4,027 matches
-
briantină - Roja“, apoi „Cântece și cântăreți din Franța“. Am să-l las să meargă până la sfârșit. Ora 10 Shaga mi-a spus că Mihai are și el intenția să vină pentru studii la Paris. Nu știu de ce fraza asta a țâșnit pe româ nește din condeiul meu. Am mai vorbit iarăși despre fie care dintre prietenele tale și am avut aceleași păreri. Am ascultat jurnalul la radio, apoi am cinat împreună - supă de roșii, salată de vinete, varză cu roșii, brânză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă caldă, i-a șoptit duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui: «Îhî: o coconiță mică». Iar el, lăsând jos căldările pline cu apă rece, și-a făcut semnul crucii, spunând înfocat: «Să ne trăiască». Sus, pe prag, Maia, plină de ifose, o întrebă pe Mitrana: «Mai vii odată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
franceză, nu-i așa, fata mea? Numai atâta mai știu, și, mai mult, mi-o păstrez printr-o metodă nouă: monologul. Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dezvoltării economice și comerciale a comunității. Ca și Werner Sombart, de altfel, care a folosit formule foarte expresive și (excesive) pentru a demonstra rolul evreilor ca promotori ai capitalismului european : „Ca Soarele trece Israel peste Europa : unde el ajunge, acolo țâșnește viață nouă ; de unde el pleacă, acolo putrezește tot ceea ce Înflorise până atunci” . Influențat probabil de economistul german, publicistul vienez Hugo Bettauer a scris pe această temă romanul satiric Orașul fără evrei . O fantezie romanescă având ca subiect colapsul economic al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia călcată În picioare, din crucifixul Înțepat sau din icoana Înjunghiată țâșnește sânge - simbolul vieții. După cum relatează Evanghelia, la fel s-ar fi Întâmplat și la moartea lui Cristos : „Și venind la Isus, au văzut că murise [...]. Dar unul dintre ostași l-a Împuns cu sulița În coastă și a ieșit numaidecât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-ar fi desfășurat Într-o sinagogă din Beirut, În primele decenii ale secolului al IV-lea, În timpul lui Constantin cel Mare. Legenda conține motivele epice bine-cunoscute : evreii ar fi „crucificat” imaginea lui Isus de pe icoană ; din ea ar fi țâșnit sângele Mântuitorului ; evreii ar fi fost creștinați și sinagoga ar fi fost transformată În biserică <endnote id="(136, p. 35)"/>. Se pare că și datorită acestui argument, la sinodul de la Niceea iconodulii i-au Învins temporar pe iconaclaști (până la sinodul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(396, p. 15)"/>. Evident, Sfântul Gheorghe nu este Isus ; primul nu se Întrupează În icoană precum cel de-al doilea. Pentru creștini, transsubstanțierea este un apanaj al divinității. De aici decurge modificarea scenariului clasic : sân gele nu mai poate țâșni din icoană, ci din cel care Încearcă să o distrugă. Cronici franceze din secolul al XI-lea consemnează o legendă similară, doar că, În locul miraculoasei icoane a Sfântului Gheorghe din cetatea siriană Ramel, apare miraculoasa „biserică a Sf. Gheorghe de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Acest simț e rar în filmul romînesc, mai rar decît filmele bune : Jean Georgescu îl avea ; Gopo la fel ; Caranfil îl are, dar nu mulți alții. Nici Hollywood-ul nu-l mai are. Nemescu îl avea. E în imaginea gheizerelor care țîșnesc orgasmic din asfaltul fierbinte la trecerea fiicei șefului de gară (Maria Dinulescu) și a americanului ei (Jamie Elman) ; sau, mai devreme, cînd rămîn pentru prima dată singuri într-o cameră și, dincolo de fereastră, noaptea începe să pulseze în ritmul dorinței
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la târnăcop, hârleț și lopată, până le țâșnea sângele din palme, dar spuneau că a meritat, făcând-o pentru "Țara lor". Aveau acum copii mari, o vilă superbă și trăiau dintr-o livadă de citrice și o fermă de păsări! Într-o după-amiază la ora 17,00 aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de samba. Toate edificiile și hotelurile de pe Avenida Atlantica, marea arteră de lux din fața Copacabanei, se transformaseră în loje de spectacol și toate ferestrele și vitrinele erau feeric laminate. Când la difuzoare s-a auzit ceasul bătând miezul nopții, au țâșnit de pe uscat și ocean mii de artificii în toate formele și culorile, în aplauzele celor prezenți și pocnetele sticlelor de șampanie. A doua zi, ziarele scriau că primăria orașului și patronii hotelurilor de pe Avenida Atlantica ar fi "pus la bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și o expresie blajin). V)d În el acea inocent) a onoarei pure a cercetașului de care d)deau dovad) b)ieții pe care i-am cunoscut la YMCA (Young Men’s Christian Association) și care, abia ieșiți de sub dus, țâșneau În strad) când termometrul ar)ta zece grade sub zero. Moshe este din Montréal și a studiat masajul cu un specialist francez. Vorbește puțin franceză, cu accent canadian. Maestrul s)u l-a Înv)țâț c) trupul trebuie tratat cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
taxi și au venit dou). Îmi cer scuze inutil. Calmi, cei doi șoferi pun la cale un aranjament. Unul dintre ei, om de treab), ne ureaz) drum bun și pleac). Cum pornim spre aeroportul Ben-Gurion, un uriaș nor de fum țâșnește din motorul vechiului Mercedes. Alexandra spune cu senin)țațe: — O s) pierdem avionul. Nu as fi putut suporta s) m) Întorc la sticlele goale, la farfuriile și hârtiile Îngr)m)dite pe toate mesele. Ins) șoferul știe exact ce s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și În scenografia geometrică, rece, ca și În jocul de lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina, cățelușul negru cu dinți foarte albi care a țâșnit dintre căsuțe cu un elan Înfricoșător, dar Într-o tăcere absolută, păstrându-și glasul pentru scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua aceea, fața lui rumenă era toată asudată când intra. Îmi amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o muscă se așeza pe fruntea severă și imediat cele trei cute ale ei țâșneau laolaltă În sus ca trei alergători sărind peste trei garduri. Dar expresia feței nu se modifica niciodată - acea față pe care am Încercat deseori s-o zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am jucat scena de nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut loc acolo și atunci, În barul golit de oameni, cei doi bărbați folosind Colt-uri de șase gloanțe. În ciuda interesului meu față de luptă (... amândoi au fost răniți... sângele țâșnea pe toată suprafața pardoselii acoperite cu nisip), nu m-am putut abține să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-și nasul pistruiat) care Înfățișa etapele succesive ale unei execuții de rutină din China; a vorbit foarte competent despre splendoarea spadei mortale și despre spiritul de perfectă colaborare dintre călău și victimă, Încununată de un veritabil gheizer de sânge care țâșnea ca un nor cenușiu din gâtul foarte clar fotografiat al părții decapitate. Fiind foarte Înstărit, acest colecționar Își putea permite să călătorească și a călătorit mult, Între diversele studii de științe umanistice pe care le-a făcut pentru a-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele ca puful de pe obraz și spre un cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat!... Pentru numele lui Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan zvâcnește, se întoarce: Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vederile selecționerilor, am fost eliminat, am eșuat (încă o dată). Pe fetița aceea n-am mai văzut-o niciodată și nici de gândit nu prea m-am mai gândit la ea. Și totuși, ce salt de balerină execută ea, dintr-o dată, țâșnind din uitare, ieșind la rampă! * Toată copilăria mi-a fost însoțită de un zvon sinistru, care când scădea în intensitate, când se amplifica iarăși: cum că Stalin însuși poruncise ca toți cetățenii originari din Basarabia să fie strânși și trimiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai puțin carnivor) ar mânca tot timpul. De câte ori o aude pe Doina (sau, mai rar, pe altcineva) trebăluind în bucătărie, înalță capul (trezindu-se dacă dormea) și ascultă cu atenție. Trage concluzia că se dă ceva și acționează în consecință, țâșnind spre sursa promițătoarelor zgomote. * Programul lor zilnic e uimitor de bine reglat, parcă pe ore, e variat și echilibrat: mănâncă, dorm, fac „gimnastică”, își ascut ghearele, se aleargă (răvășind seismic covoarele de pe hol, executând salturi de câțiva metri și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne ajute. Ne introduceam brațul înăuntru, mai mai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]