4,963 matches
-
în întregime bazinul. 9. Șapca - figura nr. 6 - se confecționează din același material cu costumul de vară sau de iarnă, după caz. Calota șepcii este de formă ovală, cu distanța de 20 mm între diametrul lățimii și diametrul lungimii, este întinsă cu ajutorul unei sârme din oțel, pentru a-și menține forma. Banda are diametrul ce rezultă din mărimea șepcii și se confecționează din carton tare. Pe partea exterioară a benzii se aplică o țesătură din lână (lată de 40 mm) de
HOTĂRÂRE nr. 1.367 din 27 noiembrie 1996 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului gardienilor publici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 518/1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116483_a_117812]
-
s-a folosit un ciocan silvic de marcat fals ori alte obiecte sau mijloace potrivite, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Articolul 101 Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neintrebuintare, prin incendiere, a unor păduri de pe suprafețe întinse de terenuri constituie infracțiune de distrugere calificată care a avut ca urmare un dezastru și se pedepsește potrivit dispozițiilor prevăzute în Codul penal. Articolul 102 Distrugerea sau vătămarea arborilor, puieților ori lăstarilor prin pășunare în păduri sau zone în care
CODUL SILVIC din 24 aprilie 1996 (*actualizata*) ( Legea nr. 26/1996 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113902_a_115231]
-
apoi o introduce, stângaci, în sacul negru de plastic. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe detalii despre organizarea muncii în cadrul acestui microgrup atât de interesant. La rândul meu, experimentez baletul cu două-trei caserole pline de sarmale printre brațele întinse în aer ale pelerinilor, sub ochiul camerei de filmat, o experiență insolită. Îmi spun că nu întâmplător se distribuie sarmale în faza finală a rândului, a așteptării, oamenii sunt obosiți, vlăguiți, aproape de scopul final. Pe capota uneia dintre mașini, un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
comerciale plecate la „vânătoare” de excepțional în zonă. Foarte interesantă mi s-a părut a fi reacția celor din grupul din care făceam parte : la început s-au codit, erau sfioși, ezitau să prindă în mâini caserolele cu sarmale călduțe întinse peste gardul jandarmilor. Doborâți însă de oboseală și de foame, toți au început să mănânce, după puțin timp, în tăcere. Se laudă sarmalele, gustul și compoziția, faptul că „se vede că sunt gândite pentru cazan, iar gustul de cazan, toată lumea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dar nimeni nu a putut preciza cu exactitate originea ei. Până la jumătatea anilor 1990, înainte ca fenomenul să se transforme într-unul de masă, covoarele erau „atinse” de racla Sfintei. Dacă donatorilor li se permitea acest lucru, ele erau derulate, întinse pe pardoseala de piatră a catedralei și „călcate în picioare” de către pelerini. Un ritual care a dispărut astăzi din cauza aglomerației din zilele de pelerinaj. În discuțiile directe pe care le-am avut cu rromii purtători de covoare, aceștia furnizau în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urlau... Și au venit peste noi... — Deja ați Început să vă dați seama cam ce vi se poate Întâmpla? — Da... Îmi aduc aminte că la Atachi megeam pe stradă și am văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși pe drum, morți... Deci am stat acolo o zi și o noapte și pe urmă ne-au gonit ca să vină celălalt eșalon... Noi am fost eșalonul doi. Primul eșalon a nimerit cel mai prost: ăia au suferit cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu eram considerați prizonieri, cum eram deja când ne-au luat nemții. Nemții ne-au tratat ca pe niște prizonieri. - Cum? - Prin modul de a vorbi, modul de a ne trata, nu mai puteai vorbi cu nimeni... Numai pușca era Întinsă și ordinele lor: „Urcați În vagon, dreapta, stânga și nici un cuvânt”. - Știați germana? - Da, știam germana, dar nu aveai cu cine vorbi. Degeaba știai germana. Debarcând la Dachau, primul lucru: Încolonarea În șir lung. - Când ați ajuns? - În iunie-iulie. - Ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și omenescul, legătura permanentă din arcul reflex noetic, iată cum simbolurile dezvăluie natura noastră și ne alină. În afara mea nu e decât misterul./ N-am fost magie./ Mâna mea s-a răsucit în suflet./ Ordinea și apa nu s-a-ntins/ la malul cerului să ceară/ binecuvântarea ta.// În afara lui nu e decât cerul/ un biet pământ cu doruri înstelate,/ țărână. Și dincolo de ea/ n-a fost decât ce nici măcar o minte/ din cele ce trăiau / nu și-ar fi putut
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să nu te mai doară capul, să fii liber de orice răspundere și obligație. Cât privește delimitarea spațiului maritim, importanța strategică și economică a spațiului din jurul Insulei Șerpilor, probleme care au fost discutate de specialiști în nenumărate runde de convorbiri, întinse pe 40 de ani, în care s-au adus argumente și contraargumente, s-au inventat unele, au fost accentuate altele, colaterale, pe lângă subiect, nu s-a putut ajunge la un capăt, până când nu s-a pronunțat Tribunalul Internațional de la Haga
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mintea și brațele românilor, că te apucă o lehamite și un dor de ducă, că degeaba faci tu și te frămânți în fel și chip, dacă vecinul râde de tine, te crede prost că faci. Ca să ilustrăm firea cea nepăsătoare, întinsă pe toată scara socială, de la vlădică până la opincă, vom spune că o clădire impozantă din București, construită în perioada interbelică, fosta Școală Militară de Război, Academia Militară de mai târziu, s-a fisurat la cutremurul din 1940. La cutremurul din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a dezlănțuirii furiilor, Îngeri mari înaripați încercau să pătrundă în cameră, dar neputând trece prin geamuri, ne priveau plini de întristare, din semiîntunericul de afară, apoi geamurile s-au înnegrit. Starea aceasta n-a durat mult. Am fost trântiți și întinși la podea, căpătând lovituri în special la încheieturile mâinilor și picioarelor și lovituri dure la cap și sugrumări. Mi-am pierdut repede cunoștința. Noaptea am avut de câteva ori senzația că din cerul gurii îmi picură sânge închegat pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
efort, care nu mă lăsa să operez conștient asupra propriului meu eu. Am vrut să duc mâna la cap, dar cineva m-a oprit. Am simțit ca într-o buimăceală că cineva îmi leagă mâinile la spate, apoi și picioarele întinse în față, deși nu vedeam nimic. Voiam să deschid ochii, dar nu aveam senzația că i-am deschis, iar imaginile nu se înregistrau. Printr-un efort deosebit am reușit, o fracțiune de secundă, să ridic un colț de pleoapă. Am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
redus la tăcere și-am căzut alături de cel torturat. L-au dezvelit pe cel bătut, atunci l-am recunoscut pe Costică Pascu. Trezit din aiureală, am început să plâng în hohote fără să mă pot opri. Căzusem în cursa subtil întinsă de diavol, speculând râvna mea de supunere la schingiuiri. Mi-am adus aminte de învățătura Sfinților Părinți: diavolul, când nu te poate birui prin cele de stânga, minciună, furt, desfrâu etc., te împinge spre cele de dreapta, îți dă râvnă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
creația populară românească, cununa creațiilor europene ar fi ca o grădină fără crini și fără trandafiri, zicea câteodată cu pătimașa lui dragoste pentru tot ce era românesc. Pentru Doinaș avea aproape un cult. Aș dori să nu cadă în plasa întinsă de masoni! Ar fi o mare pierdere. Prin celulele prin care trecea anima spiritele care, din cauza suferințelor care nu se mai terminau, cădeau într-o blazare periculoasă, devenind pradă ușoară pentru adversar. Era gata de luptă cu organele administrației, reproșându
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Și a fost băgat iarăși în cămașa de forță. În curs de trei ore de patru ori s-a repetat supliciul. Înaintea ultimei tranșe, ofițerul a deschis ușa celulei și, văzându-i pe bătrân și pe ofițerul legionar complet epuizați, întinși pe pardoseală, a dat ordin milițienilor să fie scoși. Milițienii îi făcuseră semn doctorului că cel torturat nu mai rezistă. Dar, ca să-și dovedească credincioșia, doctorul a aruncat încă o găleată de apă: Rezistă, rezistă, banditul! A pus mâna pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
act de penitență înaintea tuturor. Atentat sanitar și moral În Vinerea Paștilor 1963, masa pentru amiază ni s-a adus dimineața. Pe coridor auzeam la ora aceea zgomote de ciubere și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Brătienii), au fost prezentați într-o lumină nefavorabilă în biografia lui Iorga în ceea ce privește rolul lor în aceste negocieri 108. Prin primăvara lui 1918 a fost semnat un tratat de pace. Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei și fîșii strategice întinse din lanțul carpatic au revenit Ungariei. Noul guvern de la București, sub conducerea lui Alexandru Marghiloman (după toate indiciile), era la fel de convins de victoria Aliaților ca și Iorga; încheiaseră acest tratat de pace ca un fel de tratat de reasigurare; și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din acești unguri trăiau în regiuni unde o modificare de 30 sau 50 de kilometri ar fi inclus două din trei dintre ele în statul maghiar. Situația din Transilvania era totuși diferită. Clujul și zona secuiască, precum și alte insule maghiare întinse din cadrul majorității române (sau germane), erau izolate de zonele locuite de unguri. Era imposibil ca acestea să fie incluse în Ungaria fără a-i priva pe tot atîția români de dreptul lor la autodeterminare. Acest lucru a fost făcut în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ținutul Rinului"101. Încotro o va lua Hitler? Va fi oare cooptat? Sau va deveni un fenomen trecător? Așa credea Stalin. Din acest moment, datorită politicii speciale duse de naziști (mai ales în România, cu petrolul ei, cu granița ei întinsă cu URSS-ul și cu numeroasele ei minorități germane și evreiești), relațiile externe ale acestora și amestecul în afacerile interne ale României vor deveni inseparabile, ba chiar și complementare. Mulți partizani români ai democrației renunțaseră între timp la ea. Manoilescu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
viață de om..., vol. III, p. 247 37 Roberts, op. cit., p. 176 38 Extinderea declinului social poate fi viu simțită din jurnalul politic al lui Iorga. Străinii comparau România cu Mexicul, iar mașinile care veneau spre București cădeau în ambuscadele întinse de tîlharii flămînzi. Memorii, vol. VI, pp. 30, 60, 90 39 Conform spuselor societății bucureștene, Iorga trebuia să fie deja "asfixiat" sub greutatea ordinelor. O viață de om..., vol. III, p. 246. Regele Carol încerca să-l flateze pe Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mine. Pentru că în posesia ei rămăsese virtutea mea, și o ținuse și o păstrase în toți acești ani; ea era pentru mine alfa și omega. Și nu era o iluzie. Rosina, care mă urmărea, începuse să chicotească. Stăteam cu brațele întinse pe masă și încă îmi era frig, în ciuda jerseului irlandez și a coniacului (la care, până la urmă, recursesem și eu), și cu toate că soba de gaz continua să ardă. Mă pregăteam să aprind focul în cămăruța roșie, când Rosina m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În acest interval, cățărătorul mai coborâse o bucată și acum, ajuns la o distanță rezonabilă, sări de pe turn pe pământ, iar când l-am prins din nou în obiectiv, se întorsese cu fața, stând rezemat de zidul turnului, cu brațele întinse în lături, și privind fix în direcția mea, evocându-mi brusc o siluetă prinsă în lumina unor faruri puternice și țintuită de o stâncă. Acum că-l priveam prin binoclu, am constatat că nepoftitul meu cățărător era un băiat, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am urcat la el, să-l văd. — James, te-ai lăsat pe trândăveală. Nu te simți bine? O recidivă a unei vechi malarii? James zăcea în patul meu, proptit într-un cuib de perne iscusit aranjate și ținându-și brațele întinse peste pătură. Nu citise. Avea o mină concentrată ca și cum cugetase îndelung. Totuși, trupul lui părea moleșit de atâta relaxare. Îi crescuse barba, ceea ce-i schimba înfățișarea, dându-i un aer spaniol, ecleziastic, sau poate că de războinic ascet. Dar îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plită. Își prinse părul la spate și purta un șorț cadrilat, foarte scurt, peste o rochie foarte scurtă. Arăta ridicol de tânără, și avea acel aer de școlăriță îngrijorată și prostuță, pe care-l arbora uneori. Perry ședea cu picioarele întinse sub masă și coatele proptite pe tăblie. Fața lui mare lucea de transpirație [i ochii îi erau sticloși. Se poate să fi fost beat. James spuse doar atât: — Peregrine! Peregrine, fără să se miște, cu ochii sticloși ațintiți drept în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e un frig de crapă pietrele. Ia uită-te la el, uite ce poziție și-a luat! exclamă Hartley, arătând cu degetul la Chuffey, care se așezase acum cu labele din față frumos strânse sub el, iar cele din spate întinse în toată lungimea. Câinele se uită la ei, cu o privire de autosatisfacție. — Ești un câine tare nostim, așa-i? zise Ben. Chuffey dădu din coadă, exprimându-și acordul. — N-ai de gând să-ți iei un câine? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]