9,323 matches
-
proba cu maximă rigurozitate. Într-o perioadă de revoluție, experiența este inevitabil pătrunsă de aspirații și atitudini emoționale puternice. Cartea poate părea, din acest motiv, puțin moralistă. Și cred că ea este într-adevăr astfel, pentru că așteptările morale sunt inevitabil accentuat prezente în orice proiect de schimbare socială. Este greu să spun în ce punct analiza lucidă a sociologului trece în judecata emoțională a omului. Este posibil ca implicarea mea ca persoană să fie responsabilă de atitudini adesea tranșante, mergând până la
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
populația nu putea decât să înregistreze cu tot mai multă amărăciune degradarea social-economică generată de criza socialismului, complementar cu nostalgia performanțelor Occidentului. O asemenea opțiune o găsim promovată masiv în politica posturilor de radio occidentale dedicate țărilor socialiste. În mod accentuat în anii ’80, politica acestor posturi a fost de a supune socialismul unei critici dure, plasat în contrast cu modelul occidental. Aceste posturi nu au acordat atenție constituirii unui program concret și fezabil de schimbare. Opțiunea lor strategică era mai degrabă consolidarea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
vreun sens reconsiderarea lor. Încercările de organizare ale foștilor lideri politici, practic nesesizabile de către populație, dar nici de către intelectualitate, erau extrem de timide, incapabile de a construi vreun program de schimbare a structurilor existente. Supravegherea de către Securitate a acestor mici grupuri accentua izolarea lor. Din acest motiv, ele nu reușeau să atragă susținători/membri din generațiile mai tinere. • Strategii de disperare. Spre sfârșitul regimului comunist, speranțele în șansele schimbării „pas cu pas” s-au prăbușit. S-a instalat sentimentul că sistemul comunist
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
din sistemul socialist, cu excepția Poloniei, erau însă departe de constituirea unei mișcări organizate cât de cât semnificative. Imigrarea ilegală a fost modalitatea cea mai răspândită de scăpare individuală din „lagărul” comunist. Așteptarea „schimbării prin cumularea eșecurilor”. În timp, s-a accentuat un fenomen care se va dovedi plin de consecințe durabile: un fel de satisfacție perversă în fața nereușitelor și eșecurilor regimului. În condițiile imposibilității de a înlătura regimul prin acțiune, singura speranță provenea din căderea acestuia sub presiunea propriilor eșecuri. Cu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Uniunea Sovietică) spre Vest, mai ales spre Uniunea Europeană: România se despărțise de Uniunea Sovietică încă din 1964, iar această independență politică, ostentativ afirmată, era extrem de populară. În 1989 se putea face pasul următor spre Occident; • un fond ideologic tradițional anticomunist, accentuat de regimul ceaușist: catastrofala experiență a regimului ceaușist a vindecat definitiv colectivitatea de orice iluzie asupra modelului comunist. Au supraviețuit doar un număr neglijabil de persoane încă dedicate modelului comunist; • promovarea unui sistem democratic și excluderea oricărei dictaturi politice: mai
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de absorbție a Occidentului. Era normal ca integrarea să înceapă de la Vest spre Est, de la vecinătatea imediată la vecinătatea mai depărtată. În al doilea rând, etapizarea reprezenta un instrument pedagogic eficient. Era important să se creeze o competiție care să accentueze motivația schimbărilor rapide. Din primul val al integrării urmau să facă parte țările de la granița de vest a UE, la care se adăugau Țările Baltice, cu o poziție geopolitică extrem de importantă, cu o configurație etnică favorabilă, cu dimensiuni reduse, deci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
bună sau într-o direcție greșită?”. Surpriza constantă este că, exceptând un singur an (1997), în care populația era predominant încrezătoare în strategia noului guvern, garantată de promisiunile Occidentului, populația estimează mai degrabă că direcția este greșită. Există un nivel accentuat de insatisfacție față de rezultatele principalelor două obiective ale tranziției: un nou sistem democratic și economia de piață. În cazul performanțelor economiei, insatisfacția este mult mai accentuată. Reforma economică: între așteptări și rezultatetc "Reforma economică\: între așteptări și rezultate" Căderea economieitc
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și guvernele occidentale, pe de altă parte; o presă care induce frustrare și stres, combinație a obiectivității, angajării critice și criticismului confuz. Datele produse de estimările opiniei indică în mod consistent faptul că încrederea colectivității în instituțiile politice fundamentale este accentuat negativă. Tabelul 3.1. Câtă încredere aveți dvs. în...? Sursă: Barometrul de opinie publică, octombrie 2003 (procente) Majoritatea populației nu se simte reprezentată de vreun partid politic. Graficul 3.1. Credeți că în prezent, în România, există cel puțin un
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de vedere al majorității. După alegerile din mai 1990, continuarea „Pieței Universității” a pus sub semnul întrebării chiar principiul acceptării rezultatelor alegerilor democratice. Un nou ciclu de violență, ai cărei actori au rămas necunoscuți, ca și în cazul teroriștilor, a accentuat demoralizarea. Tot atât de inexplicabilă a rămas și lipsa de intervenție a forțelor de ordine împotriva agresiunii instituțiilor statului de către grupuri „fără chip”. O nouă „mineriadă”, cert indusă politic, a fost ultimul act, și nu inițiatorul ciclului violențelor din acea perioadă. Minerii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
structurilor și formelor sociale tradiționale, fără a conține însă tendințe de dezvoltare suficient de conturate care să indice înscrierea pe o traiectorie credibilă de dezvoltare. În ultimele decenii, țările subdezvoltate nu și-au redus decalajele, ci, dimpotrivă, acestea s-au accentuat. Polarizarea socială internă este și ea deosebit de accentuată, generând conflicte sociale și politice care explodează nu o dată în războaie civile. În ultimii 50-60 de ani, după ce fostele colonii și-au obținut independența, s-au prefigurat în această zonă patru tipuri
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
activiști profesionalizați, „ilegaliștii”, cei mai mulți dintre ei fiind selectați inițial de către partidul comunist sovietic. Instaurarea comunismului a mărit enorm clasa politică comunistă, dar nucleul care opera selectarea noilor membri, deținând monopolul puterii politice, a fost cel inițial. Profesionalizarea politică s-a accentuat, separându-se tot mai clar de segmentul de conducere tehnică a societății. Ca rezultat al acestui proces, clasa politică de la conducere a fost mereu limitată ca dimensiuni. Deși Partidul Comunist din România cuprindea un număr enorm de membri, în fapt
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Pe de altă parte însă, membrii grupului nu se puteau desprinde de logica sistemului comunist, riscând pierderea pozițiilor privilegiate. Un proces de dezafectare politică și ideologică a clasei politice a început să se prefigureze ca efect al crizei întregului sistem, accentuat de pierderea perspectivei istorice. În afara membrilor propriu-ziși ai clasei politice comuniste, persoanele interesate de politică erau caracterizate tot mai mult printr-o atitudine negativă înalt consensuală față de regimul comunist, fiind însă lipsite de vreun program politic. Chiar și pe cei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
existent în țările occidentale, tehnocrații români prezentau o orientare distinctă de cea a clasei politice, tot mai mult chiar opusă acesteia. Ei au constituit în mod constant forțele promotoare ale reformei comunismului. Autonomizarea sectoarelor componente ale societății românești s-a accentuat în raport cu politica globală. Prioritatea valorilor tehnice specifice fiecărui sector devine o sursă importantă a rezistenței tehnicului față de politic. Niciodată regimul comunist din România nu a reușit să obțină o loialitate politică a tehnocrației. Dincolo de o subordonare la nivel global a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Clasele sociale existente în vechea societate căpătă o nouă orientare ideologică și politică. Întreaga colectivitatea fost scoasă din așteptarea pasivă și incertă. Clasa politică comunistă, caracterizată prin dimensiuni relativ reduse, a dispărut, practic, o dată cu Partidul Comunist. Totalitarismul ceaușist, care a accentuat în anii ’80 criza economică, politică și morală a sistemului comunist, a produs o masivă lipsă de popularitate a opțiunii comuniste și ostilitate de masă față de foștii lideri comuniști. Violența Revoluției nu a făcut decât să accentueze și mai mult
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ceaușist, care a accentuat în anii ’80 criza economică, politică și morală a sistemului comunist, a produs o masivă lipsă de popularitate a opțiunii comuniste și ostilitate de masă față de foștii lideri comuniști. Violența Revoluției nu a făcut decât să accentueze și mai mult desprinderea politică masivă de perspectiva comunistă. În contextul istoric al căderii întregului sistem comunist, micul segment al foștilor lideri comuniști și-a pierdut complet șansa de a participa la activitatea politică. Spre deosebire de celelalte țări foste socialiste, în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
priorități decât majoritatea actorilor interni. Aceștia, proveniți majoritar din tehnocrație, acordau prioritate soluționării multiplelor crize ale societății românești și dezvoltării pe liniamentele modelului occidental. În contrast, Occidentul acorda o atenție redusă problemelor relansării economice și reconstrucției societății postcomuniste, fiind interesat accentuat de definitivarea luptei cu dușmanul comunist. Or, cea mai solidă garanție că sistemul comunist va fi complet și definitiv eliminat era susținerea grupurilor politice cu programe anticomuniste radicale. Dacă în interior anticomunismul nu mai avea vreo semnificație centrală, pentru mulți
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și moral societății civile, acest grup a promovat masiv punctul de vedere al formațiunilor politice de dreapta. Grupul intelectual radical a primit încă de la început o susținere financiară și politică substanțială din partea Occidentului, ca instrument de difuzare a unei ideologii accentuat anticomuniste și de supervizare a procesului politic pentru a evita posibilele deraieri de la linia considerată a fi cea corectă. Este cazul, de exemplu, al Grupului pentru Dialog Social. Acest grup a fost un extrem de activ critic al guvernărilor dintre 1990
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o dată obținută puterea. Opțiunea pentru schimbarea prin distrugere a structurilor moderne produse de comunism, față de alternativa schimbării acestora prin corecție și dezvoltare la nivelul modernității occidentale: programul politic al partidelor istorice se centra nu pe temele constructive, ci pe cele accentuat distructive - excluderea în bloc a acumulărilor instituționale din anii ’40, prin reforme rapide; contestarea politică a competenței specialiștilor care au fost autorii a tot ceea ce s-a produs în societatea socialistă. În plus, exista obsesia reformei rapide prin promovarea schimbărilor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Declarației de la Timișoara”, conform căruia le este interzis foștilor comuniști accesul la funcții de conducere în noul stat. Radicalismul anticomunist reprezenta un avantaj competitiv. Alături de trecutul tehnocrației, discutabil din punct de vedere ideologic, lipsa de apetit pentru atitudini anticomuniste violente accentua punctul ei vulnerabil. Neconsiderându-se nici responsabili de crimele vechiului regim și nici „infestați” de ideologia comunistă, „tehnocrații foști comuniști” se simțeau amenințați de radicalismul anticomunist al partidelor istorice. Partidele istorice au reușit în mare măsură să mențină în atenția
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ideologia comunistă, „tehnocrații foști comuniști” se simțeau amenințați de radicalismul anticomunist al partidelor istorice. Partidele istorice au reușit în mare măsură să mențină în atenția politică lupta împotriva comuniștilor și securiștilor, teren pe care ele erau ca legitimitate mai tari. Accentuând punerea în centrul politicii sale strategia anticomunistă, au obținut și un alt avantaj: atragerea suportului politic al Occidentului. O parte din votul obținut în 1996 s-a datorat și promisiunii suportului Occidentului pentru partidele istorice. Indiferența față de problemele sociale: față de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
încredere și pe care erau tentați mai degrabă să le distrugă. Partidele istorice promovau o abordare punitivă în raport cu cei care în trecut ar fi fost într-o măsură sau alta implicați în poziții de conducere în sistemul comunist, pe când tehnocrația accentua, în numele unei responsabilități mai degrabă a istoriei decât a persoanelor, un consens în ceea ce privește dezvoltarea socială. Pentru partidele istorice, obiectivul consensualizării era chiar periculos, obținerea puterii neputându-se realiza decât prin delimitarea netă de tehnocrație. Polarizarea politică pe linia istoric-tehnocratic a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
difuză a tehnocrației. Investind o încredere absolută în partidele istorice, Occidentul a dezvoltat o suspiciune structurală față de celelalte forțe politice adverse acestora, mai ales față de cea mai puternică dintre ele - FSN/PDSR. Este probabil că un asemenea sprijin a fost accentuat și de dezechilibrul de putere. Popularitatea redusă a partidelor istorice în raport cu puterea partidelor care proveneau din tehnocrație (alegerile din 1992 au adus la putere patru partide care reprezentau, într-un fel, tehnocrația, etichetate infamant de către susținătorii ideologici ai partidelor istorice
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putere patru partide care reprezentau, într-un fel, tehnocrația, etichetate infamant de către susținătorii ideologici ai partidelor istorice drept „patrulaterul roșu”) a reprezentat un factor serios de îngrijorare pentru Occident. Pe de altă parte, partidele istorice, mizând pe sprijinul Occidentului, au accentuat opoziția față de partidele cu bază tehnocratică, refuzând orice posibilă cooperare cu acestea. Din acest motiv, după eșecurile de la alegerile din 1990 și 1992, Occidentul a exercitat la alegerile din 1996 o presiune politică puternică pentru „alternanța puterii”, nu datorită calității
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
din ultima parte a regimului comunist român a fost tot mai amputată pentru a putea fi salvată economia. Tehnocrația, mai degrabă interesată de susținerea economiei, era tentată să ignore problemele sociale în curs rapid de acumulare. În ultimele decenii se accentuase competiția dintre politica economică și politica socială: regimul comunist ceaușist a acordat o prioritate absolută economiei, doar marginal încercând să mențină un echilibru social pentru a evita posibilele explozii sociale. Nu este întâmplător că, în ultimii ani ai comunismului, programele
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în perioada guvernării a fost atașat mai degrabă unui program politic accentuat liberal, s-a înscris în internaționala socialistă, dar a acordat mai degrabă o importanță declarativă decât de fond problemelor sociale. Apropierea actuală de PNL este de natură a accentua orientarea liberală. Totodată, tehnocrația s-a perceput a fi administratorul întregii societăți, nu numai al economiei, fapt care, politic, a împins-o spre stânga. Reprezentarea politică a grupurilor etnicetc "Reprezentarea politică a grupurilor etnice" Revoluția a pus într-un context
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]