5,677 matches
-
măcar doi sau trei peste lupi, i-ar fi jucat În copite și i-ar fi făcut una cu pământul, salvându-l pe fârtatul lor, dar ei nimic! Lucrul ăsta l-am văzut de copil și mi-a rămas bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și nemilos, ceva mic putea să ucidă ceva mare. Pe urmă, am aflat că, dacă pleci la lupta de sânge cu tovarășii potriviți, n-ai ce alege din vrăjmaș. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deschisă, cu degetele rășchirate. A făcut și el la fel. Apoi, am luat-o Înapoi spre sat. Când să trecem peste un firicel de apă, am zărit pe un mal lespedea de pământ a lui Enkim. Avea cele patru pietre Înfipte În ea, iar cea pe care avea s-o pună deasupra, aștepta alături, pe jumătate Îngropată În nisip. - Știi Încotro e Marea cea mare? l-am Întrebat pe N’jamo. Făcu semn că nu. Dar știi unde apune soarele? Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să se afle În dreptul vârfului ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să se afle În dreptul vârfului ei. Apoi, am ieșit cu grijă dintre sulițe și am pus pe unul dintre mărunței să aibă grijă de ele ca de ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între ele, m-am proptit de stâncă, mi-am Înfipt bărbia În vârful suliței din mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea, ca să fiu sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai isprăvește. - E o seară anormală - nu‑i posibil să se gătească mâncăruri atât de infecte Într‑un decor superb ca ăsta, a apreciat Rosamund. Nu poți ingurgita mâncăruri necomestibile lângă o mare tropicală, caldă Încă, și cu o lună Înfiptă În fundal. Un restaurant aflat la zece minute de casă era un vis - nu mai era nevoie să faci cumpărături, să cojești zarzavaturi, să servești, să speli vase, să arunci gunoiul. Spre miezul nopții, traficul străzii a Încetinit. Am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aveam nu sunt relevante pentru această povestire. Să spunem doar că starea mea era Încă departe de a fi normală și că viitorul meu era Încă incert. Doctorul Bakst a venit cu pachetul lui de ace. Când m‑a examinat - Înfigându‑mi ace În față - a descoperit că buza de sus era (ca să folosesc cuvintele mele) țeapănă. M‑a supus la niște teste simple și am dat greș. Chiar și când vorbeam sau râdeam buza rămânea curios de imobilă sau parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV (Se ridică de jos, se duce la sacul cu cartofi.) MACABEUS ( Se așază pe unicul scaun, lângă masă; își scoate baioneta de la cizmă și o înfige în tăblia mesei; abătut.): E seară sau e dimineață? PARASCHIV: E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină să ne caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Maco... Stai... (Icnet.) Vin și eu... MACABEUS: Vezi-ți de cartofi. PARASCHIV: Vin și eu, Maco... Nu rămân aici... Nu stau aici fără tine... MACABEUS: Gura! (E sus, la chepeng.) Curăță cartofii! Își scoate baioneta de la picior și i-o înfige în masă lui PARASCHIV!) Ia-o și curăță bine... Și subțire... PARASCHIV (Stins.): Maco... (Mai stins.) Prostule... MACABEUS (De dincolo de deschizătură.): Psst! (MACABEUS a dispărut din scenă; PARASCHIV, singur, învârtindu-se prin încăpere; își pune trompeta în cui; alege câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se transmite. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot un drac. BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fluier nichelat, un chipiu Luftwaffe fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mexicul... sincer credeam că o să se îndeplinească! Trebuia să scăpăm toți, zise ea desfăcându-și brațele. Mâine..., adăugă cu glas stins, mâine..., șopti ea din nou. Și după aceea s-a dus la Kraft de parcă ar fi vrut să-și înfigă ghearele în el. Dar nu avea nici o putere în mâini. Felul cum l-a apucat pe Kraft a fost anemic. — Urma să ne naștem cu toții din nou, i-a spus ea cu glas întretăiat. Și dumneata... și dumneata la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la care închidea ghișeul de bilete pentru autobuze din stație și își lua „pauza de masă“. Mânca pe banca aceea, din borcănelele ei. Se ducea și el atunci și-și lua prânzul. O jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]