5,478 matches
-
sculpturi din piatră, își dezvăluie el secretul. Părerile și capcanele sale. Demonstrează focul și metalul din caracterul său și îmi arată ce trebuie să învăț și de ce anume trebuie să mă dezvăț. Și, în cele din urmă, ce trebuie să îndur în schimbul nemuririi. Îi zic că mi-am spălat bine urechile - ascult. Atunci, Kang Sheng începe să toarne. Otrava neagră, apă din cuvinte, detalii și fapte teribile. Cu vocea sa netulburată, cu ritm regulat, lichidul circulă prin urechea mea, prin gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
închide ochii la problemele lui Mao. Își simulează emoția și urmează mulțimea, strigând: Trăiască dictatura proletariatului! În timpul Revoluției Culturale, el se face ecoul lui Mao. Flutură cărticica roșie cu citate a lui Mao și laudă comportamentul distructiv al Gărzilor Roșii. Îndură dincolo de limitele rațiunii. Îndură pe socoteala națiunii. Nu te poți abține să nu întrebi: Oare din cauză că are nevoie de funcția de premier? Sau pentru că trăiește ca să fie un alt fel de nemuritor, unul care se pune singur la altar? Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao. Își simulează emoția și urmează mulțimea, strigând: Trăiască dictatura proletariatului! În timpul Revoluției Culturale, el se face ecoul lui Mao. Flutură cărticica roșie cu citate a lui Mao și laudă comportamentul distructiv al Gărzilor Roșii. Îndură dincolo de limitele rațiunii. Îndură pe socoteala națiunii. Nu te poți abține să nu întrebi: Oare din cauză că are nevoie de funcția de premier? Sau pentru că trăiește ca să fie un alt fel de nemuritor, unul care se pune singur la altar? Atunci când în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să aibă răbdare. Vede mâna care lucrează la schimbarea soartei ei. Se apleacă spre el, cu voca încărcată de lacrimi. Tovarășe președinte, inamicii tăi se pregătesc să-ți facă rău. El se întoarce spre ea și zâmbește. Neputând să-i îndure privirea, ea se uită în altă parte. Dacă e vreo meserie pe care am stăpânit-o cu măiestrie în viață, e aceea că pătrund în capetele oamenilor, zice el deodată. Cu cât mai tare, cu atât mai bine. Sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă năpădesc amintirile. Vremurile din Yenan și de mai înainte. Mi-au dat lacrimile. Nu din cauza dragostei, ci din cauza a ceea ce am îndurat. Felul în care m-am salvat cândva singură. Triumful propriei mele voințe și refuzul meu de a mă da bătută. Ți-am povestit cum am făcut cunoștință prima oară cu Lacul de Vest? vorbește Mao pe neașteptate, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao și faptele lui eroice. Nu numai că vor să-i păteze numele, dar vor să-l eticheteze drept demon, iar eu nu voi permite asta. Indiferent cât de nedrept a fost tratamentul pe care am fost silită să-l îndur în trecut, nu-mi voi folosi condeiul ca să scriu vreun cuvânt de atac la adresa lui Mao. În ultimele capitole, legenda în vârstă de șaptezeci și nouă de ani zăbovește asupra unei întâlniri cu Mao pe un ton de exaltare: Era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sine. Nu mai solicită să-l vadă pe Mao. Îi e dor de Nah, dar o lasă în pace. E mai bine să nu i se aducă aminte de eșecul ei ca mamă. E mult prea fragilă ca să mai poată îndura vreo pierdere. Schimbă hotelul în fiecare zi, în fiecare zi își schimbă uniforma și desfășoară lupte de propagandă în care se promovează pe ea însăși. În noiembrie, lansează campania de promovare a lui Chun-qiao ca premier. Așteaptă răspunsul lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi mort fără sora mea. Era sfâșietor pentru ea să se uite și să nu spună nimic. Și totuși simțea o fascinație morbidă, pentru că avea ocazia să afle cum vorbea de fapt Mark despre ea când discuta cu altcineva. Putea îndura asta, oricât de mult i-ar lua lui să-și recapete rațiunea. Iar rațiunea i se întărea zilnic. Poate că o țin departe de mine. De ce nu mă lasă să vorbesc cu ea? Sunt cumva proiectul științific al cuiva? Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și totuși lipicioși, în timp ce iulie amenința să hârșâie întruna fără oprire, iar lor nu le rămânea decât să îndure și să meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea recoltei din regiune. Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe braț cu încheieturile degetelor. Mă gândeam că te cunosc de-o viață. Fața ei se întoarce spre a lui și se descompune. Nu-l crede, dar o să accepte. Pe undeva, știe deja unde vrea el să ajungă. Pe undeva îndură deja întrebarea, înainte ca el s-o lanseze. El alege acel moment ca s-o întrebe: — Ce subiect de reportaj aveai? Când ai venit aici. Parcurg un kilometru groaznic, în tăcere. Ceva din el speră că ea nu va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care m-au chemat după câteva zile și mi-au spus cu duhul blândeții că ar fi mai bine să plec, pentru că fiul lor suferă ca un câine. Eu nu le-am luat-o în nume de rău, căci cine îndură la nesfârșit să doarmă cu rivalul lui într-un pat? Rival, înțelegi? Ei, nu-i nimic dacă nu înțelegi. Așadar, fiule, mă aflam în capitală de două săptămâni și era data când urmau să se afișeze rezultatele la examene. Dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
împrejurări, putem fi aproape siguri că ei nu păzesc granițele. Dacă pornim în clipa asta la drum, ajungem curând dincolo.” Mama zâmbea, spunând toate astea. Tata nu. „Când vă ascult, mă întreb cu toată seriozitatea ce e mai simplu de îndurat: America sau veninul vostru?” În alte condiții, de aici ar fi izbucnit cearta, dar de astă dată mama n-a mai răspuns nimic și s-a lăsat iar tăcerea. Încet, foarte încet, afară se făcea ziuă. După noaptea cutremurului, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul Îngust și se așază la masa din bucătărie. Privește pe fereastră Îndelung. Tăcerea nu se urnește din loc, se Încleștează cu disperare de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Constantin Pallade pe versuri de Nicolae Nasta. Compusă În șapte părți pentru cor, orchestră simfonică și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri din Ardeal nemaiputând Îndura jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e cald și e frig, apa curge Încontinuu din tavanul galeriei, munca acestor oameni e o muncă de ocnași, sunt niște diavoli negri cu lumină În frunte, zgomotul este infernal, și chiar Întoarcerea la suprafață e un coșmar greau de Îndurat. Minți că te vei Întoarce a doua zi pentru angajare și fugi mâncând pământul. Te Întorci la gazda ta, o Învățătoare din Lupeni, la scara blocului o copilă plânge că n-are bani să-și cumpere cerneală pentru școală, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tare o dureau picioarele. Pe mine mă dureau de muream și eu eram obișnuită să merg pe jos pe astfel de distanțe, ce-i drept, nu desculță. Din păcate, eu eram cea vinovată de data asta, așa că eram nevoită să îndur până când ea avea să ne scutească de tortură. Londra nu este un oraș liniștit la nici o oră, nici chiar într-o seară răcoroasă, la o oră înaintată cum era atunci. Dar amândouă am început să fim deranjate de volumul crescând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Și din moment ce mi-am mai promis acum vreo două săptămâni că voi fi curajoasă, am hotărât să-i spun adevărul. Nu face asta, a spus Maria fără să ezite. Am fost luată complet pe nepregătite. —Poftim? Nu o face. A îndurat destule. Dacă îi spui adevărul, o faci pentru tine, nu pentru el. Și cu siguranță nici pentru Alfie, care nu și-a dorit altceva decât să te vadă fericită. De ce nu, măcar de data asta, să îl pui pe Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te găsești, nu poți să te urci în rădvan. Brâncoveanu înghiți în sec și un nod i se puse în gât. — Ce să fac? — Cere să bei cafea și roagă-mă să-ți dau ceva liniștitor, că nu mai poți îndura durerea. Marele vizir, după ce consultă pe cei din preajmă, se adresă din nou adunării: — Au fost întrebați negustorii și cămătarii despre beizadea Antioh. Se pare că beiul Constantin are dreptate: Cantemireștii sunt săraci. S-a gândit prietenul nostru când a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste ele. — Doamna? adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa lui de delicatețe: — Cum, nu știi? De un ceas e suferindă, nici lumina n-o mai poate îndura, și Sfântul Epitaf mai are până să fie gata. În două zile trebuie terminat să fie sfințit pentru Vinerea Mare, răspunse autoritar Ilinca. — E în odaia măriei sale, cu țiganca care-i face leacuri. Stă cu ochii închiși și nu vrea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta a fost când m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu... — O să mă rog, măria ta, și poate că s-o îndura Iisus Hristos și de mine să mă învețe să-i iubesc pe cei ce ne osândesc. Roagă te, măria ta, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a descoperit acest dar. O să stau prin preajma voastră, dar nu la vedere ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-am văzut fiii tăiați, după ce vorbele mele l-au trimis morții pe Mateiaș? Pentru voievod timpul se oprise în loc și clipele deveniră nesfârșite, ca să poată să cuprindă... Ce să cuprindă? O, Doamne, eu nu sunt dreptul Iov să pot îndura moartea feciorilor mei. Am crezut că suntem împreună legați în mărturisirea credinței în Învierea Fiului Tău și de aceea i-am îndemnat s o facă. Nu poți să mă pedepsești într-atât, Dumnezeule, încât cu trupul rănit și sufletul schingiuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor să se îndure de mine. Eram mult mai mare când am aflat ce i-ar fi făcut Comisia de Stat pentru Educație dacă aș fi deschis vreodată gura. Când mă gândesc la cât fusesem de îndatorat atunci, îmi vine să râd. După ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat în cazul în care aș fi zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce constă totul? Ți-ai vârât sula într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]