11,260 matches
-
om cu mintea scăpătată. - Într-o zi, măi Fanachi... voi muri! Iată un fapt absolut sigur, și sunt momente când această evidență mă aruncă într-o adâncă perplexitate... Cum, adică?!.. Într-o zi „lucrarea“, care sunt eu, mă va părăsi... aburul misterios , numit sufletul meu, se va risipi și încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc?!... Dar nu-mi pare rău de asta; după ce nu voi mai fi, de ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum vre omu‟! Mai firavi decât iarba sântem...! Acum, bătrânul înțelegea deplin; viața nu este nici ziua de azi, nici
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
didisubtu‟ copacului... cari‟i prost șî nu înțălegi! .. Omu‟ să cati în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par otrăviți de această căldură umedă. Când plouă, ploaia pare bolnavă acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
au zis să facă o nouă încercare. Au luat porumb galben și alb și au făcut o pastă. Din această pastă au modelat, mai întîi, patru bărbați. De teamă să nu semene prea mult zeilor, Hurakan le-a suflat un abur peste priviri ca sa nu vadă decât ceea ce e în jurul lor. Apoi, în timpul nopții, zeii au creat și patru femei. jungla Cer, în continuare, pâclos, dimineață posomorâtă. Lăsăm în urmă ultimele case din Villahermosa, îndreptîndu-ne spre junglă. Străbatem în câteva ore
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de a mă avânta puțin în junglă. Mă mulțumesc cu ceea ce pot să văd aici; cerul strălucitor și ruinele arzând cenușiu în amiază. Moleșit de lumina amiezii, mă întind în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc contururile. Foarte devreme, într-o dimineață înghețată, cu ciripit de vrăbii și crengi aurii 19 de copac, ne-am adunat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la tine, Victor, ghemuit acolo-n oglindă, în cămara ta, în debaraua aceea înspăimîntătoare, în zațul acela nocturn, și-mi închipuiam cum, în noaptea fără limite, în baia țărănească a lui Svidrigailov, se desprind din pielea ta 59 valuri-valuri de abur negru îndesind noaptea și enigma. Tu chircit acolo, tu cu mâinile la tâmple și urlând fără sunet în noaptea care nu devine mai rară, care prinde mai mult conținut prin fumegarea pielii tale. Acolo, pe mormanul de ghete vechi, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe fundul bazinului, neliniștiți poate de fața mea reflectată în apă. Mi-am privit mult timp în ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și împrăștiate. Era un miros de vegetație strivită, verde-nchis, care se ridica din pământ. M-am apropiat, și atunci i-am văzut. Stăteau goi, culcați pe spate, sub soarele fierbinte, ținîndu-se de mână și privindu-se-n ochi. Un abur de naivitate și nevinovăție le aurea fețele de copii și totul era ca dintr-un vis vechi, care-ți vine brusc în minte când stai în pat, după-amiezele. Pe când îi priveam fascinat îmi aminteam că undeva în hipotalamus există un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
carnea minții mele, adîncindu-mă, străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor, femeia generică, infinită, fără însușiri, ea nu era decât o învălmășeală de aburi otrăviți: poftă, spaimă, rușine, nebunie, viitor de neconceput. Totul în tine, nimic în afară, de parcă pulpele, sânii și buzele fetelor nu ar fi fost decât semnele declanșatorii ale femeii interioare, care, urlând ca un siamez rupt cu forța din carnea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu el alături, cu el în culise, cu el în marsupiu, cu el la lecturi de poezie, ale mele sau ale altora, cu el peste mări și țări. Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc încă, mi-a atins nările, fremătând, tulburându-mă, și aceste ultime săptămâni în care te-ai ținut departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent în aer, un abur dulce, senzual, pe care-l împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat parcă asupra viorii, o urmez fără a mă putea opune farmecului ei tăcut, neputându-mă smulge din vraja pe care o țese inconștient în preajma mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în stare să cobor la cafeneaua de peste drum să-mi cumpăr o cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă să aibă efectul unei cafele negre cu lămâie, îmi simt încă stomacul plutind într-o baltă cu alcool și aburii tari mai fac cale întoarsă spre grumazul meu, dându-mi o neplăcută stare de vomă, m-am apucat de băut numai spre dimineață când mi-am dat seama că eram singurul treaz de acolo și oriunde ai fi căutat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a uitat lung la mine și l-a trimis pe Daniel înaintea mea, Părintele mi-a spus să te duc la bucătărie! Bine! Îl urmez pe acest copil al lui Dumnezeu fără nici o vorbă, apoi, în aerul încărcat în aburii de la bucătărie lumea începe vertiginos să se învârtă cu mine și cad pe pardoseala de, Am delirat toată noaptea și durerea de cap nu m-a slăbit deloc, abia a doua zi pe la amiază am putut să mănânc ceva ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mult cu cât o iubesc n-am voie să-i cer asta, Câtă măreție sufletească! Ce replici de melodramă din anii ’70! Cortina! Taci! 17 iunie, ultimele zile în orașul scufundat în dogoarea soarelui ca într-o baie cu aburi, i-am trimis deja scrisoare părintelui Ioan anunțându-l că la începutul lui iulie voi fi la mănăstire, Duminică, o invit pe Ana în oraș la o pizza, îi dau întâlnire la colț în josul străzii ei, m-am scuzat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]