și răbdare.Nutrim nădejdea că volumul va fi bine primit în mediile universitare, academice, dar și în rândul credincioșilor noștri preocupați de cunoașterea credinței celei drepte și de neîncetata cultivareși apărare a acesteia căci ea este „încredințarea celor nădăjduite,dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1), rădăcina tuturorvirtuților și temeiul bunei cinstiri de Dumnezeu. Petre Semen și Liviu Petcu Ideea de transcendență: perspectivă metafizică și perspectivă teologică 1. Transcendentia - trecerea (depășirea) graniței dintre două domenii, ieșire dincolo de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
B 1 30: ouk... pistis alethés, în„părerile muritorilor... nu-i în-credințare adevărată”; „puterea în-cre-dințării” (pystos ischys) nu va fi de partea presupunerii cum că ființa/ceea ce este eon se ivește din ceva (B 8: 12). „Dacă privitor la aces-tea încredințarea ta ar șovăi (peri tonde lipoxylos epleto pistis) și nu aiști cum din apă și din pământ, din eter și din soare / prin amestecatâtea forme și atâtea culori s-au născut (Empedocle, B 71: 1-3). Din„buna legiuire” - eunomia - se
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
amestecatâtea forme și atâtea culori s-au născut (Empedocle, B 71: 1-3). Din„buna legiuire” - eunomia - se naște, mai întâi, „încrederea” (pistis),„care aduce foloase mari tuturor oamenilor” (Anonimul din Iamblichos, 6: 1). În limbaj platonic, pistis stă și pentru încredințare încredereși pentru credință: „Socrate: După opinia ta, este același lucru a știși a fi în-credințat, știința și în-credințarea (mathesis kai pistis?) Gorgias: ...altceva” (Gorgias, 454 d 2). Ambele sunt „specii ale convingerii”,`nsă ele se deosebesc prin aceea că una
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356 a 5-6). Pistis este și credință, dar în altă ordine, aceea a teologiei. Totact omenesc și aceasta, credința se distinge însă de încredințare prinaceea că presupune în-crederea („a crede, zicea Karl Barth, este a aveaîn-credere”), dar în ceva care garantează: „atunci când se crede cevaîn temeiul altuia, dacă acesta este Dumnezeu, atunci se poate vorbide credința divină (Bossuet, De la connaissance de Dieu et de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acestei dis tincții a Sfântului Grigorie Palama - făcute nu într-un tratat teologic,ci într-o omilie<footnote Ceea ce mă îndeamnă să spun că orice credincios poate înțelege rostul acesteidistincții. footnote> - stă o afirmație a Sfântulului Apostol Pavel: „iarcredința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilorcelor nevăzute”<footnote Evrei 11, 1. Pe această afirmație va fi clădită înțelegerea distincției palamite,apelând mai ales la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, considerat aici cel prin care a fost luminat Sfântul Grigorie Palama
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezeu, o renaștere, o „naștere de sus” a omului căzut. Așa cum spuneam, distincția pe care Sfântul Grigorie Palama ova fi făcut, poate fi înțeleasă mai bine în vederea precizărilor ulterioare, având ca temei afirmația Sfântului Apostol Pavel, care„definește” credința drept „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (s.n.). Apoi, această „definiție” ne va lumina, laolaltă cu distincția palamită, prin apelul la cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Amintim faptul că distincția între „a crede în” Dumnezeu și „acrede lui” Dumnezeu este
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezeu ai credinței depline în Dumnezeu, așa cum o putem înțelege prin omiliile Sfântului Grigorie Palama și prin epistolele Sfântului Apostol Pavel<footnote Alegerea aceasta este, bineînțeles, una dintre căile personale de a înțelege ceeste credința, o asumare de sine în vederea „încredințării”. footnote>. Dacă Hristos este „începătorul și plinitorul credinței”, „iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celornevăzute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci taina Învieriieste temeiul credinței depline, care este temeiul vederii lui Dumnezeu. Distincția<footnote Această problemă trebuie tratată
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfântului Grigorie Palama și prin epistolele Sfântului Apostol Pavel<footnote Alegerea aceasta este, bineînțeles, una dintre căile personale de a înțelege ceeste credința, o asumare de sine în vederea „încredințării”. footnote>. Dacă Hristos este „începătorul și plinitorul credinței”, „iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celornevăzute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci taina Învieriieste temeiul credinței depline, care este temeiul vederii lui Dumnezeu. Distincția<footnote Această problemă trebuie tratată în mai ales cu referire la „lumina necreată”,dar spațiul acordat aici
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sunt cu voi. Voi Mă vețicăuta, dar, după cum am spus iudeilor (s.n.) - că unde Mă duc Eu, voinu puteți veni - vă spun vouă acum”<footnote Ibidem, 13, 33. footnote>. Dar, dacă în cazul necredincioșilor, de orice neam, dificultatea constă în lipsa „încredințării” de cele anunțate ca făgăduințe ale lui Dumnezeu, în cazul credin cioșilor, dificultatea constă în a înțelege cum vor fi fiind împlinite făgăduințele făcute. Mântuitorul le mai spune Sfinților Apostoli:„Și unde Mă duc Eu, voi știți calea”<footnote Ibidem
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
32. footnote>. Este ceea ce vor face, într-adevăr, ucenicii. Chiar și Petru,„Piatra” pe care se va „întemeia” Biserica, se va lepăda de Iisus detrei ori, până la cântatul cocoșului. „Acum credeți?”. „Ce înseamnă«a crede»?”, îi întreabă Mântuitorul.„ Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucru rilor celor nevăzute”, spune Sfântul Apostol Pavel. Credința ceaadevărată înseamnă capacitatea de a L vedea pe Dumnezeu cu „ochii”sufletului. Nu cu ochii trupești, nici cu mintea orbită de păcat, adică,nu prin cele ale trupului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Apostolul se referă la faptul că Toma „Necredinciosul” aavut „privilegiul” de a fi văzut și faptul Învierii. Înălțarea la Cer aFiului Omului în Trup va fi temeiul fericirii celor care „n-au văzut,dar au crezut”, de aceea credința este „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”.Duhul Sfânt, Mângâietorul, „pe Care-L va trimite Tatăl în numeleMeu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toatecele ce v-am spus Eu. Pace vă las vouă, pacea Mea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cea a trupului. Credința era la fel de importantă și necesarăși în perioada Primului Testament. Acest fapt îl are în vedere pro-fetul Isaia care avertizează: „dacă nu veți crede, nu veți supraviețui”(cap. 7, 9). După ce Sfântul Pavel definește credința ca fiind încredințarea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute, trecede îndată la evidențierea minunatelor sale roade; prin ea cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile... Prin credință Abel a adus lui Dumnezeu o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]