5,899 matches
-
a organizației de partid, a facultății și ASC. [...] De ce organizația ASC nu s-a adresat conducerii Universității pentru reglementarea problemelor legate de furnizarea apei și energiei?"28 Se mai arată că tovarășul Grigoraș Mugurel, proaspăt membru de partid, s-a abătut de la etica partidului și de la cea universitară. "Manifestarea huliganică la care a participat și tovarășul Grigoraș Mugurel a reprezentat un blam la adresa întregului corp didactic din facultatea noastră, a studenților, la adresa Universității "Al.I. Cuza" și a întregului centru universitar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
trecutului 1. Despre Originea cetății, Legendele, Regii (753-510 î.Hr.) au rămas numeroase legende care înfrumusețează istoria acelor timpuri de demult. Se spune că nobilul Enea, scăpat cu viață împreună cu familia sa și cu un mic număr de credincioși din prăpădul abătut asupra cetății Troia din Asia Mică (rămășițele acestei cetăți se află pe teritoriul actualei Turcii), a ajuns, după multe peripeții pe apă și pe uscat, în câmpia Latium, între mare, râul Tibru și Munții Apenini, unde a întemeiat cetatea Lavinium
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
for internațional, situându-se pe poziții asemănătoare sau apropiate în aprecierea unor importante probleme ale vieții internaționale. În discursul de la 27 septembrie 1923, delegatul Venezuelei în Comisia de cooperare intelectuală a Societății Națiunilor, Parra Perez, spunea textual că "m-aș abate de la proverbiala curtoazie a unei întregi rase (delegații americani de limbă spaniolă) dacă nu aș prezenta în chip cu totul deosebit domnișoarei Elena Văcărescu omagiul admirației noastre recunoscătoare"108. La 10 septembrie 1930, venezueleanul Cesar Zumeta, președintele în exercițiu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
se cuvine spus, din capul locului, că nici una dintre operațiile logice nu este nefolositoare, chiar dacă se află încadrată în "logica" dictaturii judicativului. Dar trebuie spus, de asemenea, că, deși "stilul" nu poate fi decât judicativ, "modalitățile" (sau procedurile) se pot abate de la convențiile stricte ale dictaturii judicativului. O astfel de înaintare asigură dobândirea unui loc din care putem privi cu mai multă șansă comprehensivă non-judicativul însuși; fiindcă acesta trebuie considerat și prin sine, nu doar prin judicativ; altfel spus, trebuie spart
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la conceptele intelectului etc. Ce se întâmplă dacă încălcăm aceste reguli-interdicții? Se constituie aparența (transcendentală), deoarece conceptele devin amfibolice, Ideile constituie paralogisme, antinomii etc.; înfrânarea cognitivă presupune, după cum se vede, comparația: între ceea ce corespunde regulilor (principiilor etc.) și ceea ce se abate și trebuie respins; nerespingerea așa-ziselor cunoștințe despre lucrurile în sine constituie, totuși, "regula" dialecticii tradiționale, socotește Kant, iar exemplul acesta ar trebui să constituie o piedică suficient de puternică în fața tentației intelectului și rațiunii de a-și încălca regulile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la iveală pentru o nouă utilizare, adică pentru o nouă contextualizare. Finalitatea este, cum se vede, tot judicativă; dar căutarea sensurilor originare se abate de la anumite reguli tari ale judicativului, mai cu seamă de la aceea care pretinde socotirea cuvintelor în legăturile lor, iar nu izolate. Există chiar un capitol de logică, inclusiv în sistematica logicii clasice, care se ocupă de "noțiune" (în context propriu-zis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Avea și unele excentricități, dar am lucrat bine împreună. A făcut o boroboață care l-a costat libertatea. V. Trifu era tâmplar; un băiat instruit și priceput. La început am lucrat foarte bine împreună, dar a început apoi să se abată de la unele principii morale. Nu am regretat plecarea sa. Cu Osman Ural nu am greșit. Este un om priceput la toate, pe care te poți baza. Consider că, asemeni Doamnei Ioana a devenit un simbol al Stațiunii. și-a legat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
însă să-i înțelegem zbuciumul sufletesc. Citiți această lucrare și acordați-vă diapazonul stărilor sufletești la parametrii trăiți de Antipa și apoi purcedeți la acțiune. Savantul a tras de clopotul redeșteptării naționale la 5 aprilie 1940. Cele prefigurate s-au abătut asupra noastră asemenea unui uragan, la foarte puțin timp. Nici astăzi rănile Țării nu s-au închis. Nici astăzi antiromânismul nu a încetat să se manifeste. Este însă cu atât mai dureros, cu cât mai mulți dintre românii noștri nu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de Kadish și El Male Rachamim, apoi am pornit să reiau drumul peregrinării pe șoseaua care nu se depărta prea mult de malul Dunării, în direcția lacului Balaton, unde vroiam să ajung. Mașina înghițea distanțele pe șoseaua care nu se abătea de la o linie dreaptă ca o riglă ce nu se sfârșea până la capătul orizontului și sfâșia câmpia în două fâșii verzi de parcă ar fi fost două suprafețe nesfârșite de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să fii ferecat la stâlpul infamiei... Niciodată nu am reușit să-mi explic faptul că eu, studentul izgonit din facultate la început de an cu ocazia transferului de la Cluj, am scăpat nevătămat de urgia excluderilor în masă care s-a abătut asupra noastră, un colectiv de studenți dornici de învățătură. La începutul celui de-al doilea semestru, a fost introdusă în instituțiile de învățământ superior obligația pentru studenți de a participa sâmbetele după- masă și duminicile înainte de masă la un curs
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mori de mîna mea... Nu mă duc, mămuță. Omoară-mă, schingiuiește-mă, dar nu mă duc... Anghelina ținea la unica ei fată ca la ochii din cap, dar nu dorea să se facă de rîsul lumii. Peste satul Ghireni se abătuse, oameni buni, o secetă de ți se usca și limba în gură. Șuvoaie de ploaie se revărsau peste Miorcani, de-a lungul Prutului, pe la Crasnaleuca și pe dealurile Coțușcăi, dar satul nostru era blestemat parcă să se usuce ca prunele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a cîntat "Trăiască Regele". Asta așa este. Cine l-a pus? Era beat, săracu'... Cum eram pe postul de spion în liniile avansate, adică îl aveam în cătare pe inamic tot timpul, am rămas dezorientat cînd drumul "peceștoriului" se cam abătea spre casa noastră. Inima îmi bătea în gît cu putere și piuitul îmi cam pierise de tot. Tata fugise în Hîrtop, într-un stufăriș impenetrabil, iar mama se dusese la Viorica lui Haldan. De acolo se vedeau casa și ograda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nefirească și întrebătoare se așterne. Da, continuă femeia. Are ochii în frunte. Toată fața și fruntea sînt acoperite de păr. De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a revenit și a început a răcni. Omorîți-l, vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de vreme, au apărut fenomene meteorologice în premieră. Tornade care dezvoltă forțe incredibile și care provoacă adevărate calamități. Smulg acoperișuri, le poartă zeci și sute de metri, după care le abandonează unde se întîmplă. Una din aceste tornade s-a abătut asupra acoperișului improvizat de profesorul Gugeanu. A smuls întreaga structură, a deplasat-o vreo 20 de metri și apoi aceasta s-a prăbușit peste o parcare. Din fericire, în parcare era o singură mașină, o Dacia 1300, cumpărată cu vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei care mîncau spuneau că au un gust de pește. Era felul lui Raul de a vorbi și de dincolo de mormînt. Femeile îl botezaseră Mangotierul lui Raul. Holguin nu moare De patruzeci de ani un deficit de precipitații s-a abătut ca un blestem asupra provinciei Holguin, din estul Cubei. De douăzeci de ani deficitul a devenit și mai supărător pentru cei 1,2 milioane de cubanezi din zonă. De șapte ani, însă, cuțitul se apropie tot mai mult de os
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătea la cap : Ce vezi, bre Grigore, la capra aia behăită a lui Barzu? Țopăe, când merge, ca o țarcă besmetică. Și mai e și fudulă pe lângă că e bleagă ca o oaie căpiată. Las-o-nplata Domnului, bre. Și, ca să-mi abată atenția de la Nuța lui Barzu, îmi oferea o alternativă. Îți spun drept, bre, încearcă el să mă convingă, hălăuda asta a lui Barzu nu face două parale pe lângă sora mea Sofica. Această Sofică era mai mare decât noi cu vreo
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
criză barocă, nesistematizabilă: abundență ambalată în neliniște, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. Lucruri importante Într-un articol trecut, spuneam că pre zența supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul din acești cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sunt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă și m-a făcut să mă simt stingherit. Asta meriți când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
căruia îi punea bilețelul la gât și calul venea la vărul său Ion Marcu, la moară la Racova, apoi se întorcea la Ilieși cu răspunsul. Și nu mergea oricum. Mergea numai pe marginea drumului, pe partea dreaptă, fără să se abată din drum.” Prin felul de a-și face datoria în școală, cât și comportarea în societate, reușise să capete încrederea locuitorilor din satul Ilieși. Astfel, prin contribuția benevolă cu bani și muncă a locuitorilor satului Ilieși reușește între anii 1935-1938
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cu verificări, anchete, amenințări la care erau supuși intelectualii. Ba mai mult, s-a ajuns să li se retragă și gradele didactice. La toate urgiile istoriei s-au adăugat și condițiile grele de viață determinate de seceta care s-a abătut asupra țării. Cu toate greutățile întâmpinate, activitatea școlii nu a fost neglijată. Astfel, subinspectorul de îndrumare pedagogică Gh. Banu consemnează. “Am inspectat școala primară Racova cu 7 posturi din satul și comuna Racova Bacău sub conducerea d-lui Marcu Ioan
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
sursa la un efort În plus. Mizez Însă, bazat pe autoritatea dobândită de acela care de atâția ani „se expune“, pe majoritatea aprofundatoare decât pe minoritatea confruntatoare... pentru a putea continua consider eu mai benefic un excurs, nu a mă abate din drum Într’o polemică, oricât de rodnică ar fi ea...» Se spune că „după război, mulți viteji s’arată“. Oarecum frondist de felul meu, nu vreau să mă conformez și, ca urmare, n’am schimbat post factum neîmplinitele „profeții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mediului - a se Înțelege ale copacului-gazdă - necesități dependente de temperatură. Iar asta am văzut-o cândva când, iubind bradul, doream ca barem eu să nu particip la masacru: În Copoul meu nu găseam vâsc; În schimb, În Bucium, unde vântul abate toată căldura emanată de oraș, el, vâscul, trăia ca’n rai. În fond, ce face acuzatul? Strică lemnul? Ne doare pe noi, care-l dorim scânduri, nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de pildă selecția: ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu cumpărătura de vreun kilogram din stânga. Dreapta o ținea la piept. Până atunci, avusesem tot timpul să aflu și de ce, căci mai mult cedase locul de pe banchetă decât șezuse pe ea, etalându-ți astfel plenitudinea verticalității. Oricât Încercasem să-mi abat privirea altundeva, nu-i putusem evita chipul cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de iarbă; iar vegetația e punctul de joncțiune al ecosistemului cu sursa de energie primară, Soarele adică. Și à propos de alegerea deversorului pentru evadarea mea din lac: adesea turbinele lasă apa nu În vechiul bazin hidrografic, ci În altul, abătându-le de la normalul lăsat de Natură pe amândouă. Las’ că pătimiți și voi, măcar unii. Așa a dispărut o meserie, plutăritul, dreptu-i, bazată tot pe o agresiune asupra Naturii, a pădurii; dar una limitată de randamentul securii. Ați Înlocuit asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au spus acestei stânci minunate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]